Metode de evaluare in terapia ocupationala - interviul, observatia si testele de evaluare

Metode de evaluare in terapia ocupationala - interviul, observatia si testele de evaluare

Metodele de evaluare folosite in TO sunt: interviul, observatia si testele de evaluare.

Interviul

Interviul este prima etapa in cadrul evaluarii centrate pe client care determina conturarea profilului ocupational. Rolul interviului este atat adunarea de informatii cat si crearea unei legaturi cu clientul. Pacientul are nevoie sa se simta inteles si auzit de un specialist care are disponibilitatea si cunostiintele necesare pantru a-i facilita recuperarea functionala.

Prin definitie, interviul este o experienta impartasita verbal, o legatura ce se creaza intre cel care intervieveaza si cel ce este intervievat, fiind organizat in jurul intrebarilor si raspunsurilor la aceste intrebari.

In timpul interviului terapeutul incearca se inteleaga „povestea vietii” pacientului. Cand intalneste la inceput un pacient, terapeutul cunoaste cateva informatii despre el, cel mai adesea structurate sub forma unui diagnostic. Acest diagnostic ii permite sa presupuna care sunt problemele performantei ocupationale ale clientului, bazandu-se fie pe experienta sa anterioara (cazurile anterior intalnite cu acelasi diagnostic), fie pe datele din literatura. In realitate aceste informatii ajuta putin in procesul terapeutic ocupational. Pentru a concepe un plan de interventie care sa aiba sens pentru client trebuie cunoscute particularitatile situatiei din perspectiva acestuia. Cu alte cuvinte trebuie sa intelegem povestea vietii clientului.

Cand un terapeut ia in considerare felul in care situatia prezenta a clientului se integreaza in povestea vietii sale, acesta va gandi narativ. Modul narativ de abordare a vietii unui client ia in considerare circumstantele particulare ce descriu viata clientului inainte de interventie, cum isi vede clientul viata in prezent si cum vede el viata sa dupa procesul terapeutic. Cand gandeste narativ terapeutul incearca sa inteleaga valorile pacientului si ceea ce are sens pentru acesta.

Interviul este mai eficient cand se desfasoara sub forma unei conversatii obisnuite si nu ca raspunsuri la intrebari.

Interviul se poate utiliza in cadrul evaluarii la inceput, pe parcurs cu scopul reevaluarii si in timpul procesului terapeutic.

Cel mai bine cand se incepe interviul este sa i se ceara clientului sa povesteasca o zi obisnuita din viata lui. Astfel se creaza o relatie cu clientul, aflam punctele sale tari si slabe din punct de vedere ocupational.

La sfarsit interviul nu se intrerupe brusc.Se face un sumar al informatiilor obtinute, se identifica temele importante din viata clientului si se stabileste cum se va lucra impreuna cu acesta. Se incheie prin informarea pacientului asupra urmatorilor pasi ai interventiei si datelor ulterioare ale intalnirilor.

Observatia

Prin aceasta metoda terapeutul obtine informatii observand clientul cum isi desfasoara activitatile. Observatia se poate desfasura in mediul natural sau in conditii de laborator  - mediu simulat. In conditii naturale performanta este observata in contextul in care se desfasoara in mod obisnuit – locatia, obiectele folosite uzual pentru activitate, si, daca este posibil, orarul obisnuit. Se considera ca observatia se realizeaza in conditii de laborator atunci cand clientul este urmarit realizand diferite activitati in spital, in centrele de recuperare sau in alte conditii decat cele in care se desfasoara in mod curent activitatea respectiva. Evaluarea trebuie sa aiba in vedere modul in care contextul in care se desfasoara activitatea influenteaza performanta. Astfel, la domiciliu clientul este mai obisnuit cu mediul, cu utilitatile. Clinicile de terapie ocupationala sunt utilate pentru facilitarea functionalitatii si unele activitati pot fi performate mai usor.Pe de alta parte clientul nu este familiarizat cu conditiile din laborator ceea ce poate ingreuia activitatea. Cercetatorii au sugerat aceasta diferenta intre observatia la domiciliu si cea din mediu simulat.

Metoda „interogarii” presupune adunarea de informatii prin intrebari. Intrebarile se pot pune sub forma orala in cadrul interviului sau scrisa prin aplicarea unor chestionare. Interogarea se adreseaza direct clientului sau persoanelor care il ingrijesc. Este de preferat ca cel intrebat sa fie chiar clientul acesta cunoscandu-si cel mai bine propria performanta. Este totusi o metoda cu grad mare de subiectivitate: uneori clientul poate avea o parere mai buna despre activitatile pe care le poate executa sau relateaza de fapt despre performanta anterioara afectiunii. Raspunsurile rudelor sau persoanelor de ingrijire pot fi de asemenea subiective, influentate de parerea acestora despre modul de realizare a unei activitati. Rudele au tendinta de a percepe dizabilitatea mai accentuat decat infirmiera care ingrijeste clientul, de obicei mai obisnuita cu persoane cu handicap. Evaluarea cea mai negativa provine de la sotii.

Clientul va raspunde cel mai bine la intrebari legate de valoarea activitatii, eficienta performantei, satisfactia acesteia, durerile aparute in timpul performarii activitati. Evaluarea unor parametrii de tipul independentei, sigurantei si comportamentelor aberante legate de performarea activitatiii se va face mai bine de catre rude si personalul de ingrijire.

Prin interogare se pot obtine multe informatii despre activitati intr-o perioada relativ scurta de timp, astfel poate fi folosita ca metoda de screening. Pentru interventia terapeutica este insa o metoda mai putin folositoare deoarece clientul poate sa nu fie capabil sa-si descrie limitarile suficient de detaliat pentru a putea pune bazele unei tinte terapeutice. Totusi aceasta metoda este cea mai utila pentru evaluarea experientei clientului. Singura modalitate alternativa de a afla despre trecutul clientului fiind documentele existente (medicale, scolare, profesionale etc.).

„Testele de evaluare” assesment) se refera la instrumente specifice utilizate in procesul de evaluare. (AOTA, 1995). Se folosesc mai multe tipuri de teste: informale, formale, standardizate, nonstandardizate, fara referinta, cu criterii de referinta.

Intrebarile sau observatiile devin „teste”atunci cand sunt structurate sistematic si evaluarii performantei i se atribuie scoruri numerice. Abordarea clasica a testelor este cea cu referinte la norme – compararea performantei unei persoane cu performata altor persoane cu aceeasi afectaresi de aceeasi varsta.

O abordare alternativa sunt testele cu referinta la criterii – scopul acestora este sa compare performanta clientului cu o performanta standard. Acest tip de teste presupun analiza activitatii. Exemplu: testul FIM..

O noua strategie de testare este evaluarea procesului - este o testare dinamica, interactiva, care permite determinarea posibilitatilor de interventie terapeutica si modul in care acestea imbunatatesc performanta. Rezultatele evaluarii dinamice sunt identificarea si diagnosticul limitarilor de activitate, determinarea strategiilor de interventie eficiente si determinarea potentialului de reabilitare. Testarea dinamica se concentreaza pe evaluarea schimbarilor in perfomarea activitatii si identificarea tipurilor de interventie care determina aceste schimbari. Aceste interventii vor fi utilizate ulterior in tratament.

Evaluarea profesionala

Terapeutii ocupationali folosesc evaluarea si interventia legate de munca pentru indivizi ale caror capacitati de functionare intr-un mediu lucrativ competitiv a fost afectat de dizabilitati, boli fizice sau psihice sau prin ranire. (AOTA, 1993).

Programele de reabilitare profesionala se desfasoara in spitale, centre de reabilitare sau terapie ocupationala, in ambulator sau chiar la locul de munca.

Antrenamentul prin munca reprezinta un program de tratament bine structurat, cu scop precis, individualizat, avand drept obiectiv maximalizaea abilitatilor unei persoane pentru a se putea intoarce la munca.

Scopul final este plasarea clientului in mediul de lucru cel mai adecvat nivelului sau functional: munca anterioara cu norma intreaga sau jumatate de norma, o munca asemanatoare dar modificata cu unele elemente, o munca total diferita (reprofesionalizare).

Programele de reabilitare profesionala vizeaza abilitatile legate de munca. Evaluarea are rolul de a determina compatibilitatea intre abilitatile clientului, cerintele muncii si mediul de lucru. Se utilizeaza teste si instrumente de evaluare pentru componentele performantei in aria muncii si productivitatii.

„Evaluarea capacitatii functionale” FCE reprezinta o baterie comprehensiva de teste care permite masurarea obiectiva a nivelului functional curent al clientului si a abilitatilor sale de a indeplini in siguranta cerintele muncii. Aceste teste includ si evaluarea capacitatii fizice PCE, precum si teste de evaluare standardizate si nestandardizate ca simularea cerintelor muncii sau ADL relevante.