In acelasi timp , un suvoi fierbinte matura dealurile impadurite ale taigalei , arzand varfurile inalte ale coniferelor si producand incendii care au durat zilz in sir . Mii de copaci sunt doborati , colibe ale nomazilor sunt maturate pur si simplu de pe suprafata pamantului , se inregistreaza victime in randul oamenilor si animalelor din imprejurimi . Rafalele de vant care au zguduit usile si ferestrele locuintelor s-au resimtit si in localitati situate pana la o distanta de 600 km.Mase intunecate de nori grosi s-au ridicat pana la 20 de kilometri deasupra regiunii Tunguska , dand apoi nastere unei ciudate ploi negre .Vreme de ore in sir , undele provocate de explozie s-au propagat in toate directiile , fiind inregistrate la distante foarte mari , ca de pilda in Anglia , la Greenwich . La mari altitudini a fost de asemenea observat un fenomen neobisnuit , nori de argint , masivi , radiind o luminiscenta ciudata .Din Peninsula Scandinava si pana in Siberia , lumina a fost atat de intensa in perioada imediat urmatoare incat a fost posibil sa se faca fotografii in miez de noapte . Vreme de cateva saptamani , pe cerul Europei au fost observati nori de praf si o neobisnuita luminozitate nocturna care se manifesta pana la latitudini cum ar fi cele ale Spaniei.
Fireste ca astazi , dupa atatia ani , puterea exploziei din regiunea Tunguska este greu de calculat , dar oamenii de stiinta sunt de acord ca unicul criteriu de comparatie il; constituie exploziile din era noastra atomica . In ciuda acestor elemente spectaculoase care prin insasi natura lor ciudata pareau menite sa trezeasca interesul oamenilor de stiinta , vreme de peste 12 ani nu s-a intreprins nimic pentru cercetarea la fata locului a marii explozii si pentru cautarea unei explicatii stiintifice a acestui fenomen probabil unic in istoria Terrei . Asa se face ca pana la sfarsitul deceniului al treilea al veacului. Primul care este interesat intradevar de acest fenomen si incearca sa organizeze o expeditie de documentare este cercetatorl rus Leonid Kulik , pe atunci in varsta de 38 de ani . Kulik era intrigat mai ales de acea forma de tub prin care satenii descriau obiectul cosmic deoarece nu prea corespundea aspectului pe care il putea avea un meteorit in traiectoria sa .De asemenea nici norii de fum si nici flacara ca o limba bifurcata nu aveau ce cauta in descrierea unui meteorit , in afara de cazul ca impactul provocase un incendiu de mari proportii in taiga , ceea ce iarasi era greu de presupus , avand in vedere ca in acea perioada a anului solul mustea de apa si , practic , mare parte a regiunii se transformase intr-o mlastina .
Facand cercetari in colectiile de ziare vechi , Kulik reusi sa schiteze un fel de portret al obiectului , desi majoritatea martorilor oculari se contraziceau sau chiar inflorisera declaratiile . Un lucru era sigur : daca fusese un meteorit , atunci acesta trebuie ca avusese proportii gigantice , era fara indoiala cel mai mare meteorit cazut vreodata in Rusia si poate pe intregul Pamant , caci altfel nu se pot explica puternicele cutremure inregistrate la acea data.
In anii care au urmat , dosarul Tunguska s-a ingrosat cu numeroase file noi . S-a stabilit ca puternica explozie a avut loc la nord-est de Kansk , undeva in bazinul raului Tunguska Pietroasa , desi aceste incercari s-au lovit de rezistenta unor localnici superstitiosi . In ochii tungusilor meteoritul era un obiect sacru si de aceea ei au ascuns cu grija , mult timp , locul in care a cazut .
Cercetarile efectuate au dus la concluzia ca efectele exploziei au fost vazute sau auzit pe o arie cuprinzand aproape un milion de kilometri patrati . A.Voznesenki credea ca explozia nu a fost produsa de un singur meteorit , ci mai degraba de un grup care pe masura ce inainta se desfacea din manunchi .
In februarie 1927 , Kulik porneste a doua expeditie si calatoreste pana la 13 aprilie cand observa primele semne ale exploziei de la 1908: de-a lungul vaii Makirta , cat vedeai cu ochii , malurile erau acoperite cu trunchiuri rasturnate de mesteceni si de pini doborati de explozie .
