Marie denumeste fenomenul "radioactivitate", iar corpurile cu aceasta proprietate se numesc radio elemente. Examinand unele minerale, constata o radioactivitate excesiva, aceasta continand o substanta mult mai puternica, un element chimic necunoscut. Pierre a urmarit cu interes progresele sotiei sale, alaturandu-si eforturile spre a gasi noua substanta.
Din mai 1898 incepe o colaborare fructuoasa a celor doi soti, care va dura 8 ani si va fi distrusa de un accident tragic. Impreuna vor descoperi existenta a doua corpuri noi, distincte. In iulie 1898 anunta in "Coruptes rendus" descoperirea primei substane extrase din pehblenda, (un minereu de uraniu) devenita poloniu (potrivit tarii de origine). La 26 decembrie 1898, sotii Curie anunta in sedinta Academiei de Stiinte din Paris, descoperirea celei de-a doua substante, denumita radiu. Scopul imediat este de a obtine poloniu si radiu in stare pura. Guvernul austriac le ofera sotilor Curie o tona de pehblenda. In 1902, Marie reuseste sa prepare un decigram de radiu pur si face o prima determinare a greutatii atomice: 255. Radiul exista oficial. Bugetul familiei se echilibreaza de abia in 1900, cand Pierre este numit in invatamantul universitar in cadrul unei scoli ce apartinea de Sorbona, iar Marie e numita profesoara la Scoala normala pentru fete, de la Sèvres.
Din 1899 pana in 1904, sotii Curie publica impreuna sau separat 32 de comunicari stiinifice.
Radioactivitatea cucereste rapid cercurile stiinifice din toata lumea. In 1903, doi savanti englezi demonstreaza ca radiul degaja continuu o mica cantitate dintr-un gaz, heliul. Este primul exemplu cunoscut al unei transformari de atomi. Miraculosul radiu putea fi confundat cu sarea, dar radiatia este de doua milioane de ori mai puternica decat cea a uraniului. Radiatiile pot fi oprite doar de un ecran gros de plumb. Radiul se va dovedi util in medicina. Radioterapia distruge celule bolnave si vindeca anumite forme de cancer si a capatat numele de Curieterapie. Sotii Curie au convenit sa nu-si breveteze tehnica obtinerii radiului, desi acest lucru le-ar fi putut aduce imense castiguri materiale. Ar fi fost, dupa ei, contrar spiritului stiinific. Einstein afirma dupa moartea savantei: "Doamna Curie e singura dintre toate fiintele celebre pe care gloria n-a reusit sa o corupa ".
La 25 iunie 1903, cea care a declansat in 1897 toata aceasta efervescenta, Marie Curie, isi sustine teza de doctorat la Sorbona. Titlul tezei de doctorat: "Cercetari asupra substanelor radioactive". Mentiunea: foarte onorabil, cu felicitarile juriului. La 10 decembrie in 1903, Academia de Stiinte din Stockholm anunta atribuirea premiului Nobel pentru Fizica jumatate lui Henri Becquerel si jumatate sotilor Curie, pentru descoperirile referitoare la radioactivitate. In 1905, Pierre tine o conferina publica in legatura cu lucrarea premiata, atragand atentia asupra pericolului radiului daca acesta incape pe maini criminale. Colaborarea, viata de cuplu a celor doi soti Curie este intrerupta la 19 aprilie 1906, cand Pierre aluneca sub roata unui camion greoi si moare. Marie isi gaseste refugiul in munca neintrerupta in laborator. Ea singura este in masura sa succeada sotului sau la catedra de fizica din Sorbona. Dupa ce, la 13 mai 1906 Mari devine prima femeie careia ii este incredintat un post in invatamantul superior francez ("chargée de cours"-profesor netitular), doi ani mai tarziu va fi "profesor titular" la Sorbona, predand singurul curs de radiactivitate din lume. In plina glorie, aleasa membra a numeroase academii straine, "doctor honoris causa", Marie Curie va ceda staruintelor colegilor de a candida pentru un fotoliu la Academia de Stiinte in 1911. Savantei i-a lipsit un singur vot. Mai tarziu nici fiica sa, Irène nu va fi aleasa membra, desi a candidat de doua ori. Invechitele traditii vor fi invinse in 1962, cand fiziciana Perey (eleva Mariei), descoperitoarea elementului chimic francium, va fi aleasa in calitate de membru corespondent. In 1911 Marie e laureata a Premiului Nobel pentru Chimie. Nici un alt laureat nu a fost distins de doua ori cu aceasta inalta recompensa stiintifica.
Lectiile Cernobalului
Omenirea ar trebui sa-si schimbe optica asupra a ceea ce se poate numi calamitate mondiala Dillwyn Williams
Am comemorat, de curand, 15 ani de la catastrofa de la Cernobal, cel mai mare dezastru nuclear din istoria omenirii. Explozia reactorului de la aceasta centrala nucleara din Belarus, in 1986, a dus la eliberarea unor cantitati enorme de izotopi radioactivi, aproximativ 1 019 becquereli, iar norul radioactiv a afectat zone intinse din Belarus si nordul Ucrainei si o mica parte a teritoriului Rusiei; un grad mai scazut de radioactivitate a fost depistat pe toata emisfera nordica. La inceput, raspunsul organizatiilor internationale fata de necesitatea de a studia consecintele exploziei pe termen lung asupra sanatatii a fost lipsit de coordo�n�a�r�e� �s�i� �n�u� �e�s�t�e� �n�i�c�i� �i�n� �p�r�e�z�e�n�t� �a�d�a�p�t�a�t� �c�e�r�i�n�t�e�l�o�r�. � �I�n� �1�9�9�0�,� �O�r�g�a�n�i�z�a�t�i�a� �M�o�n�d�i�a�l�a� �a� �S�a�n�a�t�a�t�i�i� �a� �p�r�i�m�i�t�,� �d�i�n� �J�a�p�o�n�i�a�,� �2�0� �d�e� �m�i�l�i�o�a�n�e� �$� �(�1�4� �m�i�l�i�o�a�n�e� �A)� �p�e�n�t�r�u� �a� �i�n�v�e�s�t�i�g�a� �e�f�e�c�t�e�l�e� �a�s�u�p�r�a� �s�a�n�a�t�a�t�i�i�,�1� �d�a�r� �d�o�n�a�t�i�a� �a� �f�o�s�t� �c�o�n�t�r�o�l�a�t�a� �e�f�e�c�t�i�v� �d�e� �c�a�t�r�e� �u�n� �s�i�n�g�u�r� �o�ficial, multi bani au fost cheltuiti fara justificare, iar rezultatele au fost dezamagitoare. Tot in 1990, Agentia Internationala pentru Energie Atomica a efectuat o investigatie separata. Rezultatele cu privire la posibilele consecinte asupra sanatatii au fost, in general, linistitoare, cu toate ca se cunosteau cazuri de neoplasme tiroidiene la copii.2 SUA si Uniunea Europeana au semnat tratate separate cu guvernele implicate, permitandu-le sa investigheze efectele asupra sanatatii. La inceput, Uniunea Europeana si filiala europeana a OMS au jucat un rol principal in atragerea atentiei asupra incidentei neoplasmului tiroidian la copii,3-5 dar ulterior au aparut studii separate ca, de exemplu, cel al Fundatiei Memoriale pentru Sanatate Sasakawa din Japonia. S-au implicat, fiecare in parte, si Unesco, Crucea Rosie Internationala, precum si mai multe alte organizatii si state. Au fost obtinute mostre de tesut tiroidian de catre diverse grupuri de cercetatori care, uneori, nici nu aveau vreo aprobare guvernamentala; au existat si situatii in care diferite colective de cercetare si-au publicat rezultatele experimentelor pe tumori fara sa stie ca aceleasi date fusesera obtinute si de alti autori.
In cele din urma, corpul medical al oamenilor de stiinta reprezentand asociatiile internationale pentru studierea tiroidei a luat initiativa unei coordonari a cercetarilor in domeniu. La treisprezece ani de la data petrecerii incidentului s-a ajuns la un acord intre guvernele din Belarus, Federatia Rusa si Ucraina, impreuna cu Institutul National de Cancer al SUA, Fundatia Memoriala pentru Sanatate Sasakawa din Japonia si OMS, ceea ce a dus la crearea bancilor pentru tumori. In prezent, prin intermediul unui centru de coordonare din Cambridge, cercetatorii au acces la o documentare completa asupra ADN-ului si ARN-ului din tesuturile tiroidiene normale si tumorale.6
Lipsa de cooperare dintre organizatiile internationale, manifestata in primii ani de dupa accidentul de la Cernobal, a fost influentata de mai multi factori. Unele organizatii nu doreau sa sprijine studiile pentru care nu primisera fonduri suficiente, pe de-o parte si din cauza conflictelor dintre personalitati. OMS Geneva a considerat oportun sa controleze coordonarea internationala, dar corpurile de finantatori s-au opus ideii de a renunta la control, date fiind problemele cu care se confruntasera programele OMS anterioare. O prima dificultate majora a reprezentat-o faptul ca multe persoane au anticipat un ritm scazut de crestere a incidentei neoplasmului tiroidian, cu o perioada de latenta de 10 ani; ei au manifestat o atitudine reticenta in ceea ce priveste acceptarea rapoartelor unei cresteri accentuate la patru sau cinci ani dupa explozie.
