Rolul de intermediar financiar al bancilor comerciale

 

Crearea bunastarii

Creare de locuri de munca

Consum

Productie

Figura reprezinta    Rolul bancilor in economie

In conformitate cu analiza traditionala, agentii debitori si creditori se intalnesc, prin intermediul a doua circuite de finantare:

finantare directa: sub forma tranzactiilor bilaterale intre agentii

excedentari, pe piata titlurilor (in cazul subscrierii directe la actiunile si

obligatiunile emise);

finantare indirecta sau prin intermediari, situatie in care un

intermediar financiar (IF) se intercaleaza intre debitori si creditori. Rolul IF

consta in aceea ca ei confera compatibilitate cererii si ofertei exprimate de

agentii din economie, transformand caracteristicile datoriilor si creantelor

agentilor nefinanciari.

Daca se iau in considerare trei caracteristici ale datoriilor sau

creantelor (si anume: termenul, rata dobanzii si riscul), atunci un intermediar

financiar poate fi definit ca un organism care asigura transformarea a cel

putin uneia dintre caracteristicile respective, astfel:

- transformarea scadentelor (sub forma finantarii pe termen lung, pe

baza unor resurse lichide);

- transformarea ratelor de dobanda fixa (de exemplu, imprumuturi cu

rata variabila finantate pe baza resurselor cu rata fixa a dobanzii);

- transformarea riscurilor, finantarea creditelor pentru investitii la nivelul

intreprinderilor cu resurse imediat exigibile si fara risc.

Analiza economica moderna explica existenta intermedierii financiare

prin motive care sunt specifice si bancilor, respectiv:

a) reducerea costului tranzactiilor;

b) reducerea asimetriei informatiilor;

c) asigurarea lichiditatii economiei.

a) Intermediarii financiari permit reducerea costului de

tranzactionare prin realizarea unor importante economii. Astfel, pe masura

ce cantitatea de produse financiare sporeste, costul unitar al productiei se

diminueaza. Economiile provin si din avantajele pe care intermediarii

financiari le obtin din specializarea lor. Atunci cand un intermediar financiar

se specializeaza intr-un tip de activitate sau intr-un sector de activitate,

aceasta situatie ii permite oferirea de servicii mai putin costisitoare si

adaptate la nevoile clientei. Totodata, inregistrarea unor importante economii

rezulta si din gama diversificata de servicii oferite clientelei. Acesta este

motivul pentru care bancile cauta sa diversifice oferta de produse, astfel incat

sa fie optimizate costurile de intermediere. Se explica astfel, existenta

bancilor universale, care ofera o larga paleta de servicii financiare si care

obtin importante economii din acestea. Ansamblul factorilor mentionati

actioneaza in acelasi sens, respectiv reducerea costului datorita diversificarii

produselor si serviciilor oferite.

b) Referitor la reducerea asimetriei informatiilor, trebuie mentionata

relatia dintre debitori si creditori, in sensul ca acestia din urma detin mai

multe informatii decat primii. Intermediarii financiari permit reducerea

asimetriei de informatii si contribuie la o mai buna alocare a resurselor din

economie. Aceasta functie a intermediarilor provine din aceea ca rolul lor le

confera un avantaj informational in raport cu finantarea directa.

In primul rand, IF pot dispune de informatii private, care pe piata

financiara nu se vehiculeaza. De exemplu, daca o intreprindere solicita o

cerere de finantare, atunci banca are posibilitatea evaluarii clientului, intrucat

gestioneaza conturile sale si poate obtine informatii importante cu privire la

cifra de afaceri, rentabilitate si grad de indatorare. Printr-o asemenea

cunoastere a clientului sau, banca impiedica disimularea informatiilor inainte

de semnarea contractului si reduce, astfel, asimetria de informatii, ceea ce

conduce la selectia adversa (aceasta reprezentand o situatie independenta de

actiunea contractantilor). De exemplu, pe piata creditului, bancherul ignora

caracteristicile exacte ale proiectului de investitii pe care intreprinderea

urmareste sa il finanteze. Totodata, intermediarul financiar garanteaza

confidentialitatea informatiilor, ceea ce poate constitui un avantaj decisiv

pentru creditori. Datorita acestei caracteristici, intermediarii financiari dispun

de un avantaj comparativ cu finantarea realizata pe piata.

In al doilea rand, orice imprumut necesita urmarirea executarii

contractului, deoarece dupa semnarea acestuia se poate manifesta riscul unei

executari partiale sau al neexecutarii controlului. O asemenea forma de

asimetrie, manifestata ulterior, conduce la ideea de moralitate, in sensul ca

intermediarii pot diminua costurile de supraveghere si pot pune la punct

metode statistice sau contabile prin utilizarea de servicii ale specialistilor.

Acestia din urma exercita, la randul lor, o urmarire minutioasa a contractelor

si diminueaza astfel riscul de faliment.

Bancile detin un rol bine determinat in reducerea asimetriei

informatiilor, intrucat mentin relatii pe termen lung cu clientii lor prin insasi

natura functiilor indeplinite.

c) Asigurarea lichiditatii economiei. Intr-un univers incert, agentii

economici au nevoie de detinerea unor active lichide care intrunesc doua

caracteristici: valoarea acestora trebuie sa fie stabila si necontestata; sa fie

imediat disponibile pentru a putea fi transformate in bunuri, servicii sau

titluri

Singurul activ care poseda cele doua proprietati este moneda, iar prin

creatia monetara a bancilor, acestea furnizeaza lichiditatile necesare unei

bune functionari a economiei.

Prin emiterea de moneda scripturala, bancile sunt singurii intermediari

financiari in masura sa transforme datoriile lor in mijloace de plata universal

acceptate in procesul schimbului. O asemenea transformare operata de catre

banci se analizeaza precum un proces de monetizare a activelor; bancile

transforma creantele care au un minim de risc in instrumente de plata perfect

lichide. Functia de asigurare a lichiditatii, care constituie caracteristica

intermedierii bancare, nu este posibila decat daca sistemul bancar dispune de

un grad ridicat de organizare si reglementare, ceea ce confera bancilor o

garantie in fata riscului global de lipsa de lichiditate, cunoscut si sub

denumirea de risc sistemic.

GARANTII

In situatia in care apare imposibilitatea rambursarii imprumutului,

banca trebuie sa aiba o masura de protectie. De aici, rezulta necesitatea unei

garantii

O propunere de credit nu trebuie aprobata pe baza faptului ca garantia

poate fi materializata daca rambursarea nu se poate face. Solicitarea trebuie

sa fie viabila prin propriile sale calitati, sa fie identificata sursa de rambursare

principala si, in absenta acesteia, pe cea secundara, iar garantia luata sa fie

numai o masura de protectie impotriva unor imprejurari neprevazute.

Elementele obligatorii pentru acceptarea unei garantii sunt:

- Titlul de proprietate - este foarte important ca persoana care ofera

garantia sa fie posesorul de drept al acesteia;

- Valoarea - stabilitate, reprezinta valoarea probabila intr-o situatie

fortata, adica valoarea necesara peste marimea imprumutului capabil sa

acopere datoria bancara in urma valorificarii garantiei. Se va lua in

considerare faptul ca pretul care va fi obtinut va fi destul de scazut deoarece

banca doreste sa obtina banii in timp scurt, fiind presata sa vanda, iar cel care

cumpara va fructifica aceasta informatie oferind un pret mai scazut. Din

aceasta cauza bancile comerciale solicita garantii la creditele acordate de

pana la 120-125% din masa creditului.

- Transformarea in bani - in mod frecvent se realizeaza un echilibru

intre valoarea bunului si rapiditatea transformarii acestuia in lichiditati.

Calitatile de titlu, valoare si convertibilitate raman esenta garantiei, iar

creditorul trebuie sa evalueze fiecare tip de garantie dupa fiecare din aceste

elemente