Piata muncii - categorie economica

Piata muncii - categorie economica

In orice conditii de timp si spatiu , activitatea economica implica in mod obiectiv factorul munca menit sa valorizeze sistematic resursele in interesul sau .

Ca si ceilalti factori de productie , el se obtine prin intermediul pietei , care se constituie intr-un subsistem al economiei de piata concurentiala . Tranzactiile pe aceasta piata au ca obiect munca sau forta de munca .

Daca forta de munca o intelegem ca totalitate a aptitudinilor fizice si intelectuale ce exista in personalitatea vie a omului si pe care le pune in functiune atunci cand creeaza bunuri economice , inseamna ca munca reprezinta cheltuirea constienta a fortei de munca .

Desi comporta unele afinitati cu celelalte piete , inclusiv cu cea a bunurilor si serviciilor , piata muncii se distinge de acestea prin multiple aspecte . Intrucat implica oamenii , munca nu are caracteristicile unei marfi . Politicile adecvate pietei muncii difera de cele corespunzatoare pietei bunurilor si serviciilor sau altor piete .

Daca echipamentele pot fi folosite de intreprinzatori cu ritmuri diferite mergand chiar pana la uzura lor permanenta si inlocuirea lor nu presupune mentiuni speciale ale politicii guvernamentale , tratamentul aplicat de intreprinzatori salariatilor sai nu se poate supune acelorasi reguli .

Statul , in speta executivul , are dreptul si chiar obligatia acordarii unei protectii speciale angajatilor .

Interventia protectionista a statului asupra desfasurarii proceselor economice in cadrul pietei muncii se realizeaza in special prin aplicarea " Codului Muncii " care reglementeaza o serie de aspecte fundamentale ale acestei piete .

Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 " Codul Muncii " se adopta de catre parlament si apare publicata in Monitorul Oficial la " Partea I , nr. 72 din 5 februarie 2003

Codul Muncii este structurat pe 13 " titluri " in componenta carora intra mai multe capitole prin care se detaliaza fiecare aspect al relatiei dintre angajati si angajatori , drepturile si obligatiile partilor contractante , precum si alte elemente esentiale .

In speta , principalele " titluri " ale Codului Muncii prezinta reglementarile legale cu privire la : dispozitii generale si domeniul de aplicare ; prevederile contractului individual de munca ; timpul de munca , repausuri , concedii ; salarizare ; sanatate si securitate in munca ;

formare profesionala ; dialogul social ; contractile collective de munca ; inspectia muncii ; raspunderea juridica ; jurisdictia muncii ; dtspozitii tranzitorii si finale .

Codul Muncii poate fi modificat prin legi si Ordonante de urgenta ale Guvernului .

Orice incalcare a prevederilor acestui cod de catre participantii pe piata muncii (angajati , angajatori sau intermediari) atrage dupa sine sanctiuni legale stabilite tot in cadrul acestui cod in functie de gravitatea faptelor .

Indiferent de domeniul in care activeaza , toate categoriile de agenti economici trebuie sa lucreze in stransa concordanta cu articolele prevazute in Codul Muncii intrucat acesta a fost infiintat de catre stat pentru a proteja cel mai valoros factor economic pe care il poseda si fara de care economia nu ar putea peactic sa existe , respectiv omul , privit sub toate aspectele sale : ca producator , consumator si element de baza al societatii .

Prin urmare , functionarea pietei muncii este dependenta de alte institutii sociale , restrictii ale mediului economic , mentalitati si comportamente ale agentilor economici .

Piata muncii , ca piata a celui mai important factor de productie , se afla in legatura directa cu celelalte piete . Ea recepteaza semnalele de pe fiecare piata si isi formuleaza propriile exigente fata de acestea . Echilibrul pietei muncii conditioneaza echilibrul celorlelte piete .

Literatura economica prezinta definitii nuantate ale conceptului de piata a muncii .

Dupa unii autori , piata muncii este un spatiu economic unde se incheie tranzactii (se confrunta , negociaza) in mod liber intre detinatorii de capital in calitate de cumparatori (cerere) si posesorii de forta de munca in calitate de vanzatori (oferta) , iar cererea si oferta de forta de munca se ajusteaza prin mecanismele pretului fortei de munca , al salariului real , ale concurentei libere dintre agentii economici .

Piata muncii are un rol esential in cadrul interdependentelor care asigura dinamismul economiei .

Astfel , piata muncii s-a format si functioneaza in corelatie cu rolul determinant al muncii in dezvoltarea economico-sociala si cu exigentele generale ale teoriei pietei si pretului. Aceasta piata releva un complex de relatii in care se regasesc , in cea mai mare parte , raporturile dintre oameni si evolutia lor in timp si spatiu , punandu-si amprenta pe tipul de civilizatie .

Piata muncii este o piata cu concurenta imperfecta , care trebuie sa prezinte o anumita flexibilitate care sa duca la o mai mare competitivitate si sa influienteze in mod sistematic si favorabil cresterea economica .

In conditiile actuale ale economiei de piata se adanceste considerabil diviziunea sociala a muncii , forta de munca fiind structurata pe varste , sex , categorii socio-profesionale , pe grade de calificare , pe zone geografice si pe oportunitati de ocupare .

In functie de parametrii de performanta pot fi delimitate piata principala a muncii caracterizata prin niveluri ridicate de stabilitate si piata secundara a muncii caracterizata prin parametrii specifici periferiei activitatii economice .

De asemenea , piata muncii mai poate fi analizata ca piata a muncii caracteristica nivelului macroeconomic si piata a muncii caracteristica nivelului microeconomic .

In acest context se impune precizarea ca limitele acestei segmentari sunt variabile , nefiind chiar atat de restrictive . Intre cele doua tipuri de piete exista o circulatie continua in ambele sensuri .

Din aceasta perspectiva , piata muncii reflecta felul in care se asigura resursele de munca pe ramuri , sectoare , profesii si niveluri de calificare . Aceasta se realizeaza prin intermediul tendintei de egalizare pe ramuri , sectoare si profesii a costurilor si a veniturilor factorilor de productie necesari activitatii economice .

In stransa relatie cu acest aspect , piata muncii are si o insemnata functie sociala , in sensul ca ea implica si negocierea unor elemente ce tin de conditiile de munca si de ansamblul calitatii vietii .Toate acestea se coreleaza cu functia formativ-culturala a fortei de munca , asigurand o mai mare mobilitate si o mai usoara adaptare a acesteia .

Formarea pietei muncii are un caracter procesual in cadrul caruia se realizeaza restructurari , perfectionari profesionale , schimbari esentiale in inzestrarea tehnica a muncii , etc. , in acord cu obiectivele strategice ale reformei economice .

Profunzimea , ritmul , aria de cuprindere , costurile acestora , caracterizeaza diferitele stadii ale procesului respectiv si permit atingerea tintelor pietei muncii moderne , eficiente .

Succesele sau limitele ce se inregistreaza in domeniul pietei muncii sunt similare cu cele ce definesc reforma economica in ansamblul ei .

In urma analizei acestor caracteristici , putem concluziona ca piata muncii este ansamblul actelor de vanzare-cumparare a fortei de munca ce au loc intr-un spatiu economic , relevand intalnirea cererii cu oferta de munca , stabilirea pe aceasta baza a conditiilor pentru angajarea salariatilor , negocierea si fixarea salariilor in functie de performantele lucratorilor si realizarea mobilitatii salariilor si fortei de munca .