Notiunea de eficienta economica

Notiunea de eficienta economica

Eficienta are un caracter complex. Ea trebuie analizata din punct de vedere economic si social; la nivel microeconomic si macroeconomic; static si dinamic; pe ramuri ale economiei nationale. Indiferent de modul de exprimare si de nivelul analizei, eficienta trebuie sa asigure orientarea proiectelor spre domeniile prioritare ale economiei nationale, spre atingerea obiectivelor prevazute in strategia de dezvoltare durabila, economico-sociala a tarii.

Termenii de eficienta, si eficacitate nu sunt noi, ei fiind folositi inca din antichitate. Ambele cuvinte provin din latina: eficienta deriva din efficere = a efectua, iar eficacitatea din efficas-efficacis = care are efecte dorite.
In domeniul economic, referiri la eficienta pot fi intalnite la mari ganditori ai secolului trecut, cum sunt Adam Smith sau Karl Marx .

Conceptul de eficienta a cunoscut o larga raspandire in secolul nostru. In prezent, el are o aplicabilitate generala la aplicarea deciziilor, in orice tara, indiferent de oranduirea sa sociala.
Eficienta economica se contureaza deci in urma compararii efectelor unei actiuni (cum ar fi veniturile), cu eforturile necesare producerii ei (cum ar fi cheltuielile).
Se formuleaza si o alta definitie, astfel: categoria economica de eficienta exprima relatia de cauzalitate intre efectele rezultate din desfasurarea unei activitati si efortul ocazionat de acesta.

Se poate spune ca eficienta economica este strans legata de procesul de folosire a resurselor in economie, iar trasatura sa esentiala este raportul de cauzalitate efort/efect.

In esenta, prin eficienta economica a investitiilor trebuie sa se inteleaga faptul ca prin consumarea unor fonduri de investitii se impune obtinerea de rezultate maxime.

Se desprinde astfel ideea ca eficienta economica reprezinta interactiunea ce se stabileste intre cantitatea si calitatea resurselor si volumul si structura rezultatelor obtinute in urma consumului de resurse.

"In expresie matematica, eficienta economica se exprima sub forma raportului intre marimea efectelor si a eforturilor sau intre marimea eforturilor si a efectelor.

Cele doua comparatii pot fii exprimate astfel: e = E / ε, sau e = ε / E, unde e reprezinta eficienta economica, E efectele (rezultatele) obtinute, ε eforturile depuse (resursele consumate).

Orice activitate umana, cu precadere activitatea economica, urmareste maximizarea eficientei. Acest obiectiv poate fi indeplinit in doua forme:

a) cand se urmareste obtinerea unui anumit efect cu un efort minim. In consecinta formula de maximizare a eficientei este: MAX e = E / ε_min

b) cand se urmareste obtinerea unui maxim de efect cu un anumit efort. Formula de maximizare este: MAX e = E_max / ε

c) Prima relatie trebuie sa guverneze orice activitate economica. A doua relatie se aplica atunci cand volumul de resurse este limitat in special cand se incepe o activitate, cand nu se dispune de suficiente resurse pentru a achizitiona cei mai buni factori de productie, dar pe masura ce se creeaza resurse, se trece la o crestere calitativa.

Asadar, eficienta economica inseamna obtinerea unor efecte economice utile, in conditiile cheltuirii intr-un mod rational si economicos a unor resurse materiale, umane, financiare, folosindu-se pentru aceasta metode stiintifice de organizare a activitatii.

Practica economica a demonstrat ca nu este posibil sa se inregistreze efecte maxime depunand eforturi minime (este imposibil sa obtii o productie de calitate, un profit ridicat si o cifra de afaceri maxima cu cheltuieli salariale si materiale minime)."[1]

Intotdeauna pe masura ce cresc eforturile, cresc si efectele in anumite limite; relatia dintre acestea poate fi reprezentata grafic astfel:

Fig. Nr. 1.1 Reprezentarea grafica a evolutiei efectelor in functie de eforturi