Mijloacele de plata

Mijloacele de plata

Interdependenta evidenta dintre economiile nationale in conditile globalizarii comertului impune cunoasterea mijloacelor de plata  straine (sau externe) in relatiile comerciale internationale care reprezinta totalitatea posibilita­tilor materiale si financiare prin care se poate lichida o creanta rezultata dintr-un raport de drept al comertului international. Dintre mijloacele de plata folosite in momentul de fata, mai importante sunt: aurul, valuta si devizele.

Aurul reprezinta un mijloc universal de plata, fiind echivalentul general al marfurilor. Aurul este si un instrument de acumulare si constituie fondul de rezerva a fiecarui stat.

Prin utilizarea etalonului aur, intre sistemele banesti nationale s-a creat, in tre­cut, un mijloc de plata cu caracter unitar si international,iar in zilele noastre, datorita contradictiilor din sfera relatiilor valutar-fmanciare internationale, rolul auru­lui este in declin; avand un pret instabil si fiind inegal distribuit, aurul nu mai consti­tuie un instrument direct de lichidare a obligatiilor comerciale, in consecinta, in relatiile internationale, platile prin aur nu se mai practica decat atunci cand conditi­ile concrete nu permit utilizarea altor mijloace.

Valuta este moneda nationala a unei tari folosita (in masura in care este folo­sita, adica convertibila) in platile internationale.

Valutele pot fi clasificate in functie de doua criterii principale: forma lor si posi­bilitatea de preschimbare.

In raport cu forma, valutele sunt de doua feluri: efective (sub forma de nu­merar, bancnote, monede divizionare) si in cont (sub forma de disponibil la o banca).

In functie de posibilitatea de preschimbare, valutele pot fi: convertibile (care pot fi preschimbate cu alte valute) si neconvertibile (care nu se pot preschimba in monedele altor tari).

Raporturile valorice dintre valute se concretizeaza prin paritatile monetare (raportul dintre valorile paritare ale doua monede) si cursurile valutare sau cursul de schimb (raportul valoric dintre moneda unui stat si moneda altui stat).

Stabilirea valorii paritare a monedelor (continutul valorific al unitatii monetare nationale) poate avea ca etalon (sau numitor comun), aurul, o valuta oarecare sau dreptul de tragere (D. T. S.). Paritatea reprezinta o notiune fixa si abstracta. Ea poate fi, in raport cu exprimarea valorica, metalica, valutara sau D. T. S.

Cursul valutar se poate determina de autoritatea monetara sau de piata, in functie de aceasta cursul fiind oficial sau liber. El se stabileste pe baza paritatii sau in mod conventional, atat pentru banii convertibili, cat si neconvertibili. Cursul oficial este un curs fix, cel liber fiind, dimpotriva, variabil (flotant, flexibil), datorita oscilatiei cererii si ofertei. Stabilirea cursului pietei se numeste "cotatie' si se face prin doua metode: cotatia directa sau incerta (prin care unitatea monetara straina se exprima in moneda nationala) si cotatia indirecta sau certa (prin care unitatea monetara na­tionala se indica in moneda straina).

Devizele sunt titluri de credit pe termen scurt, exprimate in moneda straina.

Titlurile de credit utilizate ca devize trebuie sa fie lichide, in ce priveste platile, ele se realizeaza de catre banci si constituie operatiuni cu devize.

Dupa forma lor, devizele pot fi grupate in: cambii, cecuri si valori mobiliare.

Iar, dupa regimul de utilizare sau calitate ele sunt: convertibile, neconvertibile sau in clearing.