QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

BILANTUL RAZBOIULUI. COSTUL MATERIAL SI UMAN










Lucrarile lui Alfred Saury au permis sa se masoare amploarea bogatiilor franceze distruse in Marele Razboi: a zecea parte a patrimoniului national a fost inghitita, adica echivalentul acumularilor celor unsprezece ani ce au pre¬cedat 1914.
Distrugerile cele mai vizibile sunt cele ce au ruinat departamentele de Nord si de Est ale Frantei, invadate si transformate timp de 4 ani in teatru de razboi: 600 000 de case si 20 000 de uzine avariate, 5 000 km de cai ferate si 53 000 km de sosele devenite inutilizabile, 3 000 000 ha de terenuri agricole devenite improprii cultivarii. Chiar daca reprezinta un aport economic important, retrocedarea Alsaciei si Lorenei nu compenseaza in intregime aceste enorme pierderi materiale.



Mai putin perceptibile la prima vedere, pierderile propriu-zis financiare nu sunt mai putin ingrijoratoare pentru viitorul tarii. Importul de material militar de razboi pentru front, ca si de bunuri de consum pentru spatele frontului au deze¬chilibrat grav balanta comerciala a unei economii perturbate de prioritatile efortului de razboi (mobilizarea barbatilor din uzine si agricultura, dezvoltarea industriei de armament in detrimentul productiei destinate civililor): deficitul balantei externe neputand fi onorat decat prin cesiunea unei bune parti a crean¬telor pe care Franta le de tinea asupra strainatatii si prin recurgerea regulata la imprumuturi, combinarea acestor doua solutii facand ca Franta sa treaca dintr-o pozitie creditoare evaluata la 45 miliarde de franci in 1914, la una debitoare de 32 miliarde de franci in 1919.
Stricaciunile suferite de infrastructurile energetice si industriale (mai impor¬tante In bazinele carbonifere din Nord si Est) au dus la scaderea indicelui general al productiei industriale nationale cu 45% intre 1914 si 1921, iar nivelul din 1913 nu va putea fi atins decat in 1923. Distrugerea terenurilor fertile si dezorganizarea de durata a transporturilor vor avea aceleasi efecte negative asupra potentialului economic francez.
Forta de munca a tarii a fost crunt afectata de bilantul demografic al razboiu¬lui, care a amputat efectivele natiunii cu 1,4 milioane de persoane, in majoritate barbati in floarea varstei, ceea ce inseamna disparitia unei persoane active din 10, in timp ce printre supravietuitori, unul din patru s-a intors ranit sau invalid. Demografii considera de altfel ca deficitul nasterilor provocat de razboi priveaza tara de 1 milion si jumatate de copii, cadere a natalitatii ce va genera un feno¬men de discrepanta intre generatii care va apasa mult timp asupra dinamismului societatii franceze, cu atat mai mult cu cat nici un salt demografic durabil nu va veni sa compenseze pierderile umane ale conflictului

CRIZA FINANTELOR PUBLICE

Mijloacele financiare indispensabile redemararii economiei nu se refac in timp scurt, dimpotriva, sursele de finantare straina se restrang, pentru ca in 1920 SUA suspenda imprumuturile lor publice si cer rambursarea datoriei de razboi (adica 4 miliarde de dolari pentru Franta), in timp ce guvernul bolsevic nu are de gand sa onoreze datoriile contractate in epoca tarista, esentiale pentru piata financiara franceza (faimoasele imprumuturi ruse); in paralele, solutia de a pune Germania sa plateasca despagubiri de razboi se dovedeste repede a fi iluzorie.


Recurgerea la un imprumut national inca substantial, in ciuda saracirii gene¬rale, ramane in aceste conditii cel mai bun mijloc de finantare a reconstructiei si cresterii, insa comporta limite si riscuri. Limite, pentru ca a fost deja utilizat insistent in timpul razboiului, cand depunatorii francezi au subscris din abundenta la Bonurile Apararii nationale emise, impozitele neacoperind atunci decat 16% din totalul cheltuielilor publice; recurgerea sistematica la imprumuturi a avut drept rezultat acumularea unei datorii publice interne de 154 miliarde de franci, adica de cinci ori suma datoriei externe; rambursarile grevand deja puternic un buget care in plus trebuie sa asigure pensiile celor 2,5 milioane de victime de razboi (invalizi, orfani, vaduve de razboi). Riscuri, pentru ca excesul datoriilor pe termen scurt (jumatate din datoria interna) pune statul in primejdia unei crize financiare majore, in situatia in care detinatorii de Bonuri de Tezaur nu accepta reinnoirea creantelor lor ajunse la scadenta si cer rambursarea.

CRIZA MONETARA SI FRANCUL POINCARE

Franta traverseaza o lunga criza financiara si monetara care ref1ecta pana la mijlocul anilor '20 atat saracirea tarii cat si amputarea fortelor sale productive si profunzimea deficitului public. Greutatile razboiului au dus la slabirea francului fata de puternicele monede anglo-saxone (dolarul si lira sterlina), care au beneficiat de o gestionare mai riguroasa decat in Franta, mai ales in materie fiscala; cursul dolarului urca la 11 franci in 1919 fata de 5 franci in 1914, iar cel al lirei la 42 de franci, fata de 25 de franci inainte de razboi. Cum in Franta deficitul public se perpetueaza, iar cresterea preturilor este puternica (mai putin in perioada crizei deflationiste din 1921-1922), francul devine o moneda fragila pe care mai multe puseuri specula¬tive o vor pune in pericol. .


- Primul atac are loc in 1924, odata cu chestiunea ocuparii Ruhr-ului: bancile anglo-saxone determina scaderea cursului francului pentru a constrange guver¬nul Poincare sa evacueze teritoriul german si sa accepte o revizuire a reparatiilor (planul Dawes).
- A doua, in 1926, este provocata de temerile pe care le genereaza in randul detinatorilor de capital politic a Cartelului stangii si mai ales proiectul socialist de impozit pe capital. In iulie 1926 situatia francului devine asa de critica, incat se impun energice masuri de redresare.
Intoarcerea lui Raymond Poincare la guvernare, in toiul crizei, este suficienta pentru a restabili increderea si a deturna tendintele speculative in favoarea francului. Mai multe masuri de ordin tehnic duc la consolidarea acestui nou climat (consolidarea datoriei publice, echilibrul bugetar obtinut incepand din 1927 prin sporirea impozitelor indirecte) in timp ce Germania varsa cotele sale anuale conform planului Dawes. Poincare poate atunci sa treaca la stabilizarea cursului francului in cadrul lui Gold Exchange Standard, pe 25 iunie 1928: este un franc devalorizat cu 80% fata de valoarea sa din 1924, "francul de patru parale " (o para = sou = 5 centime), definit de o cantitate de 65,5 miligrame de aur.

MANIFESTARILE PROSPERITATII. 0 INDUSTRIE DINAMICA

Participarea Frantei la miscarea generala de prosperitate a anilor '20 rezida in mod esential in forta dezvoltarii sale industriale. Amorsata de o reconstructie activa, care permite in 1923 atingerea nivelului lui 1913, cresterea productiei industriale atinge rata medie anuala record de 9,5% intre 1921 si 1929 (ritm care multiplica productia de 2,5 ori in 10 ani). Acest elan remarcabil este insotit de o modernizare a sectorului productiv national. Noile sectoare pilot (electricitatea, aluminiul, chimia, constructia de automobile) sunt cele care cunosc cele mai ridicate ritmuri de crestere. Ele asigura dezvoltarea regiunilor industriale ale Rh6ne-ului si Alpilor, in jurul oraselor Lyon si Grenoble, consolidand forta aglo¬merarii urbane pariziene; iar bazinele miniere din Nord-Pas-de-Calais si din Lorena isi mentin importanta prin dinamismul siderurgiei.
Noile tehnici de productie sunt adoptate in ramurile moderne, mai ales in constructia de automobile, unde se inmultesc benzile de montaj. Pasionat al inovatiilor tehnice, Andre Citroen rationalizeaza munca in uzina sa de la Jarel care va produce 500 vehicule pe zi in 1927; el se va orienta si spre realizarea de modele mai ieftine, accesibile noii clientele din clasele de mijloc, pe care incearca sa o castige printr-o publicitate zgomotoasa.
Consolidarea pozitiilor marelui capitalism francez insoteste modernizarea industriala. Efortul de investitie absoarbe o cincime din venitul national anual; el este insotit de o centralizare crescanda a capitalului in favoarea marilor intreprinderi dinamice angajate intr-o strategie activa de concentrare economica si financiara. Peugeot, Renault si Citroen in ramura automobilului, Pechiney si Ugine in aluminiu, Saint-Gobain si Kuhlmann in chimie, asigura in jur de trei patrimi din productie in domeniul lor de activitate. Carteluri se constituie in side¬rurgie, minerit, chimie. Societati ca Saint-Gobain, Air liquide, Thomson, constituie nucleul gruparilor ce prolifereaza in toate directiile. Toate aceste firme isi asigura baze financiare solide; ratele ridicate ale profitului le permit sa-si finanteze dezvol¬tarea din resurse proprii (rata de autofinantare in jur de 60-70%).
In 1929 bogatia franceza reflecta prosperitatea unei tari in care venitul national a crescut cu un ritm de 4,6% anual incepand din 1923 si a carei pozitie fata de exterior s-a consolidat considerabil incepand din 1926. Francul Poincare, o data cu stabilirea sa la 65,5 miligrame de aur, a devenit o solida moneda de rezerva internationala, iar Franta va detine in 1930 un sfert din stocul de aur monetar international.




Descarca referat

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }