Criza economica din Mexic

Criza economica din Mexic

Criza din Mexic a debutat in acelasi an 1994 dar avea sa fie mult mai severa. In acest caz vorbim despre o economie emergenta, care la inceputul anilor 1990 parea o economie sanatoasa (Figura 4). Cresterea economica era solida iar nivelul inflatiei scazuse continuu pana in anul 1994. Nivelul rezervelor internationale (scara din dreapta a graficului) se imbunatatise la randul sau.

Figura 4: Evolutia indicatorilor macroeconomici din Mexic

(Sursa: Baza de date a FMI - "International Financial Statistics")

Cu toate acestea, criza financiara s-a declansat in decembrie 1994, printr-o depreciere brusca a monedei mexicane (peso), urmand a avea repercusiuni importante asupra economiei reale a Mexicului dar si asupra altor state, in special din America de Sud.

Criza care a izbucnit in primele zile ale mandatului presedintelui Ernesto Zedillo este cunoscuta si sub denumirea de criza Tequila sau "eroarea din decembrie".

Cauzele crizei sunt diverse. Specialistii vorbesc despre incompatibilitatea regimului valutar (peg pe dolarul american) cu nivelul inca ridicat al inflatiei in comparatie cu cel din economia americana. Calitatea creditelor acordate de banci in perioada caracterizata de rate ale dobanzii reduse se deteriorase. Deficitul de cont curent s-a amplificat ajungand la 29 miliarde dolari in 1994, aferent a 8% din PIB (Truman, 1996). Mai mult riscul de tara a crescut pe fondul rebeliunii armate din Chipas si apoi prin asasinarea candidatului la presedentie din partea partidului aflat la guvernare - Luis Donaldo Colosio - in martie 1994 (Whitt, 1996).

Investitorii atrasi in anii precedenti de evolutia economiei mexicane s-au speriat si au procedat la vanzarea rapida de obligatiuni publice (tesobonos). Observand fenomenul, Banca Centrala a Mexicului a decis la randul sau sa achizitioneze titluri pentru ca rata dobanzii de pe piata sa ramana nemodificata, dar aceasta actiune a avut ca efect reducerea rezervelor internationale.

Iesirile de capital s-au accelerat in 20 decembrie 1994, investitorii au fost cuprinsi de panica iar Mexicul se regasea in pragul unei crize. Guvernul a decis sa devalorizeze peso-ul cu 15 procente fata de dolarul american (Figura 5). Din cauza deficitului de cont curent ridicat, multi specialisti au considerat ca aceasta decizie a venit cu intarziere.

Figura 5: Evolutia cursului de schimb in Mexic (raportat la DST[1])

(Sursa: Baza de date a FMI - "International Financial Statistics")

Mexicul a cerut ajutorul institutiilor internationale pentru iesirea din criza. Bill Clinton, presedintele SUA la acea data a intervenit la randul sau pentru stoparea crizei, avand in vedere legaturile comerciale dintre cele doua tari si prezenta masiva a investitorilor americani pe piata din Mexic. Statele Unite si FMI au imprumutat Mexicului 50 de miliarde de dolari la o saptamana dupa declansarea crizei. Costul acesteia nu a fost de neglijat. In 1995 Mexicul a inregistrat o scadere a PIB de 7%.