Contractul de factoring

Contractul de factoring

Pe plan international, pentru accelerarea operatiunilor de finantare a pro­ductiei au luat o deosebita extindere operatiunile de vanzare prin negocierea factu­rilor (factoring).

Contractul de factoring este acel tip de contract prin care o persoana (ade­rentul) cedeaza creantele sale unui tert (factorul) ce se obliga sa preia activitatea de incasare, in schimbul unui comision.

Cedarea se realizeaza prin intermediul unei subrogari conventionale, prin simpla transmitere a facturilor, fara nici o alta formalitate, factorul devenind propri­etarul creantelor.

In relatiile comerciale internationale, recurgerea la contractul de factoring este influentata si de diversitatea prevederilor legale din diferite tari, referitoare la transmiterea creantelor si determinarea legii aplicabile.

Contractul de factoring implica, in afara de aderent (vanzatorul de bunuri sau furnizorul de servicii) si factor (cesionarul creantelor) si pe client (persoana care a cumparat marfa sau a beneficiat de serviciile respective).

Operatiunile de factoring sunt de doua feluri: factoring la scadenta, maturity factoring (factorul plateste facturile la data scadentei lor) si factoring traditional (obisnuit), old line factoring (factorul plateste creantele imediat).

Factoring-ul obisnuit este un mijloc de finantare pe termen scurt, incasandu-se imediat valoarea facturilor cedate. Datorita simplificarilor in activitatea contabila, factoring-ul constituie si o modalitate de gestiune economica.

In ceea ce priveste natura sa juridica (pentru a se putea determina regimul aplicabil), contractul de factoring prezinta asemanari cu "cesiunea de creanta' si "scontul', cu care totusi nu se confunda, date fiind trasaturile sale specifice.

Factoring-ul constituie un contract original complex reprezentand o operatie de finantare comerciala.

Clauzele conventiei fiind stabilite de cesionarul creantelor, contractul de fac­toring este un contract de adeziune, cu caracter "intuita personae'. El este un con­tract cu titlu oneros si cu executare succesiva.

In contractul de factoring se poate include si o clauza de exclusivitate, in baza careia aderentul cedeaza creantele in totalitatea lor (integral, global).

Efectele contractului de factoring sunt multiple: factorul are obligatia de a plati creantele care i-au fost transferate de aderent. Ca urmare a subrogarii, el tre­buie sa incaseze facturile cedate si, eventual, sa suporte riscurile financiare (insolva­bilitatea), in calitate de proprietar al creantelor, factorul nu dispune de nici un drept de regres impotriva aderentului. Numai in situatia deosebita a inexistentei creantei, el are o actiune in repetitiune a platii nedatorate.

Aderentul remite factorului, la termenele stabilite pin contract, facturile inso­tite de un borderou care contine urmatoarele date: creantele cedate, cu drepturile accesorii si actiunile respective; declaratia de transmitere a creantelor in proprie­tatea factorului; cererea de plata a facturilor, in schimbul unei chitante subrogatorii. Factorul achita numai creantele care au fost acceptate in prealabil (tinand, desigur, cont de garantiile pe care acestea le prezinta). Daca facturile nu sunt apro­bate, factorul le poate prelua, dar cu titlu de mandatar, fiind un factoring fara notifi­care.

Pentru efectuarea platilor, factorul contabilizeaza facturile prin conturile pe care le deschide fiecarui client agreat, in raport cu plafoanele stabilite, deschide si aderentului un cont curent, care permite compensarea si are un rol de garantie.

Aderentul are obligatia de a plati un anumit comision, de a garanta existenta creantei si de a coopera cu factorul pe toata durata contractului, in urmarirea si exe­cutarea silita a debitorilor.

Aderentul trebuie sa notifice debitorului transmiterea creantei si sa mentio­neze pe factura subrogarea efectuata.