Contractul de consignatie

Contractul de consignatie

Contractul de consignatie este conventia prin care una dintre partile contrac­tante (consignant) incredinteaza celeilalte parti (consignatar), marfuri sau obiecte mobile spre a le revinde pe socoteala consignantului.

In esenta, contractul de consignatie este o varietate a contractului de comi­sion, prin el urmarindu-se accelerarea desfacerii si apararea in mai bune conditii a intereselor consignantului.

Contractul de consignatie are si unele caracteristici proprii - care justifica recunoasterea sa ca un contract de sine statator si anume: imputernicirea data consignatarului consta, intotdeauna, in vinderea unor bunuri mobile apartinand con­signantului, apoi, vinderea bunurilor se face pe un pret anticipat stabilit de consig­nant si, in fine, consignatarul este obligat sa remita consignantului suma de bani obtinuta ca pret al vanzarii sau, daca bunul nu a putut fi vandut, sa restituie bunul in natura.

Obiectul contractului il constituie incheierea de catre consignatar, cu tertul, a unor contracte de vanzare-cumparare pentru vinderea unor bunuri ale consignantu­lui (aceste acte juridice trebuie sa constituie fapte de comert pentru consignant).

Actele de vanzare-cumparare incheiate de consignatar au ca obiect numai bunuri mobile.

Contractul de consignatie da nastere la anumite obligatii intre partile contrac­tante, iar prin incheierea actelor de vanzare-cumparare se nasc anumite obligatii si intre consignatar si terti.

In ce priveste raporturile dintre consignant si consignatar, deoarece in temeiul contractului de consignatie consignantul il imputerniceste pe consignatar sa incheie anumite acte juridice pe seama consignantului, intre ei se nasc raporturi juridice asemanatoare celor izvorate din contractul de mandat.

Obligatiile consignantului sunt urmatoarele: sa predea consignatarului bunu­rile mobile care urmeaza a fi vandute; sa plateasca consignatarului remuneratia ce i se cuvine; sa restituie consignatarului cheltuielile facute de acesta in indeplinirea insarcinarii primite.

In calitatea sa de proprietar al bunurilor, consignantul are dreptul sa con­troleze si sa verifice, oricand, bunurile incredintate consignatarului; tot in baza drep­tului sau de proprietate, consignantul poate modifica, oricand, in mod unilateral, conditiile de vanzare, daca in contract nu se prevede altfel.

In ceea ce-1 priveste pe consignatar, acestuia ii revin urmatoarele obligatii: sa ia masurile necesare pentru pastrarea si conservarea bunurilor primite; sa execute mandatul dat de consignant; sa dea socoteala consignantului asupra indeplinirii mandatului sau.

Un element de care trebuie neaparat sa tina seama consignatarul este pretul de vanzare a bunurilor primite in consignatie (acest pret fiind cel stabilit prin con­tract, note sau facturi emise in temeiul contractului), in absenta unei stipulatiuni contractuale, consignatarul poate vinde bunurile numai la preturile curente ale pietei.

Bunurile primite in consignatie fiind vandute pe seama consignantului, consignatarul are obligatia sa remita consignantului la termenele prevazute in con­tract, pretul tuturor bunurilor vandute in numerar, precum si cambiile si garantiile primite de la cumparatori.

Deoarece in raporturile dintre consignant si consignatar sunt aplicabile re­gulile mandatului, contractul de consignatie inceteaza prin: revocarea de catre con­signant a imputernicirii, renuntarea la mandat, precum si in cazul mortii, interdictiei, insolvabilitatii ori lichidarii judiciare a consignantului sau consignatarului (potrivit art. 3 din Legea nr. 178/1934, contractul de consignatie este revocabil de catre con­signant in orice moment).