Suspendarea si abrogarea Constitutiei

Suspendarea si abrogarea Constitutiei

Suspendarea constitutiei

Suspendarea constitutiei reprezinta scoaterea din vigoare, in total sau in parte, pe o perioada de timp determinata a dispozitiilor constitutionale.

Unele constitutii interzic posibilitate suspendarii in timp ce altele nu prevad nici o reglementare in acest sens.

In practica legile fundamentale au fost suspendate in perioadele de criza politica, prin lovituri de stat, prin proclamarea starii de asediu sau de urgenta.

Suspendarea totala a constitutiei este de principiu o inlaturare a idei de constitutionale si de legalitate.

Suspendarea unei constitutii semnifica incetarea provizorie a efectelor juridice ale normelor sale, in totalitatea sau numai in parte. De obicei, teoreticienii sunt parcimoniosi in abordarea analitica a unei astfel de ipoteze: ea contravine principiului legalitatii. in practica insa, astfel de suspendari s-au petrecut (vezi Peru, in anii '90) si adesea ele au fost admise - chiar legitimate - de catre opinia publica internationala. De altfel, chiar conventiile internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului autorizeaza guvernele sa recurga - atunci cand imprejurarile justifica - la restrangerea unor libertati fundamentale, fapt ce semnifica, pana la urma, tot o suspendare, partiala si vremelnica a legii fundamentale (nu suntem insa de acord cu suspendarea totala a unei constitutii, procedura care ar desfiinta, chiar daca numai temporar, insusi principiul organizatoric, constitutional al statului). Au fost constitutii care au interzis

xplicit posibilitatea suspendarii lor (Constitutia romana din 1866); in contemporaneitate, marea majoritate a legilor fundamentale nu includ, in dispozitiile lor, referiri la actul de suspendare (nici nu-l admit, nici nu-l interzic, deschizand posibilitatea interpretarii in sensul acceptarii tacite).

Cazurile care au permis posibilitatea suspendarii constitutiei, unele justificate din punctul de vedere al necesitatii constitutionale, au fost:

instituirea starilor de urgenta sau de asediu (inlaturarea consecintelor unei catastrofe naturale indrituieste, de exemplu, conducerea statului sa suspende temporar anumite libertati cetatenesti; la fel si in cazul unui razboi civil);

criza politica profunda; altfel spus, anarhie, nesocotirea institutiilor fundamentale ale statului {"{ulburari interne grave') care abiliteaza pe guvernanti sa suspende unele drepturi fundamentale in vederea restabilirii ordinii si legalitatii. Sorgintea unor astfel de masuri rezida in tirania utilizata in cetatile helladice sau in dictatura institutionalizata in republica romana;

lovitura de stat: este consecinta extrema si criticabila a unei vieti politice instabile si convulsive, cand de regula legea

fundamentala este suspendata in totalitate, pana ce noua putere uzurpatoare preia controlul deplin asupra statului;

guvernarea prin decrete-legi asumate de conducerea legitima sau provizorie a statului, atunci cand nu mai exista organul legislativ (fie ca el nu mai este reprezentativ-situatia Romaniei din 1918 cand, dupa reintregire, Parlamentul nu mai reprezenta noile provincii romanesti redobandite, fapt pentru care regele a guvernat o vreme prin decrete-legi -, fie ca rasturnarea vechiului regim politic pune conducerea provizorie in situatia de a conduce tara, pana la noile alegeri democratice, prin astfel de acte normative - cazul Romaniei post decembriste, in perioada 23 dec. 1989 - 20 mai 1990).

Un caz special il reprezinta abrogarea unei constitutii.

Abrogarea constitutiei se produce de regula atunci cand se adopta o noua constitutie.

Statele lumii recurg din ce in ce mai rar la astfel de atitudini radicale, preferand revizuirea constitutiilor existente, chiar daca prin modificare nu se mai pastreaza decat prea putin din textul vechii legi fundamentale. in marea majoritate a situatiilor, abrogarile sunt explicite, in sensul ca in textul noii constitutii, in dispozitiile finale se prevede in mod expres abrogarea vechiului act normativ fundamental. Ipotetic, daca aceasta mentiune nu este explicit cuprinsa in noul text constitutional, vechea lege fundamentala se considera abrogata prin chiar principiul contradictorialitatii (imposibilitatea coexistentei a doua legi fundamentale, cu prevederi diferite, pentru acelasi stat si aceeasi perioada de timp).