Subiectele dreptului comercial – comerciantii

1.1        Definitie:

Subiectele dreptului comercial sunt participantii la raporturile juridice comerciale. Acestia pot fi: persoane fizice, persoane juridice, respectiv societati comerciale sau grupuri de interes econimic.[1]

Art. 7 C. Com . spune ca „sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comeriale.”

Legea nr. 507/ 2002 prevede ca sunt comercainti persoane fizice cetateni romani sau cetateni ai statelor membre UE si ai celorlalte state apartinand spatiului economic european care desfasoara activitate economica independenta sau constituie asociatii familiale.

Legea nr. 26/1990 include in categoria comerciantilor asociatiile familiale, companiile nationale si societatile nationale, regiile autonome si organizatiile cooperatiste.

Legea nr. 505/2003 prevede ca sunt comercianti persoanele fizice si asociatiile familiale care efectueaza in mod obisnuit acte de comert, dar si societ[tile comerciale, companiile nationale si societatile nationale, regiile autonome, grupurile de inters economic si organizatiile cooperatiste.

Clarificarea notiunii de comerciant prezinta nu numai un intres doctrinar, si un mare interes practic. Calitatea de comerciant implica un statut juridic diferit de cel al necomerciantilor, cu consecinte deosebite asupra raporturilor juridice la care participa:

a. comerciantii sunt obligati ca inainte de inceperea comertului, sa ceara inmatricularea in registrul comertului, iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului sa ceara inscrierea in registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege; orice comerciant are obligatia sa tina anumite registre de contabilitate (art. 22 C. com) si de asemenea sa desfasoare activitate comerciala in conditiile unei concurente loiale;

b. legea instituie o prezumtie de comercialitate; toate actele si operatiunile savarsite de comerciant sunt prezumate a fi fapte de comert si deci supuse legilor comerciale (art.4 C.com);

c. actele comerciale incheiate de comerciant sunt supuse unor reguli speciale, derogatorii de la regimul actelor juridice civile;

d. in cazul incetarii platilor pentru datoriile sale comerciale, comerciantul poate fi declarat in faliment; procedura falimentului este aplicabila numai comerciantilor ea nu se aplica necomerciantilor, chiar daca s-au obligat prin acte comerciale;

e. comerciantii pot participa la constituirea unor camere de comert si industrie, ca organizatii autonome, destinate sa promoveze si sa apere interesele lor;

f. comerciantii sunt supusi impozitului pe profitul realizat prin activitatea comerciala;

1.2        Dobandirea calitatii de comerciant

Cu privire la persoenele fizice, art. 7 Cod Comercial spune ca: “sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita”

Pentru a fi comerciant sunt necesare trei conditii:

1. sa savarseasca anumite fapte de comert obiective;

2. sa savarseasca fapte de comert ca profesiune;

3. sa savarseasca fapte de comert in nume propriu;

Meseriasul este considerat comerciant in cazurile in care cumpara marfuri in vederea prelucrarii si revanzarii lor (art. 3. pct.1. C.com) sau, folosind forta de munca straina, isi organizeaza o intreprindere (art. 3 pct. 9 C.com.).

Persoanele care exercita profesii liberale nu au calitatea de comerciant (exemplu medicii, avocatii, notarii publici). In cazul in care pentru exercitarea activitatii, cel care indeplineste o profesiune liberala cumpara si foloseste anumite materiale se considera ca aceste acte sunt accesorii si deci persoana in cauza nu devine comerciant.

Vanzarea produselor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de pe pamantul sau ori pe care le-a cultivat nu este fapta de comert, ci act juridic civil, ceea ce inseamna ca agricultorii nu au calitatea de comercianti.

b. Dobandirea calitatii de comerciant de catre societatile comerciale: potrivit art. 7 C. com. pe langa persoanele fizice, au calitatea de comerciant si societatile comerciale. Sunt avute in vedere societatile comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990: societatea, in nume colectiv, societatea in comandita simpla, societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata. Societatea comerciala are o unica finalitate; ea se constituie in scopul de a desfasura o activitate comerciala; societatea este comerciala numai daca obiectul ei, prevazut obligatoriu in actul constitutiv consta in savarsirea uneia sau mai multor fapte de comert obiective. Exercitarea activitatii comerciale este ratiunea de a fi a societatii comerciale. In consecinta, pentru a dobandi calitatea de comerciant, societatea comerciala trebuie sa se constituie cu respectarea conditiilor prevazute de lege in acest sens.

c.  Calitatea de comerciant a altor persoane juridice:

1. Statul si unitatile sale administrativ teritoriale: art. 8 C. com. prevede ca: “Statul, judetul si comuna nu pot avea calitatea de comerciant. Aceasta conceptie a codului comercial era justificata la data adoptarii sale, cand activitatea statului si a unitatilor sale administrativ teritoriale privea numai serviciile publice. Pornind de la faptul ca statul savarseste pe langa actele de autoritate necesare functionarii serviciilor publice si acte cu caracter privat, in doctrina s-a considerat ca el poate fi si subiect al raporturilor comerciale. Deci, cu toate ca nu are calitatea de comerciant, statul poate savarsi anumite acte ori  fapte de comert. [2]

2. Regiile autonome: potrivit art.135 din Constitutie, proprietatea publica apartine statutului sau unitatilor sale administrativ teritoriale. Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate sau inchiriate. Potrivit Legii nr.15 / 1990, regiile autonome se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale economiei nationale. [3]

3.  Organizatiile cooperatiste: intrucat prin desfasurarea unor activitati de producere si desfacere de marfuri, de prestari de servicii, se urmareste obtinerea de profit, aceasta activitate are caracter comercial. In consecinta organizatiile cooperatiste au calitatea de comerciant.[4]

1.3        Incetarea calitatii de comerciant

In cazul persoanei fizice, aceasta inceteaza sa mai aiba calitatea de comerciant in momentul in care nu mai savarseste fapte de comert ca profesiune. Incetarea trebuie sa fie efectiva si din ea sa rezulte clar intentia de a renunta la calitatea de comerciant.

In cazul societatii comerciale, calitatea de comerciant se pierde in momentul in care societatea inceteaza sa mai existe ca persoana juridica.               Societatea comerciala isi inceteaza existenta prin dizolvare si lichidare. izolvarea poate avea loc prin trecerea termenului stabilit pentru durata societatii, imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii sau realizarea acestuia, hotararea adunarii generale, faliment. Dizolvarea societatii nu atrage dupa sine pierderea automata a personalitatii juridice a societatii. In aceasta situatie, societatea nu mai poate face operatiuni comerciale, dar poate face operatiunile necesare lichidarii.

1.4        Oficiul Registrului Comertului

1.4.1      Aspecte generale

Potrivit art.9 alin.1 si 3 din Legea nr.29/1990, oficiile registrului comertului se organizeaza in subordinea Oficiului National al Registrului Comertului si functioneaza pe langa fiecare tribunal. Acesta comunica ONRC orice inmatriculare sau mentiune operata, in termen de 15 zile de la efectuare.

Potrivit alin.2 al aceluiasi articol, Oficiul National al Registrului Comertului se organizeaza si functioneaza in subordinea Ministerului Justitiei.

Conform art.10 alin.1 din lege, structura organizatorica si modul de functionare al ONRC si ale oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justitiei.

In afara registrului comertului, diferentiat conform art.12 alin.1 din Legea nr.29/1990 republicata, oficiul registrului comertului va mai tine si dosare pentru fiecare comerciant, cu actele depuse, iar inregistrarile efectuate in registru vor fi evidentiate si in dosarul comerciantului.

Comerciantii sunt definiti de art.1 alin.2 si 4 din lege ca persoanele fizice si asociatiile familiale care efectueaza in mod obisnuit acte de comert, societati comerciale, companii nationale, regii autonome si organizatiile cooperatiste. Nu se supun obligatiei de a solicita inregistrarea inmatricularii si/sau a celorlalte mentiuni meseriasii si taranii care isi desfac produsele din gospodaria proprie.

Art.21 din lege prevede aspectele  cu privire la care exista obligatia solicitarii inregistrarii de mentiuni in registrul comertului.

Potrivit art.5 alin.1 din lege, inmatricularea si mentiunile sunt opozabile tertilor de la data efectuarii lor in registrul comertului ori de la publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei – Partea a-IV-a sau in alta publicatie, acolo unde legea dispune altfel.

Prin exceptie, conform alin.2 al aceluiasi articol persoana obligata sa ceara o inregistrare nu poate opune tertilor actele si faptele neinregistrate, decat daca face dovada ca ele erau cunoscute de acestia.

Conform art.26 alin 1 din lege, data inregistrarii in registrul comertului este data la care inregistrarea a fost efectiv operata in acest registru.

1.4.2      Biroul Unic

Conform art.2 din O.U.G. nr.76/2001, in vederea obtinerii inregistrarii si autorizarii functionarii comerciantilor, in cadrul fiecarui birou al registrului comertului de pe langa tribunal se constituie si cate un Birou Unic.

Rol si atributii

1)     Desi nu este expres definit de lege, rolul registrului comertului este cel ce rezulta din interpretarea art.4 alin.1 si art.5 alin.1 din legea nr.26/1990 republicata, anume acela de a asigura opozabilitatea fata de terti  a inmatricularii si a mentiunilor a caror obligatie o prevede legea in sarcina comerciantilor.

2)     Efectuarea inregistrarilor, a autorizarii functionarii comerciantilor, radierea mentiunilor efectuate

3)     Acordarea serviciilor de asistenta prevazute de H.G. nr.1346/2002.

4)     Participarea in procesele comerciale in cererile de radiere de mentiuni, conform prevederilor art.25 alin.3 din legea nr.26/1990 republicata, in calitate de intimat

5)     Sesizarea instantei de judecata cu cereri de dizolvare a societatilor comerciale in conditiile art.237 din legea nr.31/1990 republicata.

1.4.3      Judecatorul delegat la oficiul registrului comertului de pe langa tribunal

Art.8 din Legea 26/1990 republicata prevede ca unul dintre judecatorii tribunalului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, delegat anula de presedintele tribunalului, exercita controlul legalitatii operatiunii efectuate de oficiul registrului comertului, acest control avand loc cel putin o data pe luna.

Controlul judecatoresc nu exonereaza de raspundere personalul oficiului care conduce si executa operatiunile registrului comertului, raspunderea vizand conformitatea cu legea a datelor inscrise.

Personalul oficiului registrului comertului asigura lucrarile de grefa, secretariat si arhiva.

Incheierile judecatorului delegat

In exercitarea atributiilor sale, judecatorul delegat pronunta incheieri privitoare la inmatriculare sau la orice alte inregistrari, conform dispozitiilor art.6 alin.2 din lege.

Potrivit alin.1 al aceluiasi articol, inregistrarile in registrul comertului se fac pe baza unei incheieri a judecatorului delegat sau, dupa caz, a unei hotarari judecatoresti irevocabile, in afara de cazurile in care legea prevede altfel.

Incheierile judecatorului delegat sunt executorii de drept si sunt supuse numai recursului in termen de 15 zile. Termenul curge de la data pronuntarii incheierii – pentru parti si de la data publicarii incheierii sau a actului modificator al actului constitutiv al societatii in Monitorul Oficial al Romaniei Partea a-IV-a – pentru orice alte persoane interesate.

Recursul se depune si se mentioneaza in registrul comertului unde s-a facut inregistrarea.

Motivele de recurs se pot depune la instanta cu cel putin doua zile inaintea termenului de judecata.

In cazul admiterii recursului, decizia instantei de recurs va fi mentionata in registrul comertului.

Procedura aplicabila cererilor de inregistrare in registrul comertului este cea necontencioasa, prevazuta de art.331 si urmatoarele Cod procedura civila, intrucat pentru dezlegarea acestor cereri este nevoie de mijlocirea instantei, fara a se urmari sa se stabileasca un drept potrivnic fata de o alta persoana.

Potrivit dispozitiilor art.337 Cod procedura civila, incheierile pronuntate de judecatorul delegat nu se bucura de puterea lucrului judecat.

Ca o particularitate a acestora, trebuie remarcat ca incheierile judecatorului delegat nu sunt semnate de grefier, in activitatea curenta, conform art.8 alin.4 din legea nr.26/1990 republicata, rolul grefierului fiind indeplinit de un referent.

Retineti!

Sbiectele dreptului comercial material devin parti, din perspectiva dreptului procesual civil aplicabil litigiilor comerciale.

Grefierul are nevoie de cunoasterea principalelor categorii de comercianti pentru a fi in masura sa le identifice cu ocazia inregistrarii partilor in evidentele instantei, dar si in efecuarea citatiilor si  a celorlalte acte de procedura din cauzele comerciale.

Desi nu participa direct in procedura care se deruleaza la Oficiile Registrului Comertului, grefierul trebuie sa fie in masura sa recunoasca actele intocmite acolo. Ele devin probe importante in calea de atac exercitata impotriva hotararilor pronuntate de judecatorul delegat.

Pentru exemplificare a se vedea Anexa 13 p.72