Filiatia fata de mama - Mijloacele de stabilire a filiatiei fata de mama. Notiune. Enumerare

1.Mijloacele de stabilire a filiatiei fata de mama. Notiune. Enumerare

Cand este vorba de a se determina filiatia unui copil, dovada maternitatii trebuie facuta inaintea oricarei alte dovezi. Dispozitia cuprinsa in art. 64 alin. (1) C.fam., potrivit careia numele copilului din afara casatoriei va fi cel al parintelui fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, indica faptul ca nu exista vreo ordine impusa de legiuitor in ceea ce priveste cercetarea filiatiei fata de cei doi parinti, desi, nu este mai putin adevarat, in majoritatea covarsitoare a cazurilor mama este parintele cunoscut.

Filiatia materna rezulta din faptul material al nasterii copilului de catre o anumita femeie. Intereseaza, asadar, doua elemente de fapt: imprejurarea ca o anumita femeie a dat nastere unui copil; identitatea copilului care revendica maternitatea cu aceea a copilului nascut de femeia respectiva, in alte cuvinte, faptul ca acest copil si nu un altul a fost nascut de respectiva femeie.

Starea civila a mamei la data nasterii copilului nu are nicio relevanta in stabilirea legaturii de filiatie materna, intrucat Codul familiei admite aceleasi mijloace de dovada fara a distinge dupa cum urmeaza a fi stabilita maternitatea din casatorie sau din afara casatoriei.

Care sunt mijloacele de stabilire a filiatiei materne? Cel mai frecvent, dovada acestei legaturi se face prin certificatul constatator al nasterii  consolidat prin folosinta sta-rii civile conform acestui certificat [art. 47 alin. (2) si art. 51 C.fam.]. Cand nasterea nu a fost inregistrata in registrul starii civile sau copilul a fost trecut in acest registru ca fiind nascut din parinti necunoscuti, maternitatea sa poate fi stabilita prin recunoasterea mamei (art. 48 C.fam.). In sfarsit, in cazul in care, din orice imprejurari, dovada filiatiei materne nu se poate realiza prin certificatul constatator al nasterii, precum si in situatia in care se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul de nastere, stabilirea maternitatii se face in fata instantelor judecatoresti prin orice mijloc de proba (art. 50 C.fam.).

2. Dovada filiatiei fata de mama prin certificatul constatator al nasterii

A) Forta probanta a certificatului constatator al nasterii

Cele doua elemente care, unite fiind, indica legatura de filiatie materna – nasterea unui copil, identitatea acestui copil cu aceea a copilului nascut de o anumita femeie – sunt, fiecare, imprejurari de fapt. In principiu, dovada faptelor juridice se poate face prin orice mijloc de proba admis de lege. Cu toate acestea, interesul general al cunoasterii identitatii fiecarei persoane a impus regula speciala potrivit careia stabilirea maternitatii se face prin certificatul constatator al nasterii (art. 47 C.fam.), cu importante consecinte asupra imaginii juridice a persoanei, fiindca, in functie de starea civila a mamei la data nasterii sau al conceptiei copilului, acesta va dobandi fie statutul de copil din afara casatoriei cu filiatie paterna necunoscuta dar care poate fi stabilita, fie statutul de copil din casatorie cu paternitatea prezumata de legiuitor.

Intocmirea actului de nastere cade in sarcina ofiterului de stare civila al autoritatii administratiei publice locale in a carei raza administrativ-teritoriala s-a produs evenimentul, pe baza declaratiei verbale a oricaruia dintre parinti sau, daca din diferite motive acestia nu o pot face, a declaratiei medicului, a persoanelor care au fost de fata la nastere, a personalului din unitatea in care a avut loc nasterea, a rudelor ori a vecinilor care au luat cunostinta despre nasterea unui copil, precum si pe baza actului de identitate al mamei si al declarantului, a certificatului medical constatator al nasterii si, dupa caz, a certificatului de casatorie al parintilor [art. 17 alin. (1) si 19 din Legea nr. 119/1996]. Declaratia nasterii se face in termen de 15 zile pentru copilul nascut viu si in termen de 3 zile pentru copilul nascut mort, termenele socotindu-se de la data nasterii. In cazul in care copilul nascut viu a decedat inauntrul termenului de 15 zile, declaratia nasterii se face in termen de 24 de ore de la data decesului.

Intr-o parere, impartasita si de noi, certificatul constatator al nasterii face dovada atat a faptului nasterii, cat si a identitatii copilului, altfel spus, prin acest inscris este dovedit faptul ca mama a nascut un copil la data si locul indicat, precum si faptul ca posesorul certificatului de nastere si nu o alta persoana a fost nascuta de acea femeie. Pentru alti autori, certificatul constatator al nasterii face numai proba faptului nasterii, nu si a identitatii persoanei. Cum se explica dualitatea de opinii privind cuprinderea puterii doveditoare a certificatului constatator al nasterii? Am retinut din cele de mai sus ca faptul nasterii si identitatea copilului sunt inregistrate, de regula, pe baza declaratiei unuia dintre parinti. Dar ce anume se declara in fata autoritatii competente sa faca inregistrarea, faptul nasterii si identitatea copilului pe care mama l-a nascut, sau pur si simplu faptul nasterii si o identitate atribuita cu buna-credinta copilului in cauza, dar care, eventual, este o identitate aparenta si nu reala? Trebuie sa admitem ca ceea ce este in mod vadit probat prin certificatul de nastere este faptul nasterii. Iata insa ca, potrivit art. 51 C.fam., starea civila a copilului nu poate fi contestata atata vreme cat el foloseste o stare civila conforma certificatului de nastere, neconcordanta starii civile cu datele cuprinse in certificat este conditia legala pentru ca discutia asupra maternitatii persoanei sa poata avea loc. Or, cerinta conformitatii presupune o relatie de corespondenta intre cel putin doua elemente, in cazul nostru intre identitatea, sa-i spunem, legala a copilului, asa cum rezulta din certificatul sau de nastere si identitatea reala a aceluiasi copil, rezultand din faptul nasterii sale de catre o anumita femeie.

Forta probanta a certificatului constatator al nasterii este de domeniul filiatiei firesti. In cazul adoptiei, potrivit legii, se intocmeste un nou act de nastere al adoptatului, in care parintii adoptivi sunt trecuti ca fiind parinti firesti (art. 26 din Legea nr. 119/1996), insa acest inscris nu dovedeste faptul nasterii de catre mama adoptiva. Filiatia reala a celui adoptat este si pe mai departe cea rezultand din vechiul sau act de nastere, care se pastreaza.

Certificatul constatator al nasterii indeplineste doua functii importante: pe de o parte dovedeste raportul de filiatie materna a titularului, iar pe de alta parte constituie, fata de terti, dovada statutului juridic al persoanei. Folosinta starii civile (posesia de stat) unita cu actul de stare civila concordant creeaza prezumtia absoluta de existenta legala a starii civile folosite, intrucat legiuitorul nu permite reclamatia altei maternitati sau contestarea maternitatii rezultand din certificatul de nastere conform cu folosinta starii civile (art. 51 C.fam.).

Notiunea de „folosinta a starii civile conforme cu certificatul constatator al nasterii” reuneste un ansamblu de elemente de fapt care indica, fiecare in parte si toate impreuna, realitatea cuprinsului actului de stare civila. Posesia de stat este o stare de fapt corespunzatoare unei anumite stari civile, avand ca principal efect prezumtia simpla ca starea de fapt corespunde unei stari de drept. Pentru a invoca posesia de stat, persoana trebuie sa poarte numele ce corespunde starii sale civile (nomen), sa fie considerata si tratata de mama si de ceilalti membrii ai familiei ca fiind titularul starii civile folosite (tractatus), sa fie recunoscuta in public ca avand acea stare civila (fama). „Folosinta starii civile” presupune ca cele trei elemente ale posesiei de stat sa aiba caracter de continuitate (sa nu fie izolate, intamplatoare) si sa existe in mod concordant fata de mama, de familie si de societate. Dovada existentei si a continuitatii acestor elemente se poate face prin orice mijloc de proba.

B) Contestarea maternitatii rezultand din certificatul constatator al nasterii

Eventualitatea substituirii copilului, fie din eroare, fie prin frauda, nu poate fi cu desavarsire exclusa. Pronuntandu-se intr-un litigiu bazat pe o astfel de stare de fapt, litigiu in cadrul caruia parintii au solicitat sa se constate ca in realitate minora este fiica lor iar nu fiica paratilor, in consecinta paratii sa fie obligati sa le inapoieze copilul, fosta instanta suprema a statuat ca in cazul substituirii de copii posesia de stat nu mai este conforma actului constatator al nasterii, ceea ce face admisibila actiunea in justitie pentru stabilirea identitatii reale a copilului. Pornind de aici, ar fi de retinut doua idei: numai concordanta folosintei starii civile cu actul de nastere face dovada absoluta a filiatiei fata de mama, zadarnicind orice tentativa de reclamatie sau contestatie de maternitate (art. 51 C.fam.); cand exista disonanta intre posesia de stat si certificatul constatator al nasterii, actul de stare civila dovedeste raportul de filiatie materna doar cata vreme maternitatea nu este contestata.

Actiunea in contestarea maternitatii rezultand din actul de stare civila este admisibila in doua ipoteze: posesia de stat nu corespunde starii civile rezultand din certificatul de nastere; persoana detine numai certificatul constatator al nasterii, nu si folosinta starii civile. In primul caz exista „numai” neconcordanta, in cel de-al doilea starea de drept este cu totul diferita de starea de fapt.

Este posibil ca o persoana sa nu aiba nici certificat de nastere, nici posesie de stat. Ea nu are deschisa calea actiunii in contestarea filiatiei, pentru ca nu are ce dezminti de vreme ce in privinta sa nu opereaza vreo prezumtie de maternitate, dar este indreptatita sa se adreseze instantei cu o cerere avand ca obiect stabilirea filiatiei fata de mama; initiativa poate fi preluata si de mama, care sa faca recunoasterea voluntara a maternitatii.

Actiunea in contestarea maternitatii este imprescriptibila si poate fi promovata de orice persoana interesata, inclusiv, se intelege, de copilul „beneficiar” al maternitatii pretins nereale. Daca cel ce contesta maternitatea este insusi copilul, actiunea in justitie are, de regula, dublu caracter: pe de o parte de contestare a maternitatii rezultand din certificatul de nastere sau, dupa caz, din folosinta starii civile, iar pe de alta parte, de stabilire a adevaratei filiatii fata de mama.

Neconformitatea cu realitatea a maternitatii indicate de certificatul constatator al nasterii fiind un fapt material, in dovedirea actiunii sunt admisibile oricare din mijloacele de proba reglementate de lege, cu precizarea ca acele mentiuni din actul de stare civila care reprezinta constatari personale ale ofiterului de stare civila nu vor putea fi inlaturate decat prin procedura inscrierii in fals.