Elemente de ordin notional privind partile in procesul penal

ELEMENTE DE ORDIN NOTIONAL PRIVIND PARTILE IN PROCESUL PENAL

1.Notiuni introductive privind calitatea procesual-penala a partilor in procesul penal

Orice incalcare a unei norme legale este sanctionata in mod corespunzator de catre organele abilitate prin lege sa ia masuri in aceasta privinta. Incalcarea dispozitiilor legii penale presupune gasirea faptuitorului de catre organele de cercetare penala si tragerea la raspundere a acestuia de catre instantele de judecata competente.

Procesul penal este definit ca fiind "activitatea reglementata de lege, desfasurata de catre organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala" . In articolele 23 si 24 din Codul de Procedura Penala, legiuitorul precizeaza ca partile implicate in procesul penal sunt inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente. Declansarea actiunii penale este hotarata de organele de urmarire penala, in functie de probele de vinovatie existente in cauza impotriva invinuitului. In ceea ce priveste reprezentarea, inculpatul nu poate fi reprezentat decat la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa casare de catre instanta de recurs, numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult un an, precum si la judecarea cauzei in caile de atac . Totusi, daca instanta considera ca prezenta inculpatului este necesara , poate dispune aducerea acestuia.

Calitatea de invinuit, inculpat

Odata cu sesizarea organelor judiciare in privinta savarsirii unei infractiuni, acestea procedeaza la efectuarea cercetarilor necesare descoperirii si tragerii la raspundere penala a infractorului. Persoana banuita a fi comis fapta penala este numita "faptuitor" inainte de declansarea urmaririi penale, iar dupa acest moment, ea dobandeste calitatea de "invinuit"[3].

In momentul in care, se considera ca exista suficiente probe de vinovatie impotriva invinuitului, organul de urmarire penala inainteaza dosarul cauzei procurorului, cu propunerea de a se dispune inceperea actiunii penale impotriva acestuia. Procurorul studiaza materialele care alcatuiesc acest dosar si, daca el considera ca invinuitul este cel care a savarsit fapta penala, dispune punerea in miscare a actiunii penale, declansata prin actele procesuale ( ordonanta de punere in miscare a actiunii penale, rechizitoriul si declaratia orala a procurorului), prin indeplinirea acestora, invinuitul dobandind calitatea de inculpat .

2. Reglementarea procesual-penala a ascultarii invinuitului, inculpatului

Legiuitorul a statuat in art. 63 alin.1 al Cod Proc. Pen. faptul ca poate fi proba "orice

element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei". Printre mijloacele de proba enumerate limitativ in art. 64 Cod Proc. Pen. sunt enuntate si declaratiile invinuitului, inculpatului. Potrivit rolului activ al organelor de urmarire penala si al instantelor de judecata[4], acestea au obligatia sa stranga probele necesare aflarii adevarului. Dreptul la aparare al invinuitului, inculpatului este garantat pe tot parcursul procesului penal, organele judiciare fiind obligate sa aduca la cunostinta acestuia fapta de care este invinuit si incadrarea juridica a faptei, asigurandu-i totodata posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii si sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului, inculpatului, daca acesta nu are aparator ales . Acelasi drept la aparare este garantat si prin Constitutie.

In Declaratia Universala a Drepturilor Omului, la care a aderat si Romania, se mentioneaza: "pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, persoana este considerata nevinovata" . Invinuitul, inculpatul poate fi ascultat pe parcursul efectuarii actelor de urmarire penala , inainte de a se dispune arestarea lui , fiind reglementata si situatia in care mandatul de arestare a fost emis fara ascultarea inculpatului deoarece acesta este disparut, se afla in strainatate sau se sustrage de la urmarirea penala, stabilindu-se obligatia anchetatorului de a-l asculta "imediat ce a fost prins sau s-a predat" . Cand impotriva invinuitului se intentioneaza declansarea actiunii penale, el este ascultat aducandu-i-se la cunostinta invinuirea si fiind intrebat daca are noi mijloace de aparare . Dupa punerea in miscare a actiunii penale, invinuitul devenit inculpat este ascultat din nou, cercetarea putand continua si fara efectuarea acestei activitati, doar in cazurile limitativ prevazute de lege: cand inculpatul este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara . In prima instanta, judecarea cauzei se realizeaza ascultand pe inculpat, martorii prezenti, precum si partea vatamata daca este de fata .

Modul de ascultare este reglementat tot de Codul de procedura penala: "Inculpatul este lasat sa arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis in judecata, apoi i se pot pune intrebari de catre presedinte si ceilalti membrii ai completului, precum si de procuror, partea vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de aparatorul inculpatului a carui ascultare se face"[13]. In cursul urmaririi penale se procedeaza la audierea fiecarui invinuit separat, in fata instantei de judecata insa, ascultarea fiecarui inculpat realizandu-se in prezenta celorlalti inculpati, cu exceptia cazului in care, instanta poate dispune ascultarea vreunuia dintre ei fara ca ceilalti sa fie de fata . Nu exista o limitare legala a numarului de ascultari la care poate fi supus invinuitul, inculpatul, acesta putand fi ascultat ori de cate ori este necesar" .

3.Valoarea probatorie a declaratiilor invinuitului, inculpatului

In Codul de procedura penala se stipuleaza ca declaratiile invinuitului, inculpatului au valoare probanta doar in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza , deci cu alte mijloace de proba.

De aceea, declaratia trebuie mai intai verificata si daca cele sustinute se confirma sau nu, aceasta va fi luata in considerare, anchetatorului revenindu-i obligatia sa administreze probe in favoarea, sau in defavoarea invinuitului, inculpatului, (art. 202 alin.2). Verificarea amanuntita a acestor declaratii, conform (art. 202 alin 1 Cod proc. Pen.), poate conduce la stabilirea sinceritatii sau nesinceritatii celui ascultat.