Dreptul de superficie
Dreptul de superficie reprezinta
dreptul de proprietate pe care il are o persoana denumita superficiar, asupra
constructiilor, plantatiilor, sau lucrarilor ce se afla pe suprafata unui teren
ce apartine altui proprietar. Spre deosebire de
dreptul de proprietate, dreptul de superficie prezinta urmatoarele
particularitati: dreptul de proprietate poate avea ca obiect bunuri de orice
natura, pe cand dreptul de superficie poate avea ca obiect numai constructii si
plantatii; dreptul de proprietate confera titularului posesiunea, folosinta si
dispozitia asupra bunului ce formeaza obiectul dreptului, pe cand dreptul de
superficie, pe langa aceste prerogative, mai confera titularului sau si dreptul
de folosinta privitor la terenul pe care se afla constructiilor si plantatiile.
Modurile de obtinere a dreptului de
superficie sunt: pe cale conventionala sunt: prin conventia dintre proprietarul unui teren, care permite
superficiarului sa ridice o constructie, sau sa faca o plantatie pe terenul
sau; prin intermediul unui contract cand
transmisiunea dreptului de superficie de la vechiul titular la noul titular are
loc pe cale acordului de vointa a ambelor parti; prin atribuirea folosintei terenului de care stat persoanelor fizice
sau juridice in scopul ridicarii unor constructii pe cale succesorala,
dreptul de superficie se dobandeste prin testament sau prin lege. dreptul de
superficie se mai poate dobandi si ca efect al unei posesiuni indelungate -
ucucapiune Cele mai frecvente modalitati de nastere a dreptului de superficie
sunt contractul de inchiriere a unui imobil, in care s-a stipulat ca
locatarul poate sa faca anumite adaugiri imobilului inchiriat si contractul
de arenda al unor terenuri pe care arendasul face anumite constructii sau
plantatii, asupra carora el dobandeste un drept de superficie.
