Capacitatea de folosinta si capacitatea de
exercitiu a persoanei juridice
Fiecare persoana fizica si
persoana juridica are capacitate civila, adica are
calitatea de a fi subiect de drept civil. Art. 4 din Decretul nr. 31/1954
privitor la persoanele fizice si juridice prevede: "capacitatea
civila este recunoscuta tuturor persoanelor". In reglementarea
legala, capacitatea civila cuprinde doua elemente fundamentale:
capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu (art.
5 din Decretul 31/1954). Prin capacitate de exercitiu se intelege
aptitudinea unei persoane de a-si exercita drepturile si a-si
asuma obligatii, savarsind acte juridice, iar prin capacitate de
folosinta intelegem aptitudinea unei persoane de a avea drepturi
si obligatii. Potrivit art. 25 din Decret, statul este persoana
juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume
propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. Referindu-ne la
inceputul capacitatii de folosinta a persoanei juridice,
amintim dispozitiile art. 28 din Decretul 31/1954, care precizeaza
ca persoana juridica ia fiinta prin actul de
dispozitie al organului competent de stat, prin actul de infiintare
al celor care o constituie, recunoscut de organul competent sa verifice
daca sunt intrunite cerintele legii pentru ca acea persoana
juridica sa ia fiinta ori prin actul de infiintare al
celor ce o constituie cu prealabila autorizare a organului competent a aprecia
oportunitatea infiintarii ei. Potrivit art. 34 alin.1 din Decretul
nr. 31/1954, persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care
corespund scopului ei, stabilit prin actul de infiintare sau statut.
Dimensiunile capacitatii de folosinta a persoanei juridice
sunt determinate de scopul pentru care aceasta a fost infiintata.
Deoarece scopul difera de la o persoana juridica la alta,
rezulta ca nici capacitatea de folosinta nu este
aceeasi pentru toate persoanele juridice, aceasta diferind dupa
specialitatea fiecareia. Intinderea capacitatii de
folosinta a persoanei juridice este limitata, in temeiul
specialitatii acestei capacitati. Astfel aceasta cuprinde
in sfera sa aptitudinea generala de a avea toate drepturile si de
a-si asuma obligatii, care servesc la realizarea scopului pentru care
a fost creata. Din principiul
specialitatii capacitatii de folosinta a
persoanei juridice decurge o alta caracteristica a acesteia, anume
diversitatea, prin contrast cu unicitatea si egalitarismul, existente sub
acest aspect intre persoanele fizice. Pentru societatile comerciale,
principiul specialitatii capacitatii de folosinta
inseamna, de pe o parte, ca potrivit dispozitiilor art.1 alin.1
al Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, capacitatea de
folosinta se limiteaza la actele de comert si ca
prin legi speciale, capacitatea unor forme de societati comerciale
este restransa si mai mult, comparativ cu alte forme, iar pe de
alta parte, ca fiecare societatea comerciala poate efectua numai
acte juridice care servesc realizarii obiectului de activitate propriu,
prevazut de actul constitutiv. Data fiind limitarea
capacitatii de folosinta a societatii comerciale,
la actele de comert, in scopul obtinerii profiturilor, se pune
intrebarea daca aceasta poate sa faca si sa
primeasca liberalitati. S-a considerat ca fiind admisibil ca
societatea sa faca si sa primeasca
liberalitati, in masura in care acestea sunt in
legatura cu obiectul activitatii comerciale si servesc
scopului realizarii acestuia; bunurile dobandite sunt folosite tot in
desfasurarea operatiunilor comerciale indiferent de
provenienta lor. Un argument in plus pentru aceasta opinie acceptata,
fiind si dispozitiile Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea. Capacitatea
de folosinta deplina a societatilor comerciale se
dobandeste din momentul inmatricularii in Registrul Comertului
(art. 40 alin. 2 din Legea nr. 31/1990), pana la aceasta data societatea
avand o capacitate restransa la actele necesare pentru ca persoana
juridica sa ia fiinta in mod valabil. Capacitatea de folosinta a persoanei
juridice ia sfarsit prin incetarea fiintei acesteia, care, in
conformitate cu art. 40 din Decretul nr. 31/1954, se poate realiza prin trei
modalitati juridice: comasare, divizare sau dizolvare. In vederea
participarii la viata juridica prin incheierea de acte juridice,
legea confera persoanei juridice capacitatea de exercitiu, desemnand
organele care au dreptul sa o angajeze. Reglementarea
capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este cuprinsa
in art. 35-36 din Decretul nr. 31/1954: persoana juridica isi
exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile
prin organele sale; actele juridice facute de organele persoanei juridice,
in limitele puterilor ce le-au fost conferite sunt actele persoanei juridice
insasi; faptele licite sau ilicite savarsite de organele
sale obliga insati persoana juridica, daca au fost
indeplinite cu prilejul exercitarii functiilor; faptele ilicite atrag
si raspunderea personala a celui care le-a savarsit,
atat fata de persoana juridica, cat si fata de
terti.
