QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Contractul de vanzare-cumparare







CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE

1.Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de vanzare-cumparare


A. Notiunea

Vanzarea-cumpararea este un contract prin care una dintre parti - vanzatorul - stramuta proprietatea unui bun al sau celeilalte parti - cumparatorul - care se obliga in schimb a plati vanzatorului pretul bunului vandut. Nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare drepturile personale nepatrimoniale si cele patrimoniale care au un caracter strict personal (dreptul de uz, abitatie al sotului supravie­tuitor etc.) sau care sunt prevazute de lege ori sunt contractate intuitu personae (dreptul de intretinere, de pensie).





B. Caracterele juridice

1. Vanzarea este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece prin incheierea sa da nastere la obligatii reciproce intre partile con­tractante.

Vanzatorul are obligatia sa predea lucrul vandut si sa-l garan­teze pe cumparator, iar cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul.

2. Vanzarea este un contract cu titlu oneros. Ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primirea unui echivalent in schimbul prestatiei la care se obliga. Vanzatorul urmareste pretul, iar cumparatorul urmareste sa primeasca bunul.

3. Vanzarea este un contract comutativ, deoarece intinderea obligatiilor reciproce este cunoscuta de parti de la incheierea con­tractului si nu depinde de un eveniment viitor si incert, care ar face sa existe sanse de castig si pierdere pentru ambele parti contractante.

4. Vanzarea este un contract consensual, putand fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor iara indeplinirea vreunei formalitati si fara remiterea lucrului vandut si a pretului in momentul incheierii contractului. Vanzarea nu este un contract solemn si nici real.

5. Vanzarea-cumpararea este un contract translativ de proprietate din momentul incheierii lui. Acest lucru inseamna ca prin simplul acord de vointa a partilor si independent de predarea lucrului vandut si plata pretului se produce incheierea contractului si transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator, acesta din urma suportand si riscul pieirii lucrului. Vanzatorul suporta riscul pieirii lucrului numai daca a fost pus in intarziere cu privire la executarea obligatiei de a preda lucrul vandut. Principul transmiterii imediate a dreptului de proprietate opereaza numai daca sunt indeplinite anumite conditii:

a. vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului vandut;

b. trebuie sa fie vorba de lucruri determinate individual, in cazul bunurilor determinate numai generic, transferul proprietatii nu se poate produce din momentul incheierii contractului, caci nu se cunosc bunurile care urmeaza sa fie efectiv dobandite de catre cumparator, in consecinta, nu se pune nici problema transferarii riscurilor, deoarece lucrurile de gen nu pot pieri. In cazul lucrurilor de gen, transferul proprietatii si al riscurilor se produce din momentul individualizarii, ceea ce se face, de regula, prin predarea lucrului vandut cumparatorului. Dovada efectuarii individualizarii bunurilor se poate face cu orice mijloc de proba;

c. lucrul vandut trebuie sa existe, in cazul vanzarii bunurilor viitoare, transferul proprietatii poate opera numai din momentul in care au fost executate, terminate, in stare de a fi predate cumpa­ratorului, daca sunt bunuri individual determinate, iar daca sunt bunuri de gen, dupa individualizare. In cazul unei recolte viitoare, proprietatea se transmite din momentul in care este gata de recoltat, daca lucrul vandut si pretul lui sunt determinate.

d. trebuie ca partile sa nu fi amanat transferul proprietatii      printr-o clauza speciala pentru un moment ulterior incheierii contractului. Termenul suspensiv afecteaza transferul proprietatii numai daca partile au prevazut expres amanarea acestui efect al contractului de vanzare-cumparare. Daca termenul a fost stipulat pur si simplu, nu afecteaza transferul proprietatii, ci numai executarea obligatiei de predare a lucrului vandut, in ambele cazuri vanzatorul ramane proprietar, continua sa suporte riscul pieirii fortuite, in schimb, conditia suspensiva amana transferul proprietatii pana la realizarea evenimentului.

6. Pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare a drepturilor reale imobiliare trebuie indeplinita publicitatea imobiliara. Acest lucru nu se aplica si bunurilor imobile.

2. Conditii de validitate a contractului de vanzare-cumparare

Pentru a fi valabil incheiat, un contract de vanzare-cumparare trebuie sa intruneasca diferite elemente: consimtamantul, capa­citatea, obiectul, o cauza licita si, in contractele solemne, forma.

a. Consimtamanul

Consimtamantul (acordul de vointa) intre doua parti este necesar si suficient - cu exceptia cazurilor prevazute de lege - in vederea formarii contractului.

b. Capacitatea partilor

Reguli generale

Regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia, de aceea cazurile de incapacitate sunt expres prevazute de lege si sunt de stricta interpretare. In materia contractului de vanzare-cumparare, cat priveste capacitatea de exercitiu, se aplica regulile generale. Contractul de vanzare-cumparare este un act de dispozitie atat pentru vanzator, cat si pentru cumparator, in consecinta partile trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, iar persoanele lipsite de capacitate sau care au capacitate de exercitiu restransa trebuie sa incheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu incuviintarea acestuia si, in toate cazurile, cu autorizatia autoritatii tutelare.

Incapacitati speciale

Pentru contractul de vanzare-cumparare legea prevede anumite incapacitati speciale, interdictii de a vinde si cumpara. Interdictiile de a vinde sunt stabilite de lege in functie de natura bunurilor, iar nu in consideratia persoanei, urmand sa fie analizate in legatura cu obiectul contractuluidevanzare-cumparare[1].


Vanzarea intre soti este interzisa. Scopul interdictiei este acela de a impiedica sotii sa realizeze sub aparenta unor vanzari simulate donatii irevocabile. Prin aceasta interdictie se apara si interesele mostenitorilor, dar si interesele creditorilor. Nerespectarea interdictiei cu privire la vanzarea intre soti duce la nulitatea relativa a contractului, anularea putand fi ceruta de oricare dintre soti, de mostenitori sau de creditori, fara a fi obligati sa dovedeasca fraudarea drepturilor. Vanzarea intre concubini este valabila, afara de cazul cand contractul s-a incheiat pentru a determina pe una dintre parti sa mentina starea de concubinaj si deci are o cauza imorala.

Tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor aflate sub tu­tela lor (art. 809 C. civ.).

Mandatarii, atat cei conventionali, cat si cei legali, imputerniciti a vinde un lucru, nu pot sa-l cumpere, intrucat nu se poate admite ca o persoana sa cumuleze si rolul de vanzator si pe cel de cumparator.

Legea a stabilit aceasta prohibitie pentru ca mandatarul sa nu fie pus in situatia de a alege intre interesul sau, care este de a cumpara cat mai ieftin, si interesul pe care trebuie sa-l apere, obtinand pretul cel mai ridicat.

Persoanele care administreaza bunurile ce apartin statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot cumpara bunuri aflate in administrarea lor (1304 C.civ.).

Functionarii publici nu pot cumpara bunurile statului sau unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art 1308 pct. 4 C.civ.). In cazul bunurilor destinate vanzarii si pentru care exista preturi fixe, cumpararea poate fi valabila, cu conditia sa nu intervina alte cauze de nulitate. In cazul tuturor, mandatarilor, administratorilor si functiona­rilor, consideram ca sanctiunea este nulitatea relativa.

Judecatorii, procurorii si avocatii nu pot deveni cesionari (cumparatori) de drepturi litigioase care sunt de competenta curtii de apel in a carui circumscriptie isi exercita functia sau profesia. Prin „drepturi litigioase' trebuie sa se inteleaga nu numai drep­turile care formeaza obiectul unui proces inceput si neterminat, dar si cele in privinta carora se poate naste o contestatie serioasa si viitoare si indiferent de natura dreptului si de initiativa cumpa­ratorului de a vinde, incalcarea ei se sanctioneaza cu nulitatea abso­luta a actului si cu suportarea cheltuielilor vanzarii si plata daunelor interese.

Persoanele insolvabile nu pot cumpara bunurile imobile care se vand prin licitatie publica (art. 535 C.proc.civ.).

Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor, in conditiile legii. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.


c. Obiectul contractului

Vanzarea-cumpararea da nastere la doua obligatii reciproce: obligatia vanzatorului care are ca obiect lucrul vandut si obligatia cumparatorului care are ca obiect pretul. Daca lipsesc cele doua elemente, atunci contractul nu este valabil incheiat.


Lucrul vandut

Conditii:

a.  sa fie in comert;

b.  sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor;

c.  sa fie determinat sau determinabil;

d.  sa fie licit;

e.  sa fie posibil;

f.   sa fie proprietatea vanzatorului.


a. Lucrul sa fie in comert

Acest lucru inseamna ca nu pot forma obiectul acestui con­tract lucrurile care nu sunt in circuitul civil. Prohibitia poate fi: absoluta, vizand bunurile care prin natura lor sau printr-o declaratie a legii sunt de uz sau interes public si care sunt inalienabile; relativa, referitoare la bunurile care pot fi vandute-cumparate, dar numai de catre anumite persoane sau numai in anumite conditii. Notiunea de „lucruri in comert' respectiv scoase din comert vizeaza fie numai inalienabilitatea unor bunuri, fie numai regimul special al circulatiei anumitor bunuri.

Legea declara inalienabile (imprescriptibile si insesizabile) bunurile care fac parte din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale. Ele pot fi concesionate ori inchiriate sau date spre administrare, in conditiile legii. Un bun nu poate fi declarat inalienabil prin vointa omului, intrucat o asemenea clauza contravine principiului liberei circulatii a bunurilor si dreptului proprietarului de a dispune liber si absolut de bunul sau, drept garantat in limitele prevazute de lege. Inalienabilitatea conventionala poate fi recunoscuta valabila numai daca se justifica printr-un interes serios si legitim, cum ar fi garantarea executarii unei obligatii sau alt interes.

Interesul determina si caracterul temporar al inalienabilitatii, deci clauza de inalienabi­litate nu poate avea un caracter perpetuu.


b. Lucrul sa existe

Daca partile au avut in vedere un lucru existent, dar acel lucru era pierit total in momentul incheierii contractului, vanzarea este nula absolut, intrucat obligatia vanzatorului este lipsita de obiect, ceea ce antreneaza si lipsa cauzei obligatiei cumparatorului. Daca lucrul exista in momentul incheierii contractului, dar era pierit in parte anterior, cumparatorul poate alege; fie sa renunte la contract, fie sa ceara executarea lui asupra partii ramase din lucru, cu o reducere proportionala din pret. Face exceptie ipoteza in care operatiunea are un caracter aleatoriu, in acest caz, cumparatorul este constient de riscul pieirii, dar cumpara sperand sa nu fi intervenit.

Vanzarea este valabila daca are ca obiect un lucru viitor, care nu exista in momentul incheierii contractului, dar poate exista in viitor.

Dintre bunurile viitoare, numai mostenirea nedeschisa nu poate forma obiectul unui contract. Nerealizarea lucrului viitor nu afecteaza validitatea contractu­lui, in acest caz vanzatorul, pe langa pierderea pretului, va fi obligat si la plata daunelor-interese pentru neexecutarea obligatiei asumate, daca nu dovedeste o cauza straina exoneratoare de raspundere. Face exceptie ipoteza in care contractul are caracter aleatoriu, cumparatorul asumandu-si riscul nerealizarii lucrului viitor, realizare independenta de vointa si atitudinea vanzatorului.


c. Lucrul sa fie determinat sau determinabil – adica sa poata fi masurat






d. Lucrul sa fie licit – sa respecte conditiile legale


e. Lucrul sa fie posibil[2]


f. Lucrul sa fie proprietatea vanzatorului

Daca partile sau cel putin cumparatorul a fost in eroare, socotind ca lucrul vandut apartine vanzatorului, se admite ca vanzarea este anulabila pentru eroare asupra calitatii esentiale a vanzatorului, care a fost socotit de cumparator proprietarul lucrului. Sanctiunea care intervine este nulitatea relativa, putand fi invocata pe cale de actiune sau pe cale de exceptie numai de cumparator si succesorii lui.

Vanzatorul nu poate cere anularea chiar daca a fost de buna-credinta, caci eroarea comisa de un contractant asupra propriei sale persoane nu poate vicia contractul. Anularea nu poate fi ceruta nici de catre cumparator sau succesorii lui, daca vanzatorul a devenit proprietarul lucrului dupa vanzare sau vanzarea este ratificata de catre adevaratul proprietar. Adevaratul proprietar nu poate cere anularea, dar poate intenta actiune in revendicare, daca bunul se afla in posesia vanzatorului.


Pretul

Conditii:

a.  sa fie fixat in bani;

b.  sa fie determinat sau determinabil;

c.  sa fie sincer si serios.

Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, contractul este nul absolut.


a. Pretul sa fie stabilit in bani

Stabilirea pretului sub forma unei sume de bani este de esenta vanzarii. Daca instrainarea unui lucru se face nu pentru bani, ci in schimbul unui alt lucra, pentru stingerea unei obligatii sau in schimbul unei alte prestatii, contractul nu mai poate fi calificat vanzare-cumparare, ci un schimb, o dare in plata sau un alt con­tract, eventual contract nenumit. Nu poate fi calificat vanzare-cumparare contractul prin care proprietatea unui lucra se transmite in schimbul intretinerii pe viata. Obligatia de intretinere a dobanditorului este o obligatie de a face, care nu echivaleaza cu un pret. Tot astfel, daca drept contraechivalent s-a stipulat o prestatie periodica in bani, dar care se plateste pana la moartea creditorului, nu mai este vanzare, ci renta viagera.


b.  Pretul sa fie determinat sau determinabil

Pretul este determinat daca cuantumul lui este hotarat de parti in momentul incheierii contractului. Determinarea pretului nu presupune stabilirea modalitatii de plata ori a termenului platii, aceste elemente urmand a fi determinate. Pretul este determinat si atunci cand stabilirea lui este lasata la aprecierea unui tert ales de comun acord de catre parti sau de catre persoana desemnata de parti.

In cazul in care exista preturi legale obligatorii, partile trebuie sa se conformeze, respectiv se subintelege ca partile au avut in vedere pretul legal, chiar daca contractul nu contine precizari in aceasta privinta, caci numai conventiile legal facute au putere obligatorie intre parti.

c. Pretul sa fie sincer si serios

Prin pret sincer se intelege un pret real pe care partile sa-l fi stabilit nu in mod fictiv, ci in scopul de a fi cerut si platit in realitate[3].


In cazul in care pretul este fictiv, contractul este nul ca vanzare-cumparare caci ii lipseste pretul, dar poate fi valabil ca o donatie, daca „vanzatorul' a avut intentia de a face o liberalitate si daca sunt indeplinite toate conditiile cerute pentru validitatea donatiei.

„Este nula vanzarea prin care partile se inteleg, printr-un act secret, sa se plateasca un pret mai mare decat cel care se declara in actul autentic' . Pretul trebuie sa fie serios, adica sa nu fie derizoriu, atat de disproportionat in raport de valoarea lucrului vandut incat sa nu existe pret, sa nu poata constitui obiectul obligatiei cumparatorului si deci o cauza suficienta a obligatiei asumate de vanzator de a transmite dreptul de proprietate.

Daca in momentul incheierii contractului exista o disproportie vadita intre cele doua obiecte, se poate cere anularea pentru leziune, dar numai daca lezatul este o persoana cu varsta intre 14-18 ani, care incheie singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal, un con­tract pentru a carui valabilitate nu se cere autorizarea prealabila a autoritatii tutelare si numai daca nu 1-a ratificat expres sau tacit dupa ce a implinit varsta de 18 ani.


d. Cauza[5]

Este acea conditie esentiala si de fond necesara pentru validitatea contractului si consta in scopul urmarit de catre parti la incheierea acelui contract. Actul de vointa nu cuprinde in esenta lui numai consimtamantul ca element fundamental al contractului, ci si scopul urmarit de catre parti, adica o multitudine de reprezentari a ceea ce doresc partile prin incheierea acelui act (motivul determinant).

Cauza are in componenta sa doua elemente : scopul mediat si scopul imediat. Scopul mediat consta in rezultatul urmarit de fiecare parte in schimbul obligatiei pe care si-o creeaza .

Scopul imediat are in vedere motivul de natura psihologica care a stat la baza luarii hotararii de a incheia contractul.

Cauza trebuie respecte urmatoarele conditii :

sa existe[7]

sa fie reala, adica nu falsa

sa fie licita[8], adica in conformitate cu legea

sa fie morala, adica sa nu contravina bunelor moravuri si ordinii publice


3. Efectele contractului de vanzare-cumparare

Prin efectele contractului de vanzare-cumparare se inteleg obligatiile pe care contractul le creeaza in sarcina partilor contractante.

Intelesul unui contract de vanzare-cumparare, daca este indoielnic, se interpreteaza in favoarea cumparatorului, in materie de vanzare art. 1312 C.civ. contine o regula speciala si derogatorie, si anume : vanzatorul trebuie sa explice clar obligatiile sale, iar daca intelesul actului ar fi indoielnic, clauzele neclare se interpreteaza in contra vanzatorului.


Obligatiile vanzatorului

Vanzatorul are doua obligatii : sa predea lucrul vandut cumparatorului si sa-l garanteze contra evictiunii si contra viciilor.

Intre obligatiile vanzatorului, Codul civil nu prevede obligatia de a transmite proprietatea lucrului vandut, deoarece transferul proprietatii se produce, de regula, prin insasi incheierea contractului.


1. Predarea lucrului vandut

Prin predare se intelege punerea lucrului vandut la dispozitia cumparatorului. Predarea nu are semnificatia transferarii dreptului de proprietate si nici a posesiei, ci numai a detentiei, cumparatorul posedand din momentul in care a devenit proprietar. Reguli avute in vedere :

a.     in ceea ce priveste modul de executare, predarea presupune, in unele cazuri, numai o atitudine pur pasiva din partea vanzatorului, iar in alte cazuri, indeplinirea unor acte sau fapte pozitive necesare pentru intrarea in stapanirea efectiva a lucrului cumparat[9]

b.     Pentru termenul si dovada predarii se aplica regulile generale referitoare la executarea obligatiilor.

c. Predarea se face la locul unde se afla lucrul in momentul contractarii, in celelalte cazuri, predarea va trebui sa se faca la do­miciliul debitorului.

d. Cheltuielile de predare sunt in sarcina vanzatorului, iar cele ale ridicarii de la locul predarii, in sarcina cumparatorului, daca nu este stipulatie contrara[10]

e. In ceea ce priveste obiectul predarii, vanzatorul este obligat sa predea lucrul vandut „in masura determinata in contract' (art. 1326 C.civ).                         





f. in lipsa de stipulatie contrara, vanzatorul este obligat sa predea, o data cu lucrul, si fructele percepute dupa momentul transferarii dreptului de proprietate; vanzatorul are dreptul sa primeasca cheltuielile facute pentru producerea fructelor.

g. Cumparatorul are de asemenea dreptul la accesoriile lucrului vandut si la tot ce a fost destinat la uzul sau perpetuu[11]


Sanctiunea nerespectarii obligatiei de a preda lucrul, in cazul culpei vanzatorului, poate fi: rezolutiunea vanzarii cu daune-interese, executarea in natura a contractului sau invocarea exceptiei de neexecutare. In cazul executarii cu intarziere a obligatiei de predare, cumparatorul are dreptul sa ceara daune-interese, dar numai de la data punerii in intarziere a vanzatorului. In cazul in care lucrul vandut nu se preda in momentul incheierii contractului, vanzatorul este obligat sa-l conserve pana in momentul predarii, deoarece lucrul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul incheierii contractului, chiar daca, potrivit conventiei, proprietatea se transmite ulterior, dar lucrul exista in acel moment si este individualizat . In caz de deteriorare a lucrului, vanzatorul raspunde ca un depozitar, culpa fiind prezumata cat timp nu dovedeste o cauza straina exoneratoare de raspundere (caz fortuit, forta majora).

Daca cumparatorul a devenit proprietar, din momentul incheierii contractului el trebuie sa suporte cheltuielile ocazionate de pastrarea lucrului (art. 1618 C.civ.). Sanctiunea nerespectarii obligatiei de a preda lucrul datorita culpei vanzatorului este fie rezolutiunea vanzarii cu daune-interese, fie executarea in natura a contractului.

In cazul executarii cu intarziere a obligatiei de predare, cumparatorul are dreptul la daune-interese, dar numai de la data punerii in intarziere a vanzatorului.


2. Obligatia de garantie

Obligatia de garantie a vanzatorului are o dubla infatisare: vanzatorul trebuie sa-l garanteze pe cumparator de linistita folosinta a lucrului, adica contra evictiunii si de utila folosinta a lucrului, adica contra viciilor.


A. Garantia contra evictiunii

Se numeste evictiune pierderea proprietatii lucrului sau tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar.

Obligatia de garantie impotriva evictiunii exista nu numai fata de cumparator, dar si fata de subdobanditori, chiar daca acestia sunt succesori cu titlu particular sau cu titlu gratuit.


B. Garantia contra viciilor lucrului vandut

Vanzatorul raspunde de viciile ascunse ale lucrului, daca din cauza lor lucrul este impropriu intrebuintarii dupa destinatie sau daca viciile micsoreaza intr-atat valoarea de intrebuintare, incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, nu ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus.


Conditii:

- Trebuie ca viciul sa fie ascuns, vanzatorul nu raspunde „de viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga'[13]. Viciul poate fi considerat ascuns numai daca cumparatorul nu 1-a cunoscut si printr-o verificare normala, dar atenta, nici nu putea sa-l cunoasca.

- Trebuie ca viciul sa fi existat in momentul incheierii contractului.

Pentru viciile ivite ulterior contractarii vanzatorul nu raspunde, deoarece prin efectul incheierii contractului riscurile trec asupra cumparatorului, o data cu dreptul de proprietate, in cazul in care proprietatea nu se transmite in momentul incheierii contractului, vanzatorul raspunde si pentru viciile ivite ulterior vanzarii.

- Trebuie ca viciul sa fie grav, adica din cauza lui lucrul sa fie impropriu intrebuintarii la care este destinat dupa natura sa ori potrivit conventiei sau sa se micsoreze intr-atat valoarea de intrebuintare, incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, n-ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai mic.


Obligatia de garantie pentru vicii se aplica la orice vanzare, inclusiv la antecontratul de vanzare-cumparare, indiferent ca lucrul este un mobil sau imobil, in stare uzata sau noua, cu doua exceptii:

a) nu exista obligatia de garantie in cazul vanzarii bunului la licitatie publica care se face prin intermediul justitiei;

b) in cazul vanzarii de drepturi succesorale, Vanzatorul ras­punde numai de calitatea sa de mostenitor, nu si de calitatea bunurilor mostenite.


Termenul de intentare a actiunilor

„Dreptul la actiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis se prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie' , iar daca au fost ascunse cu viclenie, termenul este de 3 ani. Termenele de prescriptie incep sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu la implinirea unui an de la predarea lucrului de orice natura, cu exceptia constructiilor, unde termenul este de 3 ani.


Obligatiile cumparatorului

Cumparatorul are doua obligatii principale: de a plati pretul si de a lua in primire lucrul vandut. Daca nu s-a prevazut altfel in contract, el suporta si cheltuielile vanzarii.

Plata pretului

a. Locul si data platii

Cumparatorul este obligat sa plateasca pretul la locul si in momentul in care i se face predarea lucrului vandut. Plata se face, in lipsa de stipulatie contrara, la domiciliul debitorului[15], in materia obligatiilor, iar in materia vanzarii, la locul unde se face predarea lucrului vandut.

In dreptul comun, in lipsa de termen, plata se face imediat, iar in materie de vanzare numai in momentul predarii lucrului vandut.

b. Dobanda pretului

Cumparatorul este obligat sa plateasca dobanda pana la efectiva achitare a pretului in urmatoarele 3 cazuri: daca exista o conventie in acest sens; daca lucrul vandut si predat este producator de fructe; in toate celelalte cazuri, numai daca si din momentul in care cumparatorul a fost pus in intarziere printr-o notificare.

c. Sanctiunea neplatii pretului

Vanzatorul are mai multe posibilitati : obligarea cumparatorului la executarea in natura a obligatiei (termenul de prescriptie este de 3 ani); invocarea exceptiei de neexecutare, refuzand sa predea lucrul vandut daca cumparatorul nu plateste pretul si nu beneficiaza de un termen suspensiv; rezolutiunea contractului[16].


Luarea in primire a lucrului vandut

Cumparatorul este obligat sa ia in primire lucrul vandut la locul si termenul la care vanzatorul este obligat sa-l predea, suportand cheltuielile ridicarii de la locul predarii. In caz de neexecutare, dupa punerea in intarziere a cumparatorului, vanzatorul poate cere instantei obligarea cumpara­torului la luarea in primire a lucrului, la nevoie sub sanctiunea de daune cominatorii, sau poate cere autorizatia sa-l puna in alt loc, daca are nevoie de locul unde se gaseste , chel­tuielile fiind in sarcina cumparatorului. Vanzatorul mai are optiunea sa ceara rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu daune-interese.

Prin derogare de la regula rezolutiunii judiciare, in cazul produselor care se deterioreaza repede si a altor lucruri mobile (in special efecte si actiuni supuse fluctuatiilor de valoare), avand in vedere importanta deosebita a respectarii termenului de luare in primire, Codul civil prevede rezolutiunea de drept a contractului si chiar fara punerea in intarziere a cumparatorului, dar numai daca in contract s-a stabilit termenul ridicarii si numai in favoarea vanzatorului (art.1370 C.civ.), daca nerespectarea termenului de ridicare nu se datoreaza faptei sale. Prin urmare, aceasta rezolutiune opereaza numai daca in contract s-a stipulat termenul ridicarii si numai in favoarea vanzatorului.


Suportarea cheltuielilor vanzarii

Cheltuielile vanzarii sunt cheltuieli accesorii pretului si se platesc de catre cumparator (art. 1305 C.civ.).Cheltuielile vanzarii nu pot fi puse in sarcina vanzatorului pe baza de simple prezumtii.


4.Vanzarea de drepturi litigioase si retractul litigios


A. Notiune

Dreptul litigios, supus unei contestatii judiciare, poate forma obiectul vanzarii indiferent ca este un drept real sau de creanta, inclusiv drept de proprietate intelectuala sau drepturi succesorale.

Contractul acesta este un contract aleatoriu, deoarece exista sanse de castig sau pierdere, vanzatorul nu garanteaza existenta dreptului cedat. Daca s-a facut o asemenea instrainare, adversarul cedentului are posibilitatea de a elimina din proces pe cesionar, platindu-i suma cu care a cumparat dreptul litigios, impreuna cu cheltuielile si dobanzile . Aceasta operatiune porta numele de retract litigios, iar cel care il exercita, retractant.


B. Conditii

a. sa existe un proces inceput, dar neterminat, asupra fondului dreptului . Procesul trebuie sa fie in curs de judecata atat in momentul cesiunii, cat si in momentul exercitarii retractului.





Un viitor proces nu justifica exercitarea retractului litigios.

b. cesiunea sa fie facuta in schimbul unui pret;

c. manifestarea vointei de a exercita retractai litigios trebuie sa fie insotita de faptul material al platii pretului real al cesiunii, cu dobanzile aferente din ziua platii si a cheltuielilor facute de cesionar

d. retractul litigios sa fie exercitat inaintea instantei, cu ocazia dezbaterii procesului sau pe cale extrajudiciara, printr-o notificare.

Retractul litigios nu se poate exercita in anumite conditii limitativ prevazute de lege:

1. cand cesiunea s-a facut catre un comostenitor sau copro­prietar al dreptului cedat, in acest caz, cesiunea are ca scop sa puna capat indiviziunii;

2. cand cesiunea s-a facut la un creditor spre plata creantei;

3. cand cesiunea s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista dreptul litigios.

La aceste trei cazuri se mai adauga si ipoteza prevazuta de art. 5 din Legea nr. 54/1998 care mentiona ca instrainarea, prin vanzare, a terenurilor agricole situate in extravilan se face cu respectarea dreptului de preemptiune al coproprietarilor, al vecinilor ori al arendasilor.

In prezent aceasta dispozitie nu-si mai gaseste aplicabilitatea.

4. cand litigiul are ca obiect dreptul de proprietate asupra unui teren agricol din extravilan, iar cesionarul dreptului litigios beneficiaza de dreptul de preemtiune, retractul litigios nu poate fi exercitat.


C. Efecte

Prin efectul retractului litigios, vanzarea dreptului litigios se desfiinteaza fata de retractant cu efect retroactiv, ca si cum ar fi vorba de indeplinirea unei conditii rezolutorii . Urmarea acestui efect se stinge procesul, deoarece retractantul, dobandind bunul litigios instrainat de cealalta parte din proces se substituie in drepturile cumparatorului. In acest caz, el nu poate cumula ambele calitati in proces (reclamant si parat).      




vezi Curtea Suprema de Justitie, decizia nr.1303/1994 si Dreptul nr.7/1995 pag.84

nu imposibil

vezi Curtea de Casatie sectia a-III-a decizia nr.754/1925 Practica judiciara

art.6, alin.1 din O.G. Nr.12 din 29 ianuarie 1998, privind taxele de timbru pentru activitatea notariala, PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 586 din 7 august 2002. Republicata in temeiul art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 30 din 29 ianuarie 1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999 (aprobata prin Legea nr. 169 din 9 aprilie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 184 din 11 aprilie 2001), dandu-se textelor o noua numerotare. Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 122 din 19 iunie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 19 iunie 1998, si a mai fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 59 din 21 august 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 308 din 25 august 1998 (abrogata prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999), respinsa prin Legea nr. 200 din 20 aprilie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 209 din 25 aprilie 2001, prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 (aprobata prin Legea nr. 169 din 9 aprilie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 184 din 11 aprilie 2001) si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177 din 26 octombrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 535 din 31 octombrie 2000 (suspendata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 295 din 30 decembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2000) respinsa prin Legea nr. 223 din 30 aprilie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001).

Conform art.948 Cod Civil

consideratia imediata avuta in vedere de catre parti la momentul incheierii contractului

conform art.966 Cod civil, obligatia fara cauza nu poate avea nici un efect

in conformitate cu dispozitiile art.966 si 968 Cod civil

art.1315,1316 si 1318 Cod civil

art.1317 Cod.civil

art. 1325 Cod civil

obligatie accesorie predarii


art. 1353 Cod civil

art. 1358 Cod civil

art. 1104 Cod civil


art.1020,1021 C.civ.

art.1121 C.civ.

de transport, depozitare

art.1402 C.civ.

art. 1403 C.civ.

1402 C.civ

PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 102 din 4 martie 1998, in prezent abrogata de LEGEA Nr.247 din 19 iulie 2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri diacente, PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 653 din 22 iulie 2005

Francisc Deak – Drept civil, Contracte speciale, Editura Actami, Bucuresti, 1999, p.117





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }