QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Aspecte de drept comparat privind activitatea notariala



ASPECTE DE DREPT COMPARAT PRIVIND ACTIVITATEA NOTARIALA



SECTIUNEA 1: PREZENTARE GENERALA


Dupa cum mentionam anterior in Romania, notarului public i se atribuie statutul unei functii autonome dar exercita un serviciu de interes public, iar legea nu precizeaza exact daca el este sau nu functionar public. In alte state acest statut este expres stabilit de catre lege. Spre exemplu, in primul articol din Legea notariatului din Spania este definit notarul ca fiind "functionarul public autorizat, in conformitate cu legile tarii, sa certifice contracte si alte acte extrajudiciare." In Regulamentul notarial din aceeasi tara se prevede explicit ca "notarii publici sunt in acelasi timp profesionisti ai dreptului si functionari publici". Intr-o formula apropiata, Legea nr. 14/1991 din Polonia[1], referitoare la notariat, in art. 2 prevede ca: notarul isi exercita functiile in calitate de functionar public si beneficiaza de protectia asigurata functionarilor publici. Si Legea cuprinzand organizarea notariatului din Belgia, in art. 1 recunoaste expres calitatea de functionar public a notarului.



In Legea nr. 1153/1997 cu privire la notariatul din Republica Moldova se precizeaza ca notarul are statutul unei functii autonome, dar, in acelasi timp, i se recunoaste acestuia inamovibilitatea.

Referitor la competenta teritoriala a notarului, in Germania aceasta este stabilita in functie de circumscriptia judecatoreasca si a Curtii de Apel unde functioneaza biroul notarial. In Romania, ca si in Austria, Spania, Franta, Italia, Polonia, Rusia, aceasta competenta este data de circumscriptia judecatoreasca, in timp ce in Canada competenta teritoriala a notarului este nelimitata. In Argentina, competenta notariala se intinde in limitele districtului unde functioneaza notarul. In Ungaria, competenta teritoriala a notarului este determinata de Ministerul Justitiei, iar in Cehia de Curtea de Apel in circumscriptia careia functioneaza biroul notarial.

In legatura cu caracterul actelor indeplinite de catre notarul public, in legislatia romaneasca si in cea din Republica Moldova se stabileste ca actul intocmit de notar este de autoritate publica si are forta probanta prevazuta de lege. Legislatia belgiana stabileste ca actele incheiate in fata notarului dobandesc caracter de autenticitate, care este egala cu forta actelor de autoritate publica, actul fiind in acest fel asimilat actelor de autoritate publica. In Legea privind organizarea notariatului din aceasta tara se confera notarului competenta generala, actele sale avand forta probanta in justitie si constituind titlu executoriu.

Legea poloneza prevede ca actele notariale au caracter de acte autentice. In legislatia germana, franceza si ruseasca se stabileste ca actele instrumentate de catre notar au forta probanta mai puternica decat cele sub semnatura privata. In plus, se prevede ca actele notariale au forta probanta numai daca partile stipuleaza expres aceasta in continutul lor.

In Italia, in conformitate cu prevederile Codului civil, actele notariale au forta probanta, iar cand contin si obligatii patrimoniale au si forta executorie. Atunci cand notarul autentifica un act sub semnatura privata, confera siguranta identitatii semnatarului si datei actului. Ca atare, documentul respectiv nu are forta executori, ci una probanta.

In Argentina, documentul notarial are forta probanta diferita in functie de legislatia diverselor provincii. In general, insa, acesta este un document public si are forta probanta pana cand este declarat fals de catre o instanta judecatoreasca.

In Canada, actele incheiate de notari au forta probanta, dar nu executorie. In Slovenia, actele notarial au forta probanta mai mare decat cele sub semnatura privata pentru ca sunt acte publice, iar forta executorie a acestuia este determinata de obligatia de a face sau a autoriza ceva. In Cehia, actele notarial sunt autentice numai daca indeplinesc conditiile fixate de reglementarile notariale. 

In ceea ce priveste posibilitatea ca activitatea notariala sa mai fie desfasurata si de catre alte categorii de subiecti decat notarul, in Romania se recunoaste aceasta prerogativa misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, atat pentru cetatenii romani aflati in strainatate, cat si pentru cetatenii straini, daca legea lor le permite. In plus, o astfel de competenta mai este recunoscuta si secretarilor consiliilor locale din orasele unde nu functioneaza un birou notarial care pot legaliza semnaturile de pe inscrisuri si pot elibera copii de pe acte, mai putin de pe cele sub semnatura privata.

In Republica Moldova competenta de a indeplini acte notariale o mai au doar misiunile diplomatice si consulare. In Germania, actul administrativ are aceeasi forta probanta ca actul notarial, insa numai in domeniul sau de competenta teritoriala, caz in care are aceeasi forta executorie. O situatie asemanatoare se intalneste si in Belgia, Franta, Italia, Ungaria si Rusia. In Polonia, anumite acte administrative sunt executorii. Notarul din Argentina autentifica si acte si fapte juridice, impartind aceasta competenta cu autoritatile administrative. Spre deosebire, in Austria, Cehia si Slovenia, legalizarea actelor revine exclusiv notarilor fara interventia vreunei autoritati administrative.

In ceea ce priveste raspunderea notarului pentru actele indeplinite in virtutea functiei pe care o are, in Romania se admite ca acesta trebuie sa raspunda civil, disciplinar sau penal, asa cum am mentionat anterior. In Polonia, art. 50 din Legea notariala prevede ca toate actele intocmite contrar legilor si regulamentelor, precum si faptele care contravin probitatii profesionale se pedepsesc cu sanctiuni disciplinare - mustrare, avertisment, amenda fiscala, destituire.

In Germania, responsabilitatea notarului este nelimitata. Faptele cauzatoare de prejudicii savarsite in exercitiul functiunii se incadreaza in linii mari in aceleasi norme care reglementeaza obligatiile unui functionar de a repara prejudiciile aduse. Responsabilitatea notarului face obiectul unei asigurari in mod diferentiat. Mai intai, notarul are obligatia de a contracta in mod individual o asigurare de raspundere profesionala care acopera riscurile legate de exercitarea functiei sale, suma minima de acoperire fiind de 500.000 DM pe risc realizat. Camera Notarilor din Germania incheie un contract de asigurare care are ca scop garantarea daunelor care nu sunt acoperite de asigurarea individuala a fiecarui notar. In al doilea rand, mai exista o asigurare pentru repararea daunelor rezultate din fapte savarsite cu intentie care nu sunt garantate prin asigurarile anterioare si care sunt platite dintr-un fond de garantie, girat de o camera de notarilor sau de mai multe astfel de camere impreuna. Legislatia rusa prevede o asigurare obligatorie a activitatii notariale. Notarul nu poate sa-si inceapa activitatea fara a semna un contract de asigurare. Daca este responsabil pentru un delict in raport cu activitatea sa, notarul nu poate sa-si exercite functia, pe baza unei hotarari judecatoresti, iar daca un client este pagubit prin neglijenta notarului, acesta trebuie sa-l despagubeasca.

In Austria, notarul este responsabil fata de clientii sai, avand obligatia sa-i despagubeasca pe acestia pentru prejudiciile aduse. Corporatia notariala canadiana obliga notarii sa plateasca o asigurare pentru responsabilitatea sa profesionala, intr-o suma fixata anual. Sanctiunea pentru neplata acestei sume este excluderea din corporatie. In Spania, Franta si Ungaria, notarul exercita o profesie liberala, dar raspunde nelimitat pentru activitatea sa.

In Italia, in privinta exercitarii profesiei sale, notarul are responsabilitati distincte. In primul rand, ca orice functionar public, el raspunde penal, si este supus si normelor disciplinare cuprinse de legea notariala, putand primi sanctiuni ca: mustrare, avertisment, suspendare temporara, plata de despagubiri, destituire. Apoi, ca mandatar, notarul este obligat sa-si indeplineasca mandatul profesional incredintat de clientii sai. In cazul in care mandatul este gratuit, responsabilitatea notarului este mai extinsa. Ca girant in afaceri si consilier, responsabilitatea este aceeasi ca si in cazul in care notarul este mandatar.  De asemenea, legea italiana mai prevede, ca garantie, in cadrul responsabilitatii civile a notarului, plata unei sume de asigurare la numirea sa in functie.

In sectiunile urmatoare vom prezenta pe larg unele dintre reglementarile interne in materie de activitate notariala si vom identifica specificul acestora si elementele de comparatie cu legea romaneasca.


SECTIUNEA 2: LEGISLATIA OLANDEZA SI ACTIVITATEA    NOTARIALA

In Olanda, organizarea si desfasurarea activitatii notariale este reglementata de Legea nr. 331/1997 privind biroul notarial si regimul candidatilor la notariat.

In conformitate cu art. 1 al acestui act normativ, notarul este functionarul care, in conformitate cu art. 2 din lege, a fost numit in functia de notar, a depus juramantul si nu a fost destituita dintr-o astfel de functie. 

Articolul 6 din lege stabileste conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a fi admisa in functia de notar in Olanda: "Numai persoana care are cetatenia olandeza este admisa in functia de notar".

Admiterea acestei persoane este supusa urmatoarelor conditii:

a) trebuie sa fi obtinut dreptul de a purta titlul de maestru ca urmare a reusitei la examenul final care atesta pregatirea in domeniul dreptului in cadrul unei universitati sau in cadrul Open Universiteft sau sa posede o declaratie a CE referitoare la meseria de candidat-notar prevazuta in Legea generala asupra recunoasterii diplomelor de invatamant superior a CE sau a Legii generale asupra recunoasterii pregatirii profesionale a CE;

b) este obligatoriu ca persoana:

- sa fi urmat un stagiu de cel putin 6 ani, in calitate de stagiar intr-unul din birourile notariale din Olanda. In cazul in care acest stagiu a fost cu jumatate de norma, aceasta perioada se prelungeste proportional;

- sa fi reusit la examenul de la finalul stagiului;

- sa fi indeplinit sarcini notariale sau sa fi exercitat functia de notar cu titlul de inlocuitor in calitate de candidat-notar sub responsabilitatea unui notar sau a unui inlocuitor;

- sa posede un plan de finantare care sa corespunda cerintelor legale stabilite pentru acestea, precum si sa posede:

a) o atestare de moralitate eliberata conform legii;

b) o declaratie eliberata de camerele de supraveghere ale arondismentelor in care a indeplinit sau indeplineste functiile de candidat-notar care sa mentioneze daca a facut obiectul unei masuri disciplinare si, daca da, natura acesteia.

Dupa cum se observa, in cazul notarului olandez se impune a fi indeplinita o conditie pe care legislatia romaneasca in materie nu o cunoaste. Aceasta are in vedere planul de finantare pe care trebuie sa-l prezinte fiecare candidat la functia de notar. In conformitate cu art. 7 din legea olandeza, planul de finantare trebuie sa dovedeasca ca, in toate cazurile:

a) cel care face cererea dispune de suficiente resurse financiare pentru a intretine un birou conform cerintelor;

b) se poate considera ca in trei ani, functiile vor putea fi indeplinite cu acoperirea tuturor cheltuielilor.

Va fi dat un aviz asupra planului de finantare de catre o Comisie de experti numiti de Ministrul justitiei.

Notarul este numit in functie prin ordonanta regala si depune juramantul urmator in fata tribunalului de care apartine biroul sau: "Jur fidelitate Regelui si Constitutiei si sa respect autoritatile judiciare.

Jur ca ma voi purta conform legilor, reglementarilor si ordonantelor care se aplica functiei de notar si ca imi voi indeplini sarcinile cu corectitudine, cu constiinciozitate si fara partinire; ca voi pastra secretul asupra orice mi se va aduce la cunostinta in cadrul activitatii si ca nu am obtinut de la nimeni si nu am promis nimanui, direct sau indirect, si ca nu voi obtine sau promite nimanui nimic pentru a fi numit."

Dupa ce a depus juramantul, notarul se inscrie intr-un registru al notarilor tinut de camera de supraveghere a activitatii din fiecare unitate administrativ-teritoriala (arondisment).

In temeiul art. 16 din legea olandeza, indeplinirea sarcinilor prescrise de lege si a sarcinilor pe care notarul le indeplineste in legatura cu aceasta, se bazeaza pe un acord intre notar si clientul sau, in conformitate cu Codul Civil Olandez.

Notarul isi indeplineste functia in mod independent si apara interesele tuturor partilor care iau parte la actul juridic in mod impartial si cu cea mai mare atentie. El nu este autorizat sa isi indeplineasca functia in calitate de salariat sau sub orice alta forma de legatura care ar putea sa ii influenteze independenta sau impartialitatea.

In temeiul art. 37 din legea olandeza, actele notariale pot fi acte publice sau procese-verbale. Actele publice contin observatiile notarului, declaratiile partilor si eventual confirmarea acestora de catre martori. Procesele-verbale nu contin decat observatiile notarului si eventual confirmarea acestora de catre martori.

Actele publice sunt realizate prin semnarea actului de catre parti, de catre notari si de catre martorii eventuali. Procesele-verbale sunt realizate prin semnarea actului de catre notar si de catre martorii eventuali.

In cazul in care un proces-verbal este co-semnat pentru dovedirea acordului lor de catre una sau mai multe persoane interesate de continutul sau, actul are si valoare de act public in legatura cu valoarea probanta a observatiilor notarului din cadrul actului.

Notarii olandezi si candidatii-notari sunt supusi jurisdictiei disciplinare pentru orice actiune sau neglijenta contrare unei dispozitii sau ordonante din lege, contrare atentiei de care trebuie sa dea dovada in calitate de notari sau candidati-notari in cadrul operatiilor pe care le efectueaza si pentru orice actiune sau neglijenta incompatibila cu calitatea de notar sau de candidat-notar.

Aceasta autoritate disciplinara este exercitata in primul rand de camerele de supraveghere si in apel, de Curtea de Apel din Amsterdam. Nu se admite recursul impotriva deciziilor Curtii de Apel.

Plangerile impotriva notarilor si candidatilor-notari sunt prezentate in scris si motivate pe langa camera de supraveghere din jurisdictia notarului sau a candidatului-notar.

Art. 103 din legea olandeza a notarilor indica si masurile disciplinare care pot fi aplicate notarilor din aceasta tara si anume: avertisment, mustrare, suspendarea din functie pe o perioada de cel mult 6 luni, interzicerea de exercitare a functiei de notar.

Dupa cum se observa, legea olandeza in materie de activitate notariala prezinta foarte multe puncte de apropiere fata de legislatia romaneasca. La fel ca si in cazul Legii nr. 36/1995, nu se fac referiri exprese la raspunderea penala a notarului, aceasta urmand regulile de drept comun. Elementele care diferentiaza, totusi, cele doua reglementari sunt: in primul rand, faptul ca art. 1 din legea olandeza indica drept functionar pe notar si, in al doilea rand, faptul ca prin art. 37 din acelasi act, se stabileste valoarea juridica exacta a actelor care emana de la notar. Apreciem ca acestea ar trebui sa fie si elementele asupra carora trebuie sa se intervina in eventualitatea revizuirii legislatiei romanesti din domeniul activitatii notariale.



SECTIUNEA 3: LEGEA BELGIANA IN DOMENIUL ACTIVITATII NOTARIALE

Legea belgiana care stabileste regimul de desfasurare a activitatii notariale a fost modificata cel mai recent la 1 ianuarie 2000. In art. 1 al acestei legi, se  mentioneaza ca notarii sunt functionarii publici care au functia de a primi toate actele si contractele carora partile trebuie sau doresc sa li se dea caracterul de autenticitate, atasat actelor emise de autoritatea publica si de a asigura dotarea, de a conserva depunerea, de a elibera copii.

Sub rezerva drepturilor autoritatii publice, acestia au calitatea de a executa vanzari publice de imobile, de rente si de creante ipotecare. Aceste vanzari nu se pot face decat celui care ofera mai mult si ultimului licitant.

In Belgia, notarii sunt desemnati pana la varsta de 67 de ani, iar cu un an inainte de a atinge aceasta limita de varsta, sunt considerati demisionari pentru ca procedura care vizeaza inlocuirea lor sa poata fi inceputa.

Ca valoare, toate actele de notariat, conform legii belgiene,  vor servi drept marturie in justitie si vor fi executorii pe toata intinderea Regatului.

In temeiul art. 35 din legea belgiana, in aceasta tara, in fiecare an, Regele este cel care numeste un anumit numar de candidati-notari. Mai mult, avand in vedere specificul regatului belgian, acest numar se va baza pe avizul unor comisii de numire pentru notariat, dar si tinand cont de criteriul lingvistic al fiecarei zone.

In Belgia, pentru a putea fi numit candidat-notar, cel interesat trebuie: sa fie de origine belgiana si sa se bucure de drepturile civile si politice, sa fie titular al unui certificat de stagiu in conditiile legii, sa figureze pe o lista intocmita in termenii legii.

Pentru a profesa functia de notar, candidatul-notar trebuie sa fie numit notar-titular, sau sa se asocieze cu un notar titular si sa efectueze cu titlu de activitate principala un stagiu de cel putin 3 ani incheiati intr-unul sau mai multe birouri notariale.

Sub aspect organizatoric, art. 68 din legea belgiana, stabileste ca in capitala fiecarei provincii functioneaza o companie a notarilor, din care fac parte notarii care isi au biroul in provincia respectiva sau sunt asociati cu un notar al carui birou este stabilit in acea provincie, ori sunt numiti suplinitori ai unui notar al carui birou isi desfasoara activitatea in acea provincie.

In ceea ce priveste masurile disciplinare care pot fi aplicate notarilor belgieni, art. 95 din lege stabileste ca orice membru al unei companii a notarilor care prin comportamentul sau aduce atingere demnitatii notariatului sau care nu-si indeplineste datoriile sale poate fi pasibil de masuri disciplinare.

Legea notariatului belgian, in art. 112, face vorbire despre o asa numita "suspendare preventiva". Potrivit acestui text notarul belgian care face obiectul unei urmariri penale sau unei proceduri disciplinare din cauza unor infractiuni pasibile de masuri de inalta disciplina, poate fi suspendat preventiv.

Notarul implicat este chemat in fata presedintelui tribunalului de prima instanta de catre camera notarilor sau de catre procurorul Regelui. In acest din urma caz, presedintele solicita avizul camerei notarilor.

Daca exista presupuneri serioase asupra temeiului faptelor pentru care este acuzat si daca exista un pericol evident ca, continuarea exercitarii activitatii sale profesionale, sa aduca prejudicii grave persoanelor din afara sau sa aduca atingere demnitatii respectivei profesii, orice notar poate fi suspendat preventiv de catre presedintele tribunalului de prima instanta pe durata respectivei proceduri.

Daca din plangerile depuse impotriva unui notar sau din ancheta reiese ca exista un pericol evident ca exercitarea activitatii sale profesionale sa fie de natura a prejudicia interesele partilor sau demnitatea profesiei de notar, orice notar poate fi suspendat preventiv de catre presedintele tribunalului de prima instanta, chiar inainte de a fi introdusa o procedura disciplinara sau penala.

Masura nu poate fi impusa decat pentru o durata minima de o luna si poate fi ridicata in orice moment de presedintele tribunalului de prima instanta, la cererea procurorului Regelui, a camerei notarilor sau a celui interesat.

Pe toata perioada acestei masuri, notarul suspendat preventiv nu-si poate exercita profesia, nu poate semna corespondenta profesionala si nici nu poate primi clienti.

Articolul 113 din legea belgiana a notariatului, mentioneaza ca art. 262 din Codul penal belgian se aplica notarului care este supus unei masuri de suspendare preventiva[2].

Dupa cum se observa, prin trimiterea la articolul din Codul penal belgian, se intareste, odata in plus, faptul ca notarul din aceasta tara este functionar public, imprejurare care atrage o serie intreaga de consecinte juridice. 



SECTIUNEA 4: LEGEA ASUPRA  NOTARIATULUI DIN QUEBEC (CANADA)


In temeiul art. 1 din Legea canadiana[3], notarii sunt practicanti ai dreptului si functionari publici a caror principala functie este de a redacta si de a primi acte si contracte carora partile trebuie sau vor sa le confere caracterul de autenticitate atasat actelor autoritatii publice si de a asigura datarea.

Acestia au drept sarcina sa pastreze depunerea actelor pe care le primesc sub forma de minuta, sa le aduca la cunostinta si sa elibereze copii sau extrase autentice dupa acestea.

In Quebec, notarii sunt numiti pe viata iar jurisdictia lor se intinde pe intreg teritoriul statului. Toti notarii trebuie sa isi desfasoare activitatea sub numele si prenumele care apar in certificatul de nastere iar semnatura nu trebuie sa le contina decat pe acestea. Mai mult, cu exceptia cazurilor in care exista o lege contrara, orice notar poate sa isi ia titlurile de "consilier juridic" sau de "title attorney". Sub aspect organizatoric, legea stabileste ca Adunarea notarilor din Quebec constituie un ordin profesional desemnat sub numele de "Ordinul profesional al notarilor din Quebec" sau "Camera notarilor din Quebec" sau "Ordinul notarilor din Quebec". Ordinul este administrat de un birou numit:"Biroul Ordinului notarilor din Quebec".

Sectiunea a IX- a din legea canadiana prezinta aspectele referitoare la desfasurarea ilegala a activitatii notariale. In temeiul art. 123.1. din aceasta sectiune, oricine exercita ilegal profesia de notar comite o infractiune. Exercitarea ilegala este stabilita a fi comisa de orice persoana, in afara notarului care: uzurpa functiile notarului, ia, verbal sau in scris, direct sau indirect, titlul de notar, foloseste acest titlu singur sau impreuna cu alte cuvinte, se da drept notar in orice fel si sub orice forma, actioneaza lasand sa se creada ca este autorizat sa ocupe functia de notar sau sa redacteze acte notariale.

Art. 125 stabileste ca se considera, de asemenea, ca exercita profesia de notar ilegal si notarii destituiti sau demisionari care pun inaintea numelui lor "Maitre", "Mtre" sau "Me".

Observam prin urmare, ca in legislatia din Quebec se precizeaza in mod expres, faptul ca exercitarea ilegala a acestei profesii constituie infractiune. In legislatia romaneasca nu exista o astfel de prevedere expresa, dar un comportament de acest gen indeplineste conditiile infractiunii de exercitare fara drept a unei profesii sau meserii, prevazuta de art. 281 C. pen.



SECTIUNEA 5: LEGEA TURCA ASUPRA NOTARIATULUI[4]


Art. 1 din Legea turca, stabileste ca notariatul este un serviciu public, iar notarii documenteaza operatiile si realizeaza alte functii conferite de lege.

In aceasta tara, notariatele se clasifica in trei categorii de catre Ministerul Justitiei cu avizul Uniunii Notarilor din Turcia. In acest clasament, se tine cont de populatie, de intensitatea afacerilor si de venitul notarial din circumscriptia de autoritate a fiecarui notariat. In general, notariatele apartinand de acelasi tribunal se numara in aceeasi categorie. In mod corelativ, notarii se impart si ei in categorii, fiind stabilite sarcini diferentiate pentru acestea si stagiile obligatorii pentru fiecare dintre ele. Pentru a deveni notar in Turcia este obligatorie obtinerea certificatului de notariat dupa completarea stagiului de notariat obligatoriu stabilit de lege.

Pentru a fi acceptat in stagiul de notariat, trebuie ca persoana:  sa fie cetatean turc; sa fi implinit 23 de ani si sa nu fi depasit 50; sa fie licentiat al unei facultati de drept turce sau al unei facultati de drept dintr-o tara straina si sa reuseasca la examenele de diferenta pentru disciplinele lipsa conform programelor facultatilor de drept turce; sa fi facut serviciul militar sau sa dovedeasca ca nu este capabil; sa nu fi fost condamnat la inchisoare pentru un an sau mai mult ca urmare a unui delict printr-o sentinta definitiva sau pentru o infractiune care necesita inchisoare pe termen lung sau pentru o fapta premeditata; sa nu-si fi pierdut calitatea de a fi judecator, procuror, functionar sau avocat ca urmare a unei pedepse definitive sau a unei hotarari disciplinare; anturajul sau sa nu fie la curent cu atitudini si comportamente din partea sa nedemne de meseria de notar; sa nu se ocupe de acte incompatibile cu notariatul si cu functia de stagiar de notar; sa nu fie condamnat de catre o hotarare judecatoreasca; sa fie reabilitat daca a dat faliment (falimentarii fraudulosi si neglijenti nu sunt acceptati chiar daca au fost reabilitati); daca i s-a eliberat un certificat de incapacitate acesta sa fi fost ridicat; sa nu fie invalid fizic si mental, lucru care sa duca la impiedicarea efectuarii sarcinilor de notariat intr-un mod continuu si normal; sa aiba domiciliul in locul in care isi va face stagiul.

Cei care au fost condamnati definitiv la inchisoare pe o perioada mai mare de 5 ani sau la o pedeapsa de recluziune criminala sau pentru una din infractiunile: deturnare de fonduri, luare de mita, coruptie, furt, escrocherie, fals, abuz de incredere si faliment fraudulos, chiar daca au fost iertati, nu pot fi admisi in stagiul de notariat.

Legislatia turca, la fel ca si alte legislatii citate deja, face trimitere, in ceea ce priveste sanctionarea penala a notarilor si altor persoane implicate in activitatea notariala, la reglementarile codului penal care au in vedere sanctionarea functionarilor publici[5]

Sub aspect procesual penal, art. 153 din Legea turca privind notariatul, mentioneaza ca se poate efectua urmarirea in cazul delictelor comise in timpul activitatii numai cu permisiunea ministerului justitiei.

In Legea turca sunt definite si alte infractiuni. Art. 157 stabileste ca notarii care se comporta contrar dispozitiilor[6] alin. 3 al art. 50, suporta pentru prima abatere o amenda de la 1000 la 5000 lire turcesti. In cazul repetarii, pedeapsa nu este inferioara de 3000 lire turcesti.

Persoana care serveste de intermediar notarului in actiunea de mai sus, este si ea condamnata la o amenda intre 500 si 2000 lire turcesti.

Alte infractiuni pe care legea turca le prevede pot fi savarsite:

de catre cei care efectueaza o actiune care antreneaza rivalitatea intre notari, persoanele care fac operatii notariale la un notar obtinand profit pentru sine si pentru institutia de care apartin, functionarii sau angajatii organismelor oficiale si particulare care fac acte contrare precum si notarii care participa la acest delict;

angajatii din notariat precum si secretarii si candidatii la secretariat care intocmesc acte cu data anterioara, care rezerva numere in registrul zilnic, care falsifica buletinele de declaratie pe care le-au intocmit ca baza de plata a taxelor, a timbrului sau alte contributii sau chitantele anexate la acestea;

notarii care nu au depus in termenul stabilit partea din suma venitului privitoare la operatiile comune in contul comun;

presedintele si membrii Consiliului de administratie ai Camerei notarilor care nu au executat sarcinile, etc.

In cazul in care notarul nu participa la delictele comise in cadrul biroului de catre secretarii si candidatii la secretariat, daca se stabileste ca nu a indeplinit activitatea de supraveghere si control asupra acelor persoane, este responsabil pentru aceasta culpa.

Dupa cum se observa, Legea turca privind notariatul este cea mai severa dintre cele prezentate in acest capitol. Aceasta severitate se manifesta atat la nivelul conditiilor care trebuie indeplinite pentru accederea in functia publica de notar, dar modul de comportare a notarului. In mod corelativ, in aceasta lege sunt definite si unele infractiuni care sunt sanctionate, fie in conditiile legii speciale, fie prin trimitere la prevederile Codului penal turc intrat in vigoare in anul 2005. 






Sofia-Ana David, Mihai Ciortoloman, "Lucrare comparativa privind unele aspecte ale sistemului notarial latin", in Suplimentul BNP nr. 3/2000, pag. 15.

Codul penal belgian, a intrat in vigoare la 8 iunie 1867, iar cea la care facem referire este forma actualizata pana in anul 2005.

Modificata in 1996.

Legea nr. 1512/197

A se vedea in acest sens Legea nr. 1512/1972 asupra notariatului din Turcia, art. 151

Art. 50 alin. 3 din lege are urmatorul continut: "Le este interzis sa speculeze la Bursa, sa faca comert, sa fie giranti, sa reduca intr-un fel sau altul salariul care le este platit, sa se serveasca de intermediari, sa faca o activitate de natura publicitara si de concurenta si sa incheie intelegeri verbale sau scrise de orice fel asupra salariului de notariat."

Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }