QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate constructii

Investitiile in circuitul economic si social



INVESTITIILE IN CIRCUITUL ECONOMIC SI SOCIAL



In prezent, intreaga economie se orienteaza in functie de criteriile performantei in limitele principiului rationalitatii (rezultat din manifestarea legii raritatii resurselor). Cresterea si diversificarea nevoilor umane, in conditiile raritatii resurselor, obliga pe oameni sa se adapteze creator, determinandu-i sa aleaga dintre multiplele variante de folosire a resurselor rare pe cea care permite obtinerea de bunuri cat mai multe, de calitate corespunzatoare, cu satisfacerea cat mai buna a nevoilor de crestere si extrem de diversificate.

Activitatea economica ocupa in economie un rol central, atat in sfera productiei cat si in sfera consumului, fiind factorul care influenteaza simultan cererea si oferta, cele doua mari categorii economice specifice economiei de piata. Un proiect de investitii are un rol de antrenare si multiplicare a efectelor indiferent de sectorul de activitate in care se realizeaza.



In sfera productiei de bunuri si servicii, proiectul de investitii are ca efect sporirea si diversificarea ofertei, si implicit, daca aceasta este validata pe piata, cresterea veniturilor agentilor economici. Orice obiectiv nou de investitii are nevoie de forta de munca ca sa functioneze. Cresterea numarului de angajati si a veniturilor acestora, determina cresterea cererii de bunuri si servicii.

De asemenea, cresc economiile populatiei si disponibilitatile financiare ale agentilor economici care isi vor crea structuri mai performante.

In circuitul economic, activitatea de investitii joaca un dublu rol :

in primul rand, agentii economici care fac investitii maresc oferta de bunuri si/sau servicii prin cresterea capacitatilor lor de productie, realizand profituri proprii;

in al doilea rand, orice proiect de investitii va genera nevoi sau cereri suplimentare in sectoare conexe in amonte (furnizoare de materii prime, utilitati etc.) sau in aval (distribuitoare si/sau consumatoare a bunurilor si serviciilor oferite). Implicit va avea loc o crestere in lant a veniturilor la toti agentii economici antrenati.

Realizarea de programe de investitii duce, in principal, la cresterea stocului de capital fix. Ca atare, investitiile sunt instrumentul principal de realizare a modernizarii economice, prin crearea de noi structuri, mai performante, in acord cu optiunile strategice, de perspectiva ale societatii.

In plan social, investitiile joaca rolul de regulator/compensator in ocuparea fortei de munca, in imbunatatirea calitatii vietii. Implementarea unor proiecte sau programe de investitii antreneaza modificari pe piata muncii, creand o nevoie suplimentara de forta de munca in sectoarele care pregatesc si realizeaza activitati investitionale (cercetare-proiectare, constructii, productia de echipamente si instalatii de lucru, etc.), dar mai ales la beneficiarii de investitii, care exploateaza noile capacitati de productie. Se inlatura imediat si pe o perioada lunga perspectiva somajului.

Investitiile pot fi privite si ca un liant intre generatii, prin crearea de locuri de munca pentru generatia tanara dar si prin mostenirea de capital fix pe care acestea o primesc de la generatiile anterioare. De asemenea investitiile sunt suportul material al introducerii progresului tehnic in toate sectoarele de activitate. Aproape orice investitie noua foloseste noi solutii tehnice si tehnologice.

Conceptul de dezvoltare economica durabila, inseamna protejarea resurselor de materii prime si materiale dar si protejarea mediului inconjurator si refacerea echilibrului ecologic spre a oferi sanse egale generatiilor viitoare. Orice proiect de investitii are si o componenta ecologica pe care se va fundamenta decizia de investitie.


1. Conceptul de investitii


In teoria si practica economica, investitia este privita ca o cheltuiala pe care o fac persoanele fizice sau juridice cu scopul de a obtine bunuri si/sau servicii. Se mai folosesc notiunile asemanatoare de : plasare, alocare, dotare.

O definitie mai veche si partiala, arata ca investitiile sunt cheltuieli pentru a crea noi fonduri fixe si pentru a le inlocui pe cele casate.

Investitia nu este numai o simpla cheltuiala. Folosirea diverselor tipuri de resurse (materiale, financiare, umane) are ca scop obtinerea unei afaceri profitabile, in sensul ca intreprinzatorul se asteapta sa-si recupereze sumele cheltuite si in plus sa obtina si profit care sa-i permita sa se dezvolte in viitor.

Obs. Potentialul investitional nu inseamna neaparat volumul de resurse (financiare, materiale si umane) cat mai ales capacitatea factorului uman de a obtine efecte cat mai mari din acestea.

Efectele utile ale unei investitii sunt de natura economica, sociala, ecologica etc., pe termen lung.

Investitia mai este privita ca o renuntare la o satisfactie imediata si sigura pentru venituri si profituri in viitor, nesigure. Pe scurt investitia reprezinta " o cheltuiala certa pentru un viitor incert".

Investitia are trei elemente definitorii :

Durata;

Risc;

Eficienta.

De asemenea, investitia are o imagine tridimensionala :

Dimensiunea contabila - reduce investitia la notiunea de imobilizare a unor valori materiale si financiare, pe durata de executie a obiectivului. Bunurile realizate prin investitii reprezinta in contabilitate imobilizari (clasa 2 de conturi). Prin investitii se creeaza mijloace fixe.

Dimensiunea economica - largeste sfera de cuprindere a investitiei, care reprezinta consumuri de resurse (sacrificiu) ce se fac in prezent in speranta obtinerii in viitor a unor efecte economice esalonate in timp si care in suma totala sunt mai mari decat cheltuielile initiale de resurse. Accentul cade pe materialitatea procesului investitional si pe eficienta folosirii resurselor.

Dimensiunea financiara - considera investitii toate cheltuielile de resurse care genereaza in viitor venituri pe o perioada lunga de timp si amortizarea (rambursarea) lor se face pe mai multi ani. Financiar, investitia este compusa din cheltuielile pentru realizarea obictivului plus un fond de rulment necesar pentru inceperea activitatii(in cazul capacitatilor de productie).



2. Clasificarea investitiilor


Investitiile se clasifica dupa mai multe criterii :

Dupa natura lor :

Investitii corporale- mijloace fixe si active ;

Investitii necorporale - cheltuieli cu studii, proiecte, brevete, softuri, explorari si prospectiuni, etc.

Investitii financiare - actiuni si obligatiuni la alte firme, depozite in banci, imprumuturi la terti etc. Efectele se masoara in dividende sau dobanzi obtinute.

Investitii intelectuale, pentru formarea si perfectionarea personalului.

Dupa obiectivul urmarit :

Investitii productive, care pot fi de expansiune, de inlocuire, de modernizare;

Investitii obligatorii, pentru a respecta anumite reglementari legale;

Investitii strategice, in sfera cercetarii-dezvoltarii sau pentru ameliorarea climatului de munca;

Dupa gradul de risc :

Investitii cu risc scazut - de mentinere si ameliorare;

Investitii cu risc sporit - de expansiune sau diversificare;

Dupa relatia intre beneficiar si sursa straina de investitie :

Investitii straine directe - cand partea straina poate lua decizii pe linie manageriala, tehnologica, de marketing etc.

Investitie straina de portofoliu - cand partea straina plaseaza pur si simplu o suma de bani prin cumpararea unui pachet de actiuni;

Dupa rolul functional pe care-l joaca in cadrul proiectului :

Investitii directe - obiectivul propriu zis;

Investitii colaterale - asigurarea cu energie, apa, abur, etc.

Investitii conexe - se fac in ramuri sau domenii conexe (care au legatura intre ele) celui in care se realizeaza proiectul de baza, pentru a asigura materii prime si energie etc.

Dupa structura tehnologica a cheltuielilor :

Cheltuieli cu echipamente;

Cheltuieli de montaj-instalare;

Achizitii si amenajare de teren;

Constructii si cladiri;

Alte mijloace fixe;

Cheltuieli preliminare (licente, training, know- how, cheltuieli de constituire)

Fond de rulment (capital de lucru).

Clasificarea mijloacelor fixe :

cladiri;

constructii speciale;

masini, utilaje si instalatii de lucru;

aparate de masura, control si reglare;

mijloace de transport;

animale si plantatii;

unelte, dispozitive, mobilier si birotica;

alte active corporale mobile.



3. EFICIENTA ECONOMICA


3.1 Conceptul de eficienta economica a investitiilor


Analiza gradului de dezvoltare a unui sistem economic, a capacitatii lui de supravietuire,a directiei de dezvoltare finala,presupune definirea si masurarea exacta a eficientei economice.

De aceea un rol important revine conceptului de eficienta economica,aceasta realizand legatura dintre resursele alocate pentru desfasurarea unei actiuni si rezultatele obtinute de pe urma acesteia,concept care orienteaza dozarea resurselor spre acele domenii de activitate unde se asigura folosirea cu eficienta maxima a acestora in conditiile unei dezvoltari rationale,armonioase a economiei nationale.

Eficienta economica este o conceptie moderna de evaluare a activitaii si serveste la fundamentarea deciziilor,astfel incat resursele disponibile sa fie consumate in modul cel mai favorabil pentru societate.

Eficienta este sinonima cu eficacitatea;in anii din urma insa termenul de eficienta a capatat o larga utilizare.

Termenii de eficienta si eficacitate nu sunt noi,ei fiind folositi inca din antichitate.Ambele cuvinte provin din latina:eficienta deriva din efficere =a efectua,iar eficacitatea din efficas-efficacis=care are efecte dorite.

In domeniul economic,referiri la eficienta pot fi intalnite la mari ganditori ai secolului trecut,cum sunt Adam Smith sau Karl Marx.Conceptul de eficienta a cunoscut o larga raspandire in secolul nostru.In prezent,el are o aplicabilitate generala la aplicarea deciziilor,in orice tara,indiferent de oranduirea sa sociala.

Eficienta economica se contureaza deci in urma compararii efectelor unei actiuni,cu eforturile necesare producerii ei.

O alta definitie ,formulta de V.V.Novojilov este urmatoarea:eficienta economica,in general,este diferenta dintre efectele utile si celelalte cheltuieli facute pentru obtinerea lor.

In DEX eficienta economica este definita drept calitatea de o obtine efecte economice utile,iar in dictionarul de economie politica eficienta este definita ca o expresie a raportului dintre efectele sau rezultatele obtinute si efortul sau cheltuiala facuta pentru obtinerea lui.

O definitie care se abate in mod constient de la principiul similaritatii este cea data de Stefan Matei:eficienta economica a unei activitati este o insusire a acesteia exprimata de relatia de cauzalitate dintre efectele totale,echivalate ca natura si timp si resursele totale echivalate ca natura si timp implicate de aceasta activitate,relatie pozitiva in sine,in comparatie cu alte variante ale activitatii si cu marimile normate ce exprima cerintele economiei nationale de economisire a resurselor.

Se formuleaza si o alta definitie,astfel:categoria economica de eficienta exprima relatia de cauzalitate intre efectele rezultate din desfasurarea unei activitati si efortul ocazionat de acesta.

Se apreciaza ca cea mai cuprinzatoare definitie a eficientei este data de economistul Petre Jica.Acesta atribuie notiunii de eficienta patru sensuri,si anume:

1. un sens foarte larg in care eficienta este definita ca si calitatea unei activitati,actiuni sau a unei resurse de a produce efecte economice pozitive care se exprima prin compararea efectelor cu eforturile;

2. un sens larg in cadrul caruia se include efectele directe si cele conexe ,respectiv efortul direct si conex.Avem de a face deci cu eficienta absoluta,care nu presupune comparatia cu alte alternative ale actiunii respective;

3. un sens restrans care presupune ca raportul efect/efort sau efort/efect sa fie acceptabil in comparatie cu alte raporturi ale activitatii sau cu alte variante sau cu un regim normat de eficienta

4. un sens foarte restrans care reprezinta abordarea cea mai sintetica si mai completa a notiunii de eficienta,abordare ce presupune o corelare a eforturilor echivalate ca natura si timp cu efectele obisnuite,de asemenea echivalate ca natura si timp.

Profesorul Ivan Romanu apreciaza ca termenul de eficienta poate fi intalnit cu doua sensuri:

intr-un prim sens el defineste eficienta ca fiind atributul unei actiuni,al unei persane sau al unui lucru de a produce efecte cat mai favorabile pentru societate;

al doilea sens este mai restrictiv si compara rezultatele unei actiuni cu resurselepentru realizarea acesteia;

Prin prisma definitiilor de mai sus se poate concluziona ca eficienta economica exprima un ansamblu complex de relatii de cauzalitate intre efectele economice (pozitive si negative)cu care o actiune se soldeaza,obtinute atat de intreprinzatorul actiunii cat si la alte niveluri,efecte aflate intr-o anumita corespondenta cu nevoia sociala si cheltuielile totale presupuse de desfasurarea acestora,efectele si cheltuielile fiind comparabile,relatie ce duce la devansarea cheltuielilor de catre diferenta dintre efectele economice pozitive si cele negative.

Se spoate spune ca eficienta economica este strans legata de procesul de folosire a resurselor in economie,iar trasatura sa esentiala este raportul de cauzalitate efort/efecte.

In sistemul concurential al pietei libere activitatea agentilor economici asigura performanta in masura in care are o eficienta inalta.Orice activitate umana este,in acelasi timp,consumatoare de resurse si producatoare de efecte.Dezvoltarea economico-sociala s-a bazat mult timp pe conceptia ca omenirea dispune de un adevarat "corn al abundentei"din punct de vedere al resurselor naturale.Socurile produse de crizele de energie si de materii prime,precum si degradarea tot mai evidenta a mediului natural datorita exploatarii sale nerationale au condus la conturarea unei conceptii tot mai realiste cu privire la disponibilitatile de resurse la nivel mondial,cat si la nivelul fiecarei tari in parte.Protejarea rezervelor de resurse naturale,utilizarea lor cat mai rationala,au devenit coordonate fundamentale ale activitatii in perioada actuala,criterii de eficienta in adoptarea deciziilor economice.

Eficienta se poate delimita in doua forme:eficienta activitatii si eficienta economica a activitatii.Ceea ce deosebeste cele doua forme este sfera de cuprindere a efortului,respectiv a efectelor.In cazul eficientei activitatii se realizeaza comparatia intre efectele economice si extraeconomice,respectiv efortul economic si extraeconomic,iar in cel de al doilea caz sfera se restrange la efectul,respectiv efortul economic.

Eficienta economica e activitatii se imparte in eficienta economica a formelor activitatii si eficienta economica a tipurilor de resurse dintr-o activitate.In cadrul primei categorii se pot delimita eficienta economica a productiei,a repartitiei,a circulatiei sau a schimbului,a consumului.In cea de a doua categorie avem de a face cu eficienta economica a utilizarii resurselor naturale (minerale,vegetale,silvice),eficienta economica a resurselor avansate(investitii,cercetare-dezvoltare,invatamant),eficienta economica a resurselor ocupate(utilizarea fortei de munca,utilizarea mijloacelor fixe) si eficenta economica a resurselor consumate(costurile de productie).

In general,cand abordam eficienta economica a resurselor avansate sau alocate,criteriul de eficienta este de economisire a lor.Pentru resursele consumate insa se pune problema gradului lor de valorificare,adica obtinerea unor efecte economice cat mai mari pe unitatea de resursa consumata.

Compararea efectelor cu eforturile,pentru determinarea eficientei economice,reprezinta insa numai o formula de principiu.Conceptul de eficienta economica asociaza si alte elemente de judecata,fara de care eficienta ar fi definita incomplet,iar uneori chiar eronat:

structura resurselor consumate si structura rezultatelor obtinute pot da indicii de o importanta esentiala in adoptarea deciziilor cu caracter economic.O actiune considerata ca fiind excelenta prin prisma raportului dintre efecte si eforturi devine inoportuna daca reclama consumul unor resurse neindicate,cum sunt materialele din import,sau daca conduce la rezultate nedorite de societate,cum sunt produsele de care piata este suprasaturata.

timpul actioneaza asupra eficientei ca un factor care pune in valoare o varianta cercetata.Este normal ca un procedeu tehnologic sa fie preferat altuia daca procesul de productie se petrece intr-un interval mai scurt,ceea ce inseamna ca societatea va beneficia mai devreme de efectele sale utile.

cea mai semnificativa fateta a eficientei economice o constituie calitatea efectelor.O activitate eficienta se caracterizeaza prin rezultate dintre cele mai bune,produsele obtinute trebuind sa fie de performante ridicate,de o deosebita utilitate pentru societate la momentul considerat.

Acceptiunea notiunii de eficienta se intalneste in practica,precum si in studiile de specialitate,in doua sensuri:

performante,rezultate dintre cele mai mari

efecte cat mai mari in raport cu resursele alocate sau consumate.

Performantele ridivate in productie echivaleaza cu eficienta atunci cand sunt obtinute in conditiile unei utilizari rationale,intr-un regim economic,a utilajelor si echipamentelor.Astfel,sporirea productiei este insotita de costuri reduse si profituri mari,in crestere.Daca, dimpotriva,performantele ridicate sunt obtinute prin suprasolicitarea utilajelor si echipamentelor,avand consecinte negative (uzura accelerata si ivirea unor dereglari in functionare)nu avem de-a face cu eficienta.Castigul obtinut sub forma sporului de produse este anihilat prin pierderile uzurii accentuate premature.Mai exact costurile urca vertiginos si profiturile scad.

Ultimul sens este cel mai concludent deoarece arata efectul util pe care unitatea de resursa alocata E/R sau invers,efortul depus pentru obtinerea unei unitati de efect R/E.Privita prin prisma laturii sale concret aplicative,eficienta se poate defini ca un raport obiectiv,cantitativ,intre efectele si eforturile depuse in vederea obtinerii lor.

e=E/Rmax; maximizarea efectelor obtinute pe unitatea de resursa alocata,consumata;

e=R/Emin; minimizarea consumului de resurse pe unitatea de efect obtinut;

Natura si caracterul eforturilor si efectelor se reflecta asupra caracterului eficientei.

Din punct de vedere al resurselor,analiza eficientei unei activitai umane trebuie sa raspunda la intrebarile:cum se folosesc resursele si cat se consuma din ele, se are in vedere economisirea lor si gradul de valorificare.In acest context este necesar ca resursele sa fie cat mai riguros structurate ca sa raspunda cerintelor de analiza.

Dupa criteriul regenerarilor in timp,ele se pot imparti in:

resurse regenerabile: resursele umane,resurse materiale de natura vegetala,anumite resurse enrgetice;

resurse neregenerabile: resurse materiale de natura anorganica;

Dupa natura lor,resursele pot fi:

umane;

materiale;

tehnice;

financiare;

Dupa modul cum participa la circuitul economic,resursele se

pot grupa astfel:

resurse potentiale: neintrate in circuitul economic

resurse intrate in circuitul economic

Din punctul de vedere al efectelor,studiul de eficienta

trebuie sa gaseasca raspuns la intrebarile:care sunt efectele in diferite sfere ale vietii sociale,unde si cand se produc ele,cat de mari sunt aceste efecte.

Efectele pot fi:

directe: identificabile la locul unde se desfasoara activitatea

indirecte:identificabile in alte domenii sau sectoare de activitate

Dupa momentul la care se produc putem vorbi de efecte:

imediate;

posibile,viitoare;de aceea,cand se studiaza eficienta investitiei la

diferite momente ale duratei de viata a unui proiet,trebuie sa se tina cont de caracterul sau estimativ,potential sau efectiv.

Dupa natura lor,efectele care sunt generate de activitatea umana pot fi :

economice;

sociale;

ecologice;

tehnice.

Din punctul de vedere al naturii efectelor putem vorbi de

productivitatea unei activitati atunci cand efectele sunt de natura productiei.Putem vorbi de rentabilitatea unei activitati atunci cand efectele sunt de natura venitului net,a profitului.Putem vorbi de economicitate cand efectele sunt de natura economiilor.

Trebuie delimitat conceptul de eficienta economica privit ca si concept teoretic,care presupune calitatea unui sistem de a produce efecte economice utile si masura eficientei care se realizeaza comparand efectele cu efortul.

Exprimarea eficientei ca si calitate a unui sistem de a produce efecte economice utile duce la o imagine statica a notiunii de eficienta.In dinamica eficienta trebuie sa apara sub forma unei tendinte de crestere spre eficienta optima.

Din acest punct de vedere deosebim doua tipuri de sisteme:

sisteme eonomice in dezvoltare,la care exista un ecart intre efectele obtinute si cererea de bunuri si servicii de pe piata si la care cresterea eficientei economice presupune obtinerea unui volum maxim de efecte cu un consum dat de resurse;

sisteme economice care au ajuns la o dezvoltare cantitativa maxima la care exista o identitate intre efectele obtinute si cererea de bunuri si servicii si la care cresterea eficientei economice presupune obtinerea unui volum dat de efecte cu un consum minim de resurse;

In urma efortului de investitii se obtin diverse efecte eonomice reflectate si pe plan financiar.Nivelul acestor efecte,in raport cu efortul investitional,da masura eficientei investitiei.

Efectele economice obtinute,in functie de caracterul investitiei pot fi :

reducerea costului de functionare a utilajelor (cheltuieli de intretinere si reparatii) pe seama investitiei de inlocuire a masinilor si utilajelor;

diminuarea cheltuielilor cu forta de munca,obtinute mai ales pe seama investitiilor de modernizare si de aplicare a inovatiilor;

sporirea rentabilitatii activitatii firmei,prin investitii de expansiune,care conduc la cresterea capacitatii de productie sau/si la adaugarea unui nou produs gamei existente;pe baza unor astfel de investitii se asteapta castiguri suplimentare mult mai mari decat cele din micsorarea costurilor;

obtinerea unor efecte indirecte la investitii de interes general.Ex: cheltuieli facute pentru sistemul antipoluant dintr-o uzina,care au efecte economice si sociale pe un plan mai larg.

Eficienta economica prin continutul sau exprima o relatie de dubla relativitate: pe de o parte presupune obtinerea unor efecte economice maxime cu un consum dat de resurse,iar pe de alta parte presupune obtinerea unui anumit volum de efecte cu un consum minim de resurse.Caracterul de relativitate apare si din comparatia intre mai multe variante in timp si cu un anumit prag de eficienta.

Eficienta investitiilor tebuie apreciata si in corelatie cu interesele de ansamblu ale economiei nationale,adica sa se tina seama de multiplele efecte create in avalul si amontele domeniului respectiv al productiei materiale.

Sensul eficientei activitatii productive,a utilizarii resurselor,difera dupa nivelurile organizatorice ale economiei,interesele care se urmaresc,locul unde se desfasoara actiunea.Astfel,pe ansamblul economiei eficienta se exprima prin sporul de produs national net pe unitatea de efort,iar la scara unei societati comerciale eficienta se exprima prin nivelul productivitatii muncii,al costurilor unitare de productie,al rentabilitatii.



3.2 Conceptul de eficienta


Trecerea de la economia planificata la economia de piata si restructurarea economiei trebuie sa se faca prin respectarea principiilor de eficienta in toate domeniile vietii economico - sociale.

Orice activitate umana este consumatoare de resurse si producatoare de efecte. Resursele sunt finite si exploatarea lor pradalnica a dus la distrugerea mediului. Protejarea resurselor si asigurarea vietii pentru generatiile viitoare reprezinta conceptul de dezvoltare durabila.

Lingvistic, eficienta inseamna a produce efectul util asteptat. In expresia cea mai generala eficienta este redata de relatia dintre rezultatele unei activitati si cheltuielile cu resurse pentru respectiva activitate.

Exista patru corelatii de eficienta:


Section 1.01 Activitatea Ao

 

Activitatea Ai

 
Resurse Ri Efecte Ei

a c

c d b

Resurse Ro Efecte Eo



Corelatii intre nivelul resurselor;

Corelatii intre nivelul efectelor;

Comparatii de tip efort/efect si efect/efort;

Comparatii intre nivelurile de eficienta.

Acceptiunea de eficienta se intalneste in doua sensuri:

rezultate dintre cele mai mari;

efecte cat mai mari in raport cu resursele alocate sau consumate.

Performantele sunt sinonime cu eficienta cand sunt obtinute in conditiile unei utilizari rationale, intr-un regim economic a utilajelor si echipamentelor.

Daca performantele rezulta din suprasolicitarea utilajelor si echipamentelor, avand consecinte negative (uzura mare si dereglari in functionare), nu avem de-a face cu eficienta.

Eficienta poate fi definita in doua moduri:

e = E/Rmaxim, maximizarea efectelor obtinute pe unitatea de resursa alocata;

e = R/Eminim, minimizarea consumului de resurse pe unitatea de efect obtinut.

Natura si caracterul eforturilor si efectelor se reflecta asupra eficientei. Pentru resurse se pune problema consumului de resurse dar si gradul lor de valorificare.

Efectele pot fi identificate ca directe, la locul unde se desfasoara activitatea si indirecte, cand se produc in alte sectoare de activitate (fata de locul unde s-a realizat investitia).

Efectele mai pot fi imediate si viitoare iar dupa natura lor pot fi economice, ecologice, sociale si tehnice.

Efectele de natura diferita ar trebui aduse la o forma unitara (la acelesi numitor) pentru a fi comparate.

Exista si teza potrivit careia: "mai devreme sau mai tarziu, orice efect, indiferent de natura lui, se va transforma in efect economic"

Eficienta unei activitati, in toata complexitatea sa nu poate fi surprinsa decat cu un sistem de indicatori.

Este interesanta matricea efect/efort:


Numarator


Numitor

Eforturi (Resurse)

Efecte (Resurse)

R1 R2 R3

E1 E2 E3


Eforturi

R1

R2
R3


Cadran I


Cadran II

Efecte

E1
E2
E3


Cadran III


Cadran IV


Cadran I - Indicatori de tip efort/efort: costul unui loc de munca, grad de inzestrare tehnica a muncii etc.;

Cadran II - Indicatori de tip efect / efort: profit la 1 leu investit; productie la un milion lei mijloace fixe, etc.;

Cadran III - Indicatori de tip efort/efect: investitia specifica, cheltuieli la 1000 lei productie etc.;

Cadran IV - Indicatori de tip efect/efect: profit la 1000 lei incasari, curs de revenire etc.

In urma unei investitii, efectele economice pot fi:

Reducerea costurilor de productie;

Reducerea costurilor de functionare a utilajelor;

Diminuarea cheltuielilor cu forta de munca;

Sporirea rentabilitatii activitatii firmei, prin investitii de expansiune;

Obtinerea unor efecte indepartate, la investitiile strategice.

Eficienta intreprinderii trebuie cumulata cu eficienta care se obtine pentru economia nationala, chiar daca interesele vizeaza numai locul unde se face investitia.


3.3 Caracteristici ale eficientei economice a investitiilor


Eficienta economica a investitiilor are anumite caracteristici:

eficienta economica a investitiei este o parte a intregii activitati productive. Depinde de actiunea tuturor factorilor, de felul cum s-a conceput investitia dar si de felul in care este organizata productia.

Eficienta economica a investitiilor isi contureaza continutul prin raportarea diferitelor efecte obtinute la cheltuielile necesare obtinerii lor. Exista o gama larga de indicatori.

Deoarece calculele in investitii se fac cu mult inainte de executia proiectului, acestea se bazeaza pe previziune. Aceasta se refera la: nevoia sociala pentru anumite produse si servicii, volumul si structura productiei, preturi, tehnologii, etc. Se mai fac previziuni asupra duratei vietii produselor intreprinderii. Se lucreaza cu incertitudini in ceea ce priveste preturile materiilor prime, energiei, serviciilor.

Raportul efect/efort se ia in stransa corelatie cu factorul timp, datorita existentei decalajului dintre momentul cheltuirii resurselor si al obtinerii efectelor economice. Influenta factorului timp se ia in considerare prin folosirea tehnicilor de actualizare a valorii viitoare.

Eficienta calculata la un proiect se evidentiaza in valoare absoluta, dar se poate calcula si in valoare relativa fata de variante de proiect.

Determinarea eficientei economice a investitiilor se bazeaza pe o abordare sistematica, datorita interdependentei dintre procesele economice, dintre intreprinderi si ramuri. Efectele favorabile ale investitiilor se propaga in intreaga economie.


Necesitatea calculelor de eficienta


Pentru o conducere rationala si rentabila este nevoie de calcule de eficienta.

In prealabil se determina cheltuielile si rezultatele aferente proiectului. Odata inceputa investitia, cheltuielile devin ireversibile, fara a se mai putea reveni asupra lor in conditii avantajoase.

Efectele se calculeaza pe baza rezultatelor din proiectele similare din tara sau strainatate, pe baza unor cercetari si pe baza unor date statistice indelungate.

Daca cheltuielile se pot determina aproape cu certitudine, veniturile previzionate au un mare grad de incertitudine. Orice calcul investitional tine seama si de un risc posibil, pentru a evita surprizele neplacute.

In calcule se apeleaza la probabilitati si simulari, pentru a estima cererea pe piata si pretul produselor.

Proiectele de investitii se fac in mai multa variante pentru a putea fi comparate si analizate.

Impactul proiectelor asupra societatii se masoara prin "costurile sociale suportate" si prin "efectele sociale scontate "


4. INDICATORII STATICI AI
EFICIENTEI ECONOMICE A INVESTITIILOR



Indicatorii fac parte din instrumentarul de baza in masurarea si analiza eficientei economice in evaluarea proiectelor de investitii.

Indicatorii eficientei economice a investitiilor se calculeaza in proiect pe baza unor modele matematice care compara costurile cu efectele economice.

Cu ajutorul indicatorilor economici ai investitiilor, se obtine o informatie calitativ noua asupra proiectelor de investitii, folosita de catre investitori, banci finantatoare, factori de decizie.


4.1 Indicatorii de baza ai investitiilor


Indicatorii de baza sunt proprii analizei economice a investitiilor, folositi in deciziile de investitii.

Investitia totala

Reflecta efortul economic pentru realizarea unui anumit obiectiv de investitii.

Se calculeaza astfel :

It = Id + Ic + Mc + Cs

In care : It-investitia totala;

Id- investitia directa;

Mc- mijloacele circulante initiale;

Cs- cheltuieli suplimentare (pregatire personal, supraveghere lucrari).

Investitiile colaterale reprezinta : drumuri de acces, utilitati etc.

2) Durata de realizare a investitiei

Este perioada in care se materializeaza noul obiectiv de investitii, care poate dura de la cateva luni pana la cativa ani.

Obiectivul principal al acestei perioade este scurtarea duratei de executie, timp in care importante sme de bani raman imobilizate in lucrari in curs de executie.

Esalonarea cheltuielilor este de dorit sa se faca catre finalul executiei lucrarilor pentru a reduce imobilizarile, pentru a evita risipa pe santier si pentru a evita distrugerile.

3)Durata de functionare a obiectivului

Incepe in momentul punerii in functiune a obiectivului si se termina cu scoaterea sa din functiune.

In aceasta perioada distingem trei etape :

etapa de atingere a parametrilor proiectati;

etapa de functionare normala;

etapa de declin.

Aceste etape seamana cu ciclul de viata al unui produs.

Grafic, perioadele arata ca in figura : cheltuieli

lei venituri

ani

d Da Dn Dd

D = Da+Dn+Dd


Pe durata de viata D veniturile sunt mai mari decat cheltuielile si se va obtine profit.

In prima etapa - de atingere a parametrilor proiectati se obtine un profit mic, dat fiind cheltuielile cu probele de functionare.

In perioada de declin, la un moment dat cheltuielile vor deveni egale cu veniturile si obiectivul trebuie casat fiind uzat fizic. Pot apare si pierderi.

Investitia specifica

Sintetizeaza corelatia intre efortul investitional si efectul obtinut sub forma capacitatii de productie.

La obiectivele noi investita specifica este :

s = It/Q

si se exprima pe lei investiti pe unitatea de capacitate.

La o modernizare, investitia specifica este :

s = Im/(Qm-Q)

in care paranteza reprezinta sporul de capacitate.

Termenul de recuperare a investitiilor

Indica perioada in unitati de timp in care (din profitul obtinut), s-au recuperat cheltuielile de investitii :

lei


exploatare

venituri

executie S2 cheltuieli

S1 timp

O T


Termenul de recuperare a investitiei se obtine matematic :

T = It/Ph

unde:

Ph - este profitul anual (se considera constant);

Pf = Venituri-Cheltuieli

Din grafic T rezulta cand suprafetele S1 = S2.

Eficienta economica a investitiilor

Ca orice indicator de eficienta se exprima cu relatia efecte/ eforturi :

e = Ph/ It

si exprima cati lei se obtin profit anual la 1 leu capital investit.

Cheltuieli echivalente

Pentru a putea compara diferite variante de proiect trebuie sa se tina seama atat de capitalul investit dar si de totalul cheltuielilor de exploatare pe durata de viata a obiectivului de investitii. Acest lucru il realizeaza indicatorul cheltuieli echivalente :

K = It + Ch x D

Acest indicator reflecta efortul total (investitii + exploatare) pentru obiectivul de investitii.

Randamentul economic al investitiei

Scopul unui intreprinzator este de a obtine cat mai mult profit dar in primul rand sa-si acopere din profit efortul investitional .


lei


Venituri

S2 S3 Cheltuieli

S1


T D ani

Pe perioada T, agentul economic isi recupereaza cheltuielile de investitii, respectiv S1 = S2, apoi obtine un profit in plus S3, numit si profit final.

Randamentul economic al investitiei este :

R = Pf / It = S3 / S1

Cu alte cuvinte randamentul economic al investitiei arata cati lei profit se obtin la 1 leu investit, dupa recuperarea investitiei.

Deoarece profitul total este :

Pt = Pr + Pf

iar profitul recuperat :

Pr = It

Rezulta :

Pf = Pt - It

R = Pf / It = Pt / It - 1

Caile de crestere a randamentului economic al investitiei sunt de fapt caile de crestere a profitului final :

reducerea timpului de recuperare a investitiei;

reducerea cheltuielilor de productie;

prelungirea duratei de functionare a obiectivului

Se adauga reducerea investitiei totale.



4.2 Influenta factorului timp asupra procesului investitional


Realizarea investitiilor si recuperarea fondurilor consumate se desfasoara in timp, eforturile si efectele avand un pronuntat caracter dinamic. Resursele materiale, financiare si umane consumate in procesul investitional isi modifica valoarea pe timpul imobilizarilor.

Atunci cand se compara cheltuielile de investitii cu profitul obtinut trebuie sa se tina seama de influienta factorului timp.

Pe durata procesului investitional si apoi pe durata de viata a obiectivului nou creat deosebim mai multe perioade :

faza preinvestitionala;

faza investitionala;

faza de exploatare.

In primele faze se consuma resurse fara sa se obtina venituri, iar in faza de exploatare se fac cheltuieli de exploatare si se obtin venituri si profit.



4.3 Influenta factorului timp asupra

investitiilor in perioada de executie



In perioada de executie se imobilizeaza importante resurse umane si materiale in activitatile : elaborare studiu de fezabilitate, proiectare, constructii-montaj pe santiere. Lucrarile necesita o forta de munca superior calificata care in alte activitati ale economiei nationale ar fi produs venit net. Cu cat perioada de imobilizare a resurselor este mai mare, cu atat pierderea este mai mare pentru economie.

O durata mica de realizare a obiectivului de investitii are urmatoarele efecte benefice :

reducerea riscului de uzura morala la viitoarele produse;

obtinerea unui pret ridicat o perioada de timp la vanzare;

recuperarea rapida a investitiilor;

imobilizari financiare mici.

Orice intarzieri in realizarea obiectivelor reprezinta pierderi pentru agentul economic beneficiar al investitiei si pentru economie. Durata "nerentabila" incepe odata cu deschiderea santierului si pana la efectuarea probelor tehnologice si atingerea parametrilor proiectati.

In timp investitiile pot fi esalonate astfel incat sa se asigure o buna eficienta a folosirii resurselor.



Esalonarea investitiilor poate fi facuta in mai multe moduri :


Var I Var II Var III






Investitiile pot fi esalonate crescator (var I), uniform (var II) sau descrescator (var III).

Imobilizarile de resurse financiare sunt calculate cu formula :

Mi = ΣIi x di,

unde:

Ii- sunt investitii anuale si di durate de imobilizare.

Dupa aceasta formula, imobilizarile minime sunt in varianta I.

Cele trei variante de esalonare transcrise in forma continua (asa cum se cheltuiesc banii) se pot reprezenta astfel :

Investitii


III II I



Timp

Curbele care aproximeaza cele trei evolutii sunt :

Var I parabola y = a+bt+ct.t

Var II dreapta y = a+bt

Var III functia y= kt/(a+t)


4.4 Tehnica discontarii


Deoarece cheltuielile se fac intr-o perioada iar veniturile si profitul se obtin in alta perioada ne propunem sa "aducem" valorile la acelasi moment pentru a le face comparabile in vederea calculului eficientei. Aducerea valorilor dispersate in timp la un singur moment se numeste actualizare.

Intreaga tehnica de actualizare se bazeaza pe urmatorul rationament :

1 leu investit productiv aduce intr-un an profitul a . Fondul devine (1+a)

(1+a) investit . . aduce profitul a(1+a). Fondul devine (1+a) (1+a)

Dupa h ani obtinem :



O investitie facuta azi valoreaza peste h ani :

Expresia poarta numele de factor de fructificare si foloseste pentru aducerea in prezent a unor sume investite in trecut majorand sumele (factorul de fructificare >1).

Problema se poate pune si invers, adica, un leu investit peste h ani cat valoreaza in prezent ?


Valoarea prezenta este :

Acest factor poarta numele de factor de actualizare si foloseste pentru aducerea in prezent a sumelor din viitor, micsorand sumele (factorul de actualizare<1).

Coeficientul de actualizare a reprezinta profitul obtinut intr-un an la un leu investit productiv (se presupune a fi mai mare decat dobanda la un leu).

Intr-o economie normala a=0,15 (valoare medie), cu mici diferentieri intre ramuri.


Formulele de principiu utilizate in calculele de actualizare plecand de la indicatorul randamentul economic al investitiilor in forma statica cu formula :


Randamentul economic al investitiilor , in forma dinamica, se calculeaza cu relatia :


Profitul actualizat la momentul punerii in functiune (p) a obiectivului de

investitii :



Investitiile actualizate se calculeaza astfel :


Observatie :

La aplicarea factorului de actualizare h= 1,2, . .,t

La aplicarea factorului de fructificare h=0,1, . , t-1, deoarece sumele se inregisreaza la sfarsit de an.



4.5 Calcule pentru factorii de fructificare si actualizare


Factorul de fructificare


ca o progresie geometrica cu D termeni si cu ratia (1+a).


Factorul de actualizare :


Idem, cu D termeni si ratia 1/(1+a).

Calculele de actualizare se pot efectua la orice moment, chiar anterior sau posterior perioadei cand se fac lucrarile de investitii. Numim data la care se face actualizarea moment de referinta.

Pe durata de viata a unei investitii deosebim mai multe perioade si mai multe momente de referinta :


g d D

f

m n p u v


perioade : g-executie documentatie;

d-executia propriu-zisa a lucrarii;

D-durata de viata a obiectivului;

f-durata de recuperare a investitiilor totale.


La orice moment de referinta se parcurg urmatoarele etape de calcul :

Se calculeaza la inceput valorile indicatorilor statici ai investitiei;

Se stabileste momentul de referinta pe axa timpului. Momentul ales se noteaza cu zero.

Se traseaza triunghiurile actualizarii, unul pentru investitii, altul pentru profit. Prin aceste triunghiuri se stabileste formula de calcul ce se va aplica, respectiv, utilizand factorul de actualizare sau factorul de fructificare;

Se aplica formulele de calcul pentru a determina valoarea indicatorilor in forma lor dinamica;

Se compara datele actualizate cu cele stabilite initial (indicatorii dinamici cu cei statici) si se trag concluzii.


Actualizarea la momentul punerii in

functiune a noului obiectiv (p)


Se realizeaza triunghiurile actualizarii :

d D


timpul

n p=0 v





Din pozitiile celor doua triunghiuri, fata de momentul de referinta, se constata ca investitiile se vor multiplica prin actualizare, iar profitul se va micsora.

Investitii totale actualizate


Investitiile au fost cheltuite intr-o perioada trecuta si se vor mari prin actualizare, folosind multiplicarea cu factorul de fructificare :

Observatie. Investitia calculata astfel exprima valoarea obtinuta daca sumele de bani investite ar fi fost folosite intr-o activitate economica cu nivelul eficientei egal cu a.


5. MANAGEMENTUL PROGRAMARII

LUCRARILOR DE INVESTITII


5.1 Programarea investitiilor


O lucrare de investitii complexa este un multiproiect cuprinzand cladiri, instalatii, retele pentru utilitati, drumuri, etc.

Beneficiarul contracteaza toate aceste lucrari cu un antreprenor general specializat in lucrari de constructii. La randul sau, antreprenorul general contracteaza in subantrepriza lucrari strict specializate cu societati de inalta specialitate.

Se formeaza un sistem de relatii contractuale pe mai multe nivele, in functie de relatiile cu beneficiarul.

Graficul de executie se stabileste de catre antreprenorul general si este acceptat de catre beneficiar, care poate impune anumite prioritati.

In alegerea succesiunii de executie a lucrarilor se pot stabili anumite principii :

a) Principiul tehnologiei de fabricatie

Obiectele componente ale obiectivului de investitii se pot executa in sensul procesului tehnologic. De exemplu, la o fabrica din industria textila se incepe cu filatura, apoi tesatoria si la sfarsit sectiile de confectii.

Uneori se poate incepe executia in sensul invers tehnologiei de fabricatie. Se pot executa intai sectiile de confectii, folosind tesaturi din aprovizionare, pentru a realiza venituri immediate, apoi in timp se realizeaza filatura si tesatoria proprie.

b) Principiul minimizarii costurilor tehnologice

Se pot alege lucrarile in succesiunea care minimizaza consumurilee energetice. Regulile folosite sunt de natura euristica sau vaga :

regula continuitatii impune lucrul continuu pana la receptia partiala;

regula nerevenirii la un front de lucru care a fost receptionat;

regula nederiorarii frontului de lucru partial receptionat;

regula infarmarii complete a participantilor la lucrare, in sensul coordonarii lucrarilor;

regula acordarii prioritatii obiectelor care pot indeplini mai multe functii.

Se pot aplica si modele matematice de minimizare a consumurilor energetice.

c) Principiul alegerii unei succesiuni intamplatoare (randomizarii)

Se alege in cazul cand se ajunge la concluzia ca este indiferenta succesiunea executiei lucrarilor. Lucrarile se pot incepe arbitrar. In cazul in care un participant considera ca este nedreptatit, se rezolva schimbarea succesiunii pe baza de negociere.

d) Principiul minimizarii costurilor

Este analogic cu principiul minimizarii consumurilor energetice desi uneori succesiunile optome ale celor doua principii nu coincid.

e) Principiul continuitatii

Conform acestui principiu pe orice front de lucru trebuie sa actioneze cel putin un executant. Ideal este sa nu se astepte nici frontul de lucru si nici executantul.

f)  Principiul uniformitatii consumului de resurse.

Ideal este ca resursele sa fie consumate cat mai uniform posibil, sau abaterile fata de o medie sa fie foarte mici.

g) Principiul organizatoric

Conform acestui principiu, trebuie gasita cea mai buna succesiune de executie a obiectelor de constructii care permite minimizarea asteptarilor frontului de lucrusau a executantilor care participa la lucrari.

Exista modele matematice care gasesc succesiunile optime in cazul in care avem o antrepriza si una sau mai multe subantreprize.



5.2 Metode de programare a lucrarilor de investitii


I Programarea lucrarilor de investitii prin metoda drumului critic

Realizarea unui obiectiv de investitii necesita o serie de lucrari, care la randul lor se compun din activitati. Fiecare activitate are un moment de incepere, o durata si un moment de incheiere. Intre activitati se creaza anumite conditionari, unele activitati fiind dependente unele de altele iar altele independente.


Pentru a arata legatura dintre activitati se folosesc notatiile :


atunci cand activitatea Pm precede activitatea Pn;

daca activitatea Pm este independenta de activitatea Pn.

In aplicarea metodei drumului critic se cunosc :

- Denumirile activitatilor;

- Simbolul activitatilor;

- Succesiunea activitatilor;

- Timpii de incepere si incheiere;

- Duratele activitatilor;

Consumul de resurse pe activitati.

Elementele ce caracterizeaza anumita lucrare pot fi reprezentate sugestiv intr-un graf (o retea de arce orientate, marginite de noduri in care arcele reprezinta activitatile iar nodurile evenimentele de incepere respectiv incheiere). Grafull este un ansamblu logic prin care activitatile se inlantuie intr-o anumita ordine.

Reguli la trasarea grafului :

O activitate are un singur eveniment (nod) initial si unul final;

Un nod din interior face legatura cu una sau mai multe activitati anterioare si una sau mai multe activitati ulterioare;

Sunt activitati care nu consuma resurse ci numai timp (uscarea betonului). Ele se numesc fictive si se simbolizeaza prin linie intrerupta;

Subactivitatile pot fi tratate ca activitati distincte;

Forma si lungimea arcelor nu au legatura cu durata sau consumul de resurse.

Privind un graf se observa ca plecand din nodul 1 si pana la nodul final n, se pot forma mai multe drumuri complete, care difera prin durata. Drumul cel mai lung este drumul critic si este format din activitaticare nu au rezerve de timp, nu pot fi amanate, orice prelungire alor determina alta durata a drumului critic.

Activitatile care nu se afla pe drumul critic au rezerve de timp la exxecutie si se pot decala convenabil.




II Programarea lucrarilor de investitii prin metoda PERT


Metoda PERT se aplica in situatiile in care la lucraru duratele sunt imprecise. Duratele lucrariloe se apreciaza in trei ipostaze :

aij - durata optimista;

mij - durata cea mai probabila;

bij - durata pesimista.


Durata medie cu care se va lucra este :


Pe baza duratei pesimiste si a celei optimiste se poate stabili probabilitatea de realizare pentru fiecare activitate in parte ca si pentru intreaga lucrare. Se folosesc urmatoarele relatii :


In care : σ este abaterea medie patratica, iar σ este dispersia;

Z - factorul de probabilitate(din functia Laplace);

dp - durata programata;

dn - durata medie a proiectului care corespunde drumului critic.


Probabilitatile se extrag din tabele cu functia Laplace (functie de Z calculat).


Z














P(%)















Interpretare rezultate :


p- in jurul valorii de 0,5 indica un program corespunzator care asigura realizarea

la timp a programului;

p<0,25 indica termene foarte stranse, program incordat;

p>0,6 indica program lejer, cu multe rezerve de timp.


6. SISTEMUL CALITATII IN INDUSTRIE SI CONSTRUCTII


Sistemul calitatii in industrie este reglementat prin Ordonanta Guvernului nr. 95/1999, care se doreste o corespondenta a sistemului calitatii din constructii, reglementat prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii.

Similar HGR 766/1997 care a aprobat regulamentele privind calitatea in constructii, a aparut Ord. MIC 323/2000 care aproba regulamentele privind calitatea in industrie.

Inspirate din reglementarile Uniunii Europene si din acquis-ul comunitaire, au rolul de a alinia sistemul calitatii din Romania la normele eoropene.

Sistemul calitatii in constructii este complet inca din anul 1995, respectiv 1997, odata cu aparitia regulamentelor.

Copiat din sistemul calitatii in constructii, sistemul calitatii din industrie, este incomplet (vezi paralela din anexa) si insuficient mediatizat.

Lipseste organul de control in teritoriu, similar Inspectiei pentru Constructii (ISCLPUAT), care are rolul de a instrui si urmari implementarea sistemului calitatii la utilajele,echipamentele si instalatiile tehnologice industriale. (ISCIR-ul se ocupa doar de utilajele de ridicat si transportat).

Pe plan ierarhic sistemul energetic a fost si va ramane in subordinea MIC, devenit ulterior MIR, cel putin pana la privatizare. Utilajele, echipamentele si instalatiile tehnologice se supun sistemului calitatii din industrie.

Pe de alta parte, obiectivele energetice sunt constructii speciale, aflate in nomenclatorul constructiilor, si supuse sistemului calitatii din constructii.

Distribuirea Ord. 323/2000 al MIC intereseaza compartimentele functionale:

-investitii-reparatii;

-exploatare-urmarirea constructiilor;

-proiectare;

-AQ;

Anexat, prezentam paralela sisteme calitate constructii-industrie.





SISTEMUL CALITATII

IN CONSTRUCTII SI INDUSTRIE


DOMENIUL CALITATII

LEGI SI REGULAMENTE

IN CONSTRUCTII

DOMENIUL

CALITATII

ORDONANTE, ORDINE SI REGULAMENTE IN INDUSTRIE

Sistemul calitatii

Legea 10/1995 privind calitatea in constructii

HGR 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente in constructii

Sistemul calitatii

(Calitatea lucrarilor de montaj echipamente si instalatii tehnologice industriale)

O.G. nr. 95/1999

Ord. MIC 293/1999

Ord. MIC323/2000

-reglementari tehnice in constructii

Regulament privind elaborarea reglementarilor tehnice in constructii pentru componentele sistemului calitatii



-calitatea produselor in constructii

Regulament privind certificarea de conformitate a calitatii produselor folosite in constructii



-agremente tehnice pentru noi produse si procedee

Regulament privind agrementul tehnic pentru produse, proceduri si echipamente noi in constructii


Regulament privind agrementul tehnic pentru produse, procedee si echipamente noi pentru utilaje si instalatii tehnologice industriale

-verificarea proiectelor a executiei lucrarilor si expertizarea proiectelor si constructiilor

Regulament de verificare si expertizare tehnica, de calitate a proiectelor, a executiei lucrarilor si a constructiilor



Regulament privind verificarea proiectelor, a executiei lucrarior si expertizarea proiectelor si a lucrarilor de montaj

-conducerea si asigurarea calitatii in constructii

Regulament privind conducerea si asigurarea calitatii in constructii



-autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analiza si incercari

Regulament privind autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analize si incercari in constructii



-activitatea metrologica in constructii

Regulament privind activitatea metrologica in constructii



-receptia constructiilor

Regulament de receptie a lucrarilor de montaj utilaje, echipamente, instalatii tehnologice si a punerii in functiune a capacitatilor de productie

Regulament de receptie a lucrarilor de constructii si instalatii aferente acestora

(HGR 273/1994)



-comportarea in exploatare si interventii in timp

Regulament privind urmarirea comportarii in exploatare, interventiile in timp si postutilizarea constructiilor


Regulament privind urmarirea comportarii in exploatare a lucrarilor de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale

postutilizarea constructiilor

Idem







-controlul de stat al calitatii in constructii

Regulament privind controlul de stat al calitatii in constructii


Regulament privind controlul lucrarilor de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale

Regulament privind constatarea si sanctionarea contraventiilor de catre specialistii desemnati prin Ordin al ministrului MIC pentru controlul calitatii lucrarilor de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale (altele decat cele din sfera ISCIR)




Manualul dirigintelui de santier pentru lucrarile de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale


Regulament pentru stabilirea categoriei de importanta a constructiilor




6.1 AMPLASAREA OPTIMA A OBIECTIVELOR DE INVESTITII


Dupa stabilirea necesitatii si oportunitatii realizarii unei viitoare investitii, un rol important il are alegerea amplasamentului obiectivului de investitii care are implicatii economice, sociale, ecologice etc. Un amplasament optim creeaza premisa apropierii eficientei economice a investitiei de nivelul sau maxim.

La stabilirea amplasamentului se are in vedere cel putin doua aspecte :

odata inceputa investitia pe un amplasament, nu mai poate fi schimbata decat cu cheltuieli foarte mari;

un amplasament este favorabil conform unor criterii si nefavorabil conform altora;

Problema alegerii amplasamentului unui obiectiv de investitii este o problema pura de eficienta economica. De aceea, pentru rezolvarea ei se are in vedere mai multe variante de amplasament, dintre care se va alege varianta optima.



6.2 Criterii de alegere a amplasamentului


Stabilirea amplasamentului se face pe baza unor factori si criterii care influenteaza eficienta viitorului obiectiv economic. Criteriile pot fi :

economice;

functional-tehnologice;

sociale;

strategice;

se adauga - factorii naturali.


Criteriile economice

Un obiectiv este amplasat avantajos daca se obtin rezultatele scontate cu cele mai mici cheltuieli de munca (cheltuieli investitii, cheltuieli de productie, cheltuieli de transport, etc.), asigura utilizarea deplina a resurselor materiale, financiare si umane, asigura dezvoltarea armonioasa echilibrata a zonei, a tarii, concomitent cu atragerea investitorilor spre acele activitati care permit obtinerea unui profit maxim.

Criteriile economice se analizeaza atat la nivel microeconomic cat si la nivel macroeconomic.

La nivel macroeconomic se are in vedere :

dezvoltarea generala a economiei nationale;

realizarea in tara de produse competitive pe pietele internationale;

valorificarea resurselor indigene;

atragerea investitorilor, etc.

La nivel microeconomic se are in vedere reducerea efortului total (investitie + productie) prin :

v    apropierea obiectivului de investitii de rezervele de materii prime si combustibil;

v    atragerea in circuitul economic a resurselor locale, inclusiv forta de munca locala;

v    apropierea de clienti pentru a le furniza produsele finite necesare;

v    realizarea in comun a unor platforme industriale pentru folosirea in comun a utilitatilor, drumurilor, canalizarilor, dotarilor sociale, sanitare si culturale;

v    existenta unor traditii de realizare a unor produse;

v    reducerea suprafetelor ocupate.


Criterii sociale

Statul incearca sa obtina o dezvoltare echilibrata a tuturor judetelor, o utilizare a tuturor resurselor existente, combaterea poluarii mediului ambiant, orientarea amplasarii obiectivelor de investitii pe terenuri improprii agriculturii, infiintarea unor noi locuri de munca si favorizarea schimburilor si cooperarii internationale.


Criterii functional-tehnologice

Amplasarea unitatilor economice va tine seama de viitoarele cooperari in productie cu agentii economici existenti (pentru aprovizionare, cooperare in productie, combaterea in comun a poluarii mediului).


Criterii restrictiv-strategice

Exista zone cu conditii favorabile dezvoltarii de perspectiva (utilitati si cai de comunicatie) dar si zone cu restrictii (de mediu, turistice, de recreere si recuperare medicala, aparare nationala, aglomerari urbane).


Factorii naturali

In alegerea amplasamentelor sunt importanti factorii naturali : clima, debite de apa, intensitatea vantului, altitudinea, asigurarea protectiei mediului ambiant.













BIBLIOGARFIE



Titu Costachescu, Aurel Predescu - "Instalatii electrice pentru constructii", ED. Scrisul Romanesc, Craiova,1978

Prof. Univ. Dr. Alexandru Puiu - "Indrumator pentru licenta", Universitatea Constantin Brancoveanu", Pitesti,2002


Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }