Comunicarea in situatii de criza
Sunt, totusi, imprejurari in care desfasurarea procesului deciziei si a comunicarii aferente este aleatoare. Un accident, o catastrofa naturala, o miscare sociala putin neasteptata, creeaza o situatie de criza. Cand se intampla un asemenea act grav sau surprinzator, actualitatea, asa cum o selecteaza mass-media, pune intrebari decidentului si ii impune, pe termen scurt, temele de comunicare. In situtie de criza, comunicarea joaca un rol crucial, iar relatia institutiei cu publicul este in discutie. Manifestarea brutala a intamplarii, realitatea unei amenintari care, in subconstient, era indepartata sau respinsa, dar si exigenta de a gasi normalitatea in situatii de urgenta, rastoarna sistemul de referinte, tulbura imaginea externa a institutiilor si pune in dificultate identitatea si reperele lor interne .
Anticiparea comporta doua aspecte. Primul consta in preocuparea pentru imaginea institutiei, cu scopul de a preveni fractura ce ar
putea aparea intre imaginea deja conturata in exterior, si care va fi distorsionata de criza si imaginea traita de catre propriul personal, a carui solidaritate este esentiala pentru depasirea crizei. In al doilea rand, sunt indispensabile autenticitatea comunicarii si un capitol de simpatie constituit anterior si care este usor mobilizabil. Anticiparea este o pregatire care incearca sa faca viitorul mai putin nesigur. Pentru a raspunde asteptarilor publicului si ale mass-media, inca de la declansarea crizei, comunicarea este obligata sa respecte logica urgentei. Daca solutia asteptata sau mesajul linistitor sunt premature, pentru o decizie complexa, se cade ca ea sa insoteasca procesul crizei.
