Institutiile Uniunii Europene

Institutiile Uniunii Europene

Uniunea Europeana este gestionata prin intermediul institutiilor comune. Relatiile dintre institutiile si organele UE sunt bazate pe parteneriat, cooperare si dependenta mutuala.

1. Parlamentul European

Ales prin sufragiu universal direct , incepand cu 1979, Parlamentul European este cea mai mare adunare multinationala a lumii si reprezinta "popoarele statelor reunite in Comunitatea Europeana".

La ora actuala, el numara 785 de membri, repartizati dupa cum urmeaza (tab.V.1):

Tab.V.1

Repartizarea cetatenilor europeni se face in baza principiului proportionalitatii regresive in functie de marimea teritoriului si de numarul populatiei, cu un prag minim de 4 membri pentru fiecare stat membru.

Puterile Parlamentului European

De la infiintarea sa in 1957, puterile Parlamentului au fost, in mod progresiv, intarite si extinse.

Parlamentul European exercita trei puteri fundamentale:

puterea legislativa;

puterea bugetara;

puterea de control asupra Executivului.

A. Puterea legislativa

Procesul legislativ, organizat prin Tratatul de la Roma, prevedea:

- Comisia Europeana propune si Consiliul Uniunii Europene decide, dupa consultarea Parlamentului European. In cazul in care obligatia de consultare a Parlamentului nu a fost indeplinita, o lege comunitara este declarata nula.

De atunci insa, rolul Parlamentului European in adoptarea legilor UE a crescut considerabil. In momentul de fata, Parlamentul European isi imparte, intr‑un numar mare de domenii, puterea de decizie cu Consiliul UE.

Puterea legislativa a Parlamentului se exercita dupa proceduri legislative, in functie de natura propunerii in discutie:

a. Procedura de consultare simpla (o singura lectura) Parlamentul isi da avizul inainte ca o propunere legislativa a Comisiei sa fie adoptata de catre Consiliu. Acest aviz este destinat sa influenteze decizia Consiliului.

b. Procedura de cooperare (doua lecturi) Daca avizul pe care Parlamentul l-a emis la prima sa lectura nu a fost luat in considerare de catre Consiliu, Parlamentul poate respinge propunerea la o a doua sa lectura. In acest caz, Consiliul nu poate trece de pozitia Parlamen­tului decat prin unanimitate de voturi, care este dificil de realizat. De multe ori, Consiliul este nevoit sa obtina aprobarea Parlamentului pentru a evita respingerea propunerii respective.

c.  Procedura de codecizie (trei lecturi) Parlamentul imparte puterea de decizie in mod egal cu Consiliul. Daca acesta din urma nu a luat in considerare pozitia Parlamentului, el poate impiedica adoptarea propunerii. Daca Parlamentul respinge propunerea respectiva, ea nu poate fi adoptata de catre Consiliu. In scopul evitarii unei astfel de situatii, este convocat un Comitet de Conciliere (alcatuit dintre membrii Parlamentului, Consiliului si Comisiei) pentru a cauta un compromis inainte de cea de-a treia lectura a Parlamentului. In caz de dezacord persistent, Parlamentul poate respinge definitiv propunerea.

d. Procedura avizului de conformitate - Aceasta este indispensabila in cazul deciziei de adeziune a noi state membre, in cazul acordurilor de asociere cu terte tari, la incheierea acordurilor internationale, in cazul procedurii electorale uniforme pentru Parlamentul European, pentru stabilirea misiunilor si puterilor Bancii Centrale Europene, pentru initierea unui raport de cooperare intarita in domeniile in care deciziile se supun acestei proceduri etc.

B. Puterea bugetara

c Veniturile Uniunii

Parlamentul European voteaza in fiecare an bugetul Uniunii. Bugetul comunitar este alimentat prin patru surse de venituri fiscale care revin de drept Uniunii Europene:

maximum 1,27% din Produsul National Brut (PNB) al fiecarui stat membru (calculat in functie de prosperitatea acestuia), care reprezinta 67% din finantare si permite asigurarea echilibrului bugetar;

drepturile de vama percepute la granitele externe ale UE, taxele agricole asupra produselor importate de pe terte piete, precum si cotizatiile pentru zahar (16% din finantare);

din incasarile din taxa pe valoarea adaugata (TVA) asupra bunurilor si serviciilor pe ansamblul Uniunii, care reprezinta aproxi­mativ 16% din resursele proprii;

altele (impozite platite de personalul UE, contributii din partea tarilor non-UE la anumite programe comunitare, amenzi aplicate firmelor care incalca legislatia privind competitia sau alte norme etc) - 1% din finantare.

Statele membre contribuie la buget in functie de capacitatea lor contri­butiva, apreciata prin criterii diverse, precum: nivelul de dezvoltare econo­mica, numarul de locuitori sau PNB/locuitor.

c Modul de repartitie a cheltuielilor europene[6]

(a) Aproape o jumatate din bugetul comunitar este consacrata cresterii durabile (politica privind competitivitatea si economia bazata pe cunoastere, precum si cea referitoare la ameliorarea coeziunii intre regiuni) (44,9%[7]).

Axele prioritare au in vedere:

Coeziunea: stimularea cresterii economice prin intermediul investitiilor regionale:

sprijinirea regiunilor mai putin dezvoltate pentru recuperarea decalajului existent;

transformarea economiilor locale prin consolidarea potentialului regional;

incurajarea dezvoltarii teritoriale pe scara larga, nelimitata de frontierele administrative, prin cooperarea de o parte si de cealalta a granitelor nationale si regionale, precum si prin construirea unei retele de difuzare a bunelor practici.

Competitivitate: mobilizarea potentialului de inovatie al Europei:

stabilirea de legaturi in Europa prin intermediul retelelor de transport si energie;

utilizarea sistemului UE de navigatie prin satelit: Galileo care va oferi o gama larga de informatii fiabile si precise pentru uzul civil (de exemplu, localizarea apelurilor de urgenta, supravegherea traficului rutier si aerian, securizarea tranzactiilor facute prin intermediul dispozitivelor mobile);

incurajarea cercetarii stiintifice europene in sectorul sanatatii.

(b) Aproximativ o treime din bugetul comunitar este consacrata politicii agricole comune (31,6%). Directiile prioritare au in vedere agricultura orientata spre piata si produsele alimentare de calitate.

(c) 11% din buget se indreapta spre dezvoltarea rurala, pescuit si protectia mediului inconjurator[8].

(d) Cheltuielile administrative globale ale tuturor institutiilor euro­pene se ridica la aproximativ 5,8%[9] din bugetul comunitar.

(e) Actiunile exterioare (dezvoltare durabila, pace si securitate in lume) reprezinta 5,7%[10] din cheltuielile Uniunii si sunt destinate:

ajutorului umanitar[11] utilizat pentru sustinerea populatiei din diferite regiuni ale lumii atinse de crize politice sau catastrofe naturale;

asistentei tehnice si financiare a tarilor candidate si a celor potential candidate[12] in scopul promovarii dezvoltarii, pacii si democratiei si pregatirii acestora pentru aderarea la Uniune;

sustinerii tarilor vecine din regiunea sud-mediteraneeana, din Europa de Est si din Caucazul de Sud[13] prin intermediul Noului Instrument pentru Vecinatate;

rezolvarii problemelor urgente din Kosovo si Palestina. Astfel, UE va asigura 285 milioane Euro pentru gesionarea crizelor civile, punandu-se accentul pe Kosovo (165 milioane Euro), pentru promovarea unei societati multietnice si pentru negocierea de solutii in regiunile de conflict. In cadrul noului instrument pentru vecinatate, un ajutor de 300 de milioane de Euro va permite institutiilor palestiniene sa amelioreze calitatea serviciilor publice si sa raspunda nevoilor urgente.

(f) Cetatenie, libertate, securitate si justitie reprezinta 1%[14] din bugetul comunitar. Aceasta axa are in vedere:

transformarea Europei intr-un loc sigur;

sprijinirea tarilor UE in gestionarea fluxurilor migratorii;

protectia impotriva violentei si abuzurilor;

cunoasterea tarilor invecinate[15];

imbunatatirea sanatatii publice si a securitatii sanitare, punandu-se accentul pe siguranta produselor si a serviciilor comercializate in UE si asigurand, in acelasi timp, un nivel ridicat de protectie a consumatorilor printr-o aplicare mai eficienta si printr-o mai buna informare;

explimarea diversitatii culturale in media audiovizuala[16].

Resursele sunt afectate diferitelor fonduri europene:

Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER);

Fondul Social European (FSE);

Fondul de Coeziune (FC);

Fondul European de Solidaritate (FES);

Noul Instrument pentru Vecinatate (NIV)

Fondul european de dezvoltare

Fondul european agricol de dezvoltare rurala.

c Mecanismul de adoptare si control al bugetului

Pe baza unui preproiect de buget prezentat de catre Comisie, Consiliul de Ministri stabileste un proiect pe care il transmite Parlamentului European pentru o prima lectura. In cadrul Parlamentului, Comisia pentru Bugete si fiecare comisie de specialitate analizeaza acest proiect de buget si pregateste propuneri de modificare a lui (pentru cheltuielile obligatorii - preponderent agricole, precum si pentru cele care decurg din acordurile interna­tionale cu tarile terte) si amendamente (pentru orice alte cheltuieli).

Parlamentul isi traduce in buget propriile prioritati politice si decide ce credite afecteaza diferitelor politici. El este acela care adopta forma definitiva a bugetului, pe care semnatura presedintelui il investeste cu putere executorie.

Dupa adoptarea bugetului, Parlamentul European, prin Comisia de Control Bugetar, supravegheaza in permanenta cheltuielile Uniunii si verifica modul de utilizare a fondurilor in vederea ameliorarii, prevenirii si detectarii fraudelor.

Parlamentul elaboreaza in fiecare an o evaluare a executiei bugetului inainte de a aproba conturile si de a acorda "deresponsabilizarea" Comisiei pe baza unui raport anual al Curtii de Conturi.

C. Puterea de control asupra Executivului

Parlamentul exercita un control politic democratic asupra ansamblului activitatilor comunitare.

Aceasta putere se exercita asupra actiunii Comisiei, Consiliului de Ministri, Consiliului European si asupra organelor de cooperare politica.

Parlamentul, pentru exercitarea puterii sale, poate constitui si comisii de anchetatori.

c In ceea ce priveste puterea de control exercitata asupra actiunii Comisiei, Parlamentul:

Joaca un rol esential in procesul de desemnare a presedintelui si membrilor Comisiei. Componenta Comisiei trebuie sa fie aprobata de catre Parlament printr-un vot de investitura.

Are dreptul de a cenzura Comisia Votul "motiunii de cenzura" poate constrange Comisia sa demisioneze.

Prin membrii sai, poate pune Comisiei intrebari scrise sau orale. Membrii Parlamentului interogheaza in mod regulat comisarii in timpul "orei de interpelare" in cursul sesiunilor plenare sau al reuniunilor comisiilor parlamentare. Membrii independenti si grupurile politice adreseaza anual peste 5.000 de intrebari Comisiei.

Controlul se exercita prin numeroasele rapoarte lunare sau anuale pe care Comisia trebuie sa le supuna examinarii Parlamentului (de exemplu, raportul general anual asupra executiei bugetare).

c In ceea ce priveste raporturile dintre Consiliul de Ministri si Parlament:

La inceputul mandatului, presedintele Consiliului isi expune propriul program in fata Parlamentului, iar la incheierea manda­tului prezinta o dare de seama in legatura cu rezultatele atinse.

Ministrii pot asista la sesiunile plenare si pot lua parte la dezbaterile importante si la "ora de interpelari". Pe de alta parte, deputatii le pot adresa acestora intrebari scrise sau orale.

c In ceea ce priveste raporturile dintre Consiliul European si Parlament:

La deschiderea fiecarei reuniuni a Consiliului European, prese­dintele Parlamentului expune pozitiile acestuia asupra principa­lelor teme care urmeaza a fi tratate.

Dupa reuniune, presedintele Consiliului European face un raport Parlamentului.

Anual, Parlamentul dezbate si raportul elaborat de catre Consiliul European asupra obiectivelor realizate.

Rolurile specifice Parlamentului European

A. Politica externa si de securitate comuna (PESC)

B. Cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne

C. Supravegherea democratica a Uniunii Economice si Monetare

D. Relatiile cu tarile in curs de dezvoltare

E. Apararea drepturilor omului

F. Impulsionarea politica. Parlamentul abordeaza probleme ale societatii care afecteaza cetateanul european. Trebuie spus ca Parlamentul European este reprezentantul legitim al cetatenilor sai. Alegerea prin sufragiu universal confera Parlamentului legitimitate. In orice moment, cetateanul european, atat in mod individual, cat si in grup, poate exercita dreptul sau de petitie si poate adresa presedintelui Parlamentului cereri sau doleante in legatura cu problemele care sunt de competenta UE.

G. Mediatorul European. Parlamentul numeste un Mediator European, pentru un mandat de cinci ani care poate fi reinnoit. Acesta raspunde de investi­garea conflictelor care pot aparea intre persoanele fizice sau juridice care isi au domiciliul sau sediul intr-un stat membru al UE si autoritatile administrative ale institutiilor Comunitatii Europene.

Organizarea si functionarea Parlamentului European

Parlamentul European acopera toate marile curente politice europene, de la extrema stanga la extrema dreapta.

In sala de reuniune, deputatii nu sunt grupati pe delegatii nationale, ci in functie de grupurile politice de care apartin. La ora actuala, Parlamentul European numara sapte grupuri politice, la care se adauga deputatii indepen­denti:

c Toate activitatile Parlamentului si ale organelor sale sunt plasate sub directia Biroului Parlamentului.

c Conferinta Presedintilor - care reuneste pe Presedintele Parlamentului si pe presedintii grupurilor politice - este responsabila cu elabo­rarea agendei si a ordinii de zi a sesiunilor, precum si cu fixarea atat a competentelor comisiilor si delegatiilor parlamentare, cat si a numarului membrilor acestora.

c Pentru a pregati lucrarile sesiunilor plenare ale Parlamentului, deputatii sunt repartizati in 20 de comisii permanente care acopera toate domeniile de activitate ale Uniunii. Alaturi de aceste comisii, pot functiona subcomisii, comisii temporare sau comisii de ancheta.

Comisiile parlamentare mixte dezvolta relatii cu parlamentele state­lor legate de UE prin acorduri de asociere.

2. Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene, cunoscut sub denumirea de Consiliul Ministrilor, nu are echivalent in lume. Reunite in cadrul Consiliului, statele membre legifereaza, fixeaza obiectivele politicilor, coordoneaza politicile nationale si reglementeaza diferendele ce exista intre ele sau intre ele si alte institutii.

Consiliul UE prezinta caracteristicile unei organizatii uneori suprana­tionale, alteori interguvernamentale.

Acest Consiliu este compus din reprezentantii fiecarui stat membru la nivel ministerial care pot angaja responsabilitatea statelor membre din care fac parte.

Consiliul UE este format din 345 de membri, repartizati dupa cum urmeaza (tab.V.2):

TabV.2.: Ponderea voturilor in cadrul Consiliului Uniunii Europene

Ca si in cazul Parlamentului European, numarul de voturi alocate statelor membre este direct proportional cu marimea teritoriului lor.

Atributiile Consiliului Uniunii Europene

In baza Tratatului de constituire a Comunitatii Europene, Consiliul are urmatoarele atributii:

este organismul legislativ al Comunitatii in rezolvarea unei game largi de probleme comunitare, exercitand aceasta putere legislativa impreuna cu Parlamentul European;

coordoneaza politica economica generala a statelor membre;

incheie, in numele Comunitatii, acordurile internationale dintre aceasta si unul sau mai multe state sau organizatii internationale;

impreuna cu Parlamentul European formeaza autoritatea bugetara care adopta bugetul Comunitatii.

In temeiul Tratatului privind Uniunea Europeana, el:

adopta deciziile necesare pentru definirea si punerea in practica a politicii externe si de securitate comuna, pe baza orientarilor generale trasate de catre Consiliul European;

coordoneaza activitatile statelor membre si adopta masurile necesare cu privire la cooperarea politieneasca si juridica in domeniul penal.

Modul de adoptare a deciziilor

Tratatele prevad cazurile in care Consiliul statueaza cu majoritate simpla, majoritate calificata sau cu unanimitate.

Tratatul de la Nisa a consacrat principiul conform caruia majoritatea calificata este regula, iar unanimitatea exceptia.

Astfel, incepand cu 2004, sistemul de adoptare a deciziilor in Consiliul de Ministri prin majoritate calificata a fost modificat. Protocolul asupra extinderii anexat Tratatului de la Nisa prevede un sistem mai complex decat cel care a functionat pana in 2004. Obiectivul initial al simplificarii procedurii de adoptare a deciziilor prin majoritate calificata a avut, in cele din urma, un efect contrar, care consta, in fapt, in instaurarea unei triple majoritati:

- majoritate calificata de voturi (72,3% din totalul voturilor);

- o decizie trebuie sa intruneasca votul favorabil al majoritatii statelor membre;

- introducerea unui criteriu demografic; acesta permite sa se verifice, la cererea unui stat membru, daca majoritatea calificata (voturile "pentru") reprezinta 62% din populatia totala a Uniunii, in caz contrar, decizia supusa votului neputand fi aprobata

In general, majoritatea calificata se aplica in cazul adoptarii actelor cu caracter legislativ din domeniul comunitar

Trecerea la votul majoritatii calificate a fost amanata pentru ajutoarele regionale (2007, Spania pastrandu-si dreptul de veto asupra viitoarei legi privind programarea bugetara care va fi adoptata in 2006).

Regula unanimitatii a fost mentinuta in legatura cu:

politica fiscala;

politica sociala;

problemele privind cultura, sanatatea, educatia si formarea profe­sionala;

domeniul justitiei si afacerilor interne;

deciziile care implica ratificarea tratatelor de catre statele membre (conform propriilor prevederi constitutionale);

deciziile de natura institutionala de importanta esentiala;

deciziile in domeniile sensibile, precum cele ale politicii externe, de securitate si de aparare comuna;

derogarile de la reglementarile comune fixate prin tratate.

Legislatia comunitara adoptata de catre Consiliu sau de catre Parlament si Consiliu (in cazul procedurii de codecizie) poate lua urmatoarele forme:

Reglementarile - sunt aplicari generale, obligatorii in toate elementele lor si sunt aplicate in toate statele membre.

Directivele - sunt legi-cadru care realizeaza unificarea statelor membre in ceea ce priveste rezultatele ce trebuie atinse, dar care lasa in competenta instantelor nationale modalitatea (forma) si mijloacele prin care aceste rezultate trebuie atinse.

Deciziile - sunt obligatorii in totalitate doar pentru cei carora le sunt destinate (particulari, intreprinderi si state membre privite intr-o maniera indi­viduala).

Recomandarile si avizele - nu sunt obligatorii, avand un caracter consultativ.

Organizarea si functionarea Consiliului Uniunii Europene

c Componenta Consiliului se schimba in functie de ordinea de zi. In prezent, exista 9 tipuri diferite de Consilii care acopera toate domeniile de activitate ale Uniunii

c Consiliul UE este prezidat pe rand de catre fiecare stat membru pentru o perioada de sase luni, intr-o ordine prestabilita, incepand cu Italia si terminand cu Grecia (aceasta ordine se va pastra pana la sfarsitul anului 2006). Incepand cu anul 2007, presedintia va fi exercitata in fiecare an de o echipa formata din trei state, conform prevederilor Constitutiei europene. Unul dintre criteriile de stabilire ale acestor grupe de lucru a fost acela al repartitiei geografice, tinandu-se cont ca cei trei membri ai fiecarei echipe sa fie din zone diferite ale Europei pentru ca interesele tuturor cetatenilor europeni sa fie cat se poate de fidel urmarite.

c Pregatirea lucrarilor Consiliului este realizata de catre "Comitetul Reprezen­tantilor Permanenti" care este format din delegatiile permanente ale statelor membre la Bruxelles si din deputatii lor.

3. Consiliul European

Consiliul European nu este, din punct de vedere juridic, o institutie a Comunitatilor Europene. Cu toate acestea, el joaca un rol esential in toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene, fie "dand un impuls Uniunii sau definind orientarile politice generale" , fie coordonand, arbitrand sau oferind solutii in probleme dificile.

Consiliul European reuneste sefii de state sau de guverne ai celor 27 de state membre ale UE si pe Presedintele Comisiei Europene. El nu trebuie confundat cu Consiliul Europei (care este un organism international) sau cu Consiliul Uniunii Europene (care este format din ministri).

Lucrarile Consiliului European sunt organizate de minimum doua ori pe an (de obicei in lunile iunie si decembrie). Dupa extinderea Uniunii din mai 2004 s-a hotarat ca toate intalnirile Consiliului European sa aiba loc la Bruxelles.

Consiliul European are o serie de sarcini:

fixarea prioritatilor;

elaborarea politicii de urmat;

stimularea dezvoltarii;

reglarea chestiunilor litigioase pe care nu le-a putut rezolva Consiliul de Ministri.

si obligatii:

prezentarea unui raport Parlamentului European dupa fiecare dintre reuniunile sale;

elaborarea in fiecare an a unei dari de seama in legatura cu progresele inregistrate de UE.

4. Comisia Europeana

Comisia Europeana reprezinta interesul comun si incarneaza personalitatea Uniunii, preocuparea ei majora fiind apararea intereselor cetatenilor europeni. Comisia Europeana este formata din 27 de membri (comisari) - cate unul pentru fiecare stat membru.

Rolul si functiile Comisiei Europene

Unul dintre rolurile principale ale Comisiei este asigurarea liberei circulatii a marfurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor pe intregul teritoriu al UE. In afara de acest rol, Comisia indeplineste trei functii principale:

A.Motor al UE - Comisia este cea care elaboreaza propunerile de natura legislativa.

B. Aparatoare a tratatelor europene. Ea vegheaza la aplicarea corecta a acestor tratate si a deciziilor adoptate pe baza acestora. In cadrul acestei functii se desprind doua aspecte importante:

Comisia trebuie sa se asigure ca legislatia europeana este corect aplicata de catre statele membre si ca ansamblul cetatenilor si opera­torilor pietei unice se bucura de echilibrul care a fost creat.

Comisia trebuie sa controleze modul de acordare a subventiilor de catre guvernele nationale propriilor industrii si autorizeaza alocarea de ajutoare de catre state in limitele prescrise de dreptul comunitar.

C.Organ executiv al UE. Comisia gestioneaza politicile europene si negociaza acordurile europene comerciale si de cooperare internationala.

Organizarea si functionarea Comisiei Europene

Comisia, ca organ administrativ, este compusa din 26 de directii generale si din 15 servicii specializate. Fiecare directie este condusa de un director general, al carui rang este echivalent cu cel de inalt functionar in cadrul unui minister. Directorii generali raspund de actiunile lor in fata comisarilor.

Atunci cand vorbim despre Comisie ca organ politic, ne referim la cei 27 de comisari care o compun. c Lucrarile Comisiei sunt coordonate de catre un secretariat general.

c Presedintele Comisiei este ales, cu o majoritate calificata de voturi, de catre sefii de state si de guverne, reuniti in cadrul Consiliului European. Alegerea sa este confirmata de catre Parlamentul European. Ceilalti 26 de membri ai Comisiei sunt desemnati de catre guvernele statelor membre in colaborare cu presedintele Comisiei. Desemnarea presedintelui si a colegilor sai este supusa aprobarii Parlamentului cu ocazia unui vot de investitura inainte de intrarea lor in functie.

c Comisia se reuneste o data pe saptamana pentru a adopta propuneri si alte decizii necesare, precum si pentru a finaliza documente de politica generala.

Problemele curente sunt tratate in cadrul procedurilor simplificate. In cazuri particulare, Comisia organizeaza sesiuni speciale unde fiecare punct este prezentat de catre comisarul responsabil cu domeniul respectiv. De indata ce o decizie a fost adoptata, ea devine parte integranta a politicii Comisiei si beneficiaza de sustinerea fara rezerve a tuturor comisarilor.

5.Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si Tribunalul de Prima Instanta

A.    Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

Curtea de Justitie este autoritatea de aplicare si interpretare a dreptului comunitar. Tratatele care stau la baza Uniunii Europene au facut ca legislatia comunitara sa primeze asupra celei nationale. In domeniile in care se aplica legislatia comunitara, Curtea de Justitie de la Luxemburg este Curtea Suprema a Uniunii Europene. Ea nu are jurisdictie in domeniile in care nu se aplica tratatele Comunitatii Europene, ca de exemplu legea penala.

c Rolul Curtii de Justitie. Ca orice sistem de drept veritabil, si cel al Uniunii presupune existenta unor garantii jurisdictionale ce trebuie sa se aplice in situatia contestarii sau punerii in aplicare a legislatiei comunitare.

In acest sens, Curtea de Justitie reprezinta coloana vertebrala a acestui sistem de garantii. Judecatorii trebuie sa asigure uniformitatea interpretarii si aplicarii dreptului comunitar in fiecare stat membru, in mod identic tuturor celor care i se supun in toate imprejurarile.

Pentru indeplinirea acestui rol, Curtea de Justitie:

rezolva disputele dintre statele membre, dintre Uniune si statele membre, dintre institutiile Uniunii;

poate constata incalcarea de catre un stat membru a obligatiilor care ii revin in virtutea tratatelor;

exercita un control de legalitate a actelor institutiilor, cat si unul privind inactivitatea unor institutii;

se pronunta asupra trimiterilor "prejudiciare" ale jurisdictiilor nationale, in vederea interpretarii sau validarii dispozitiilor de drept comunitar;

rezolva apelurile impotriva Tribunalului de Prima Instanta.

Curtea de Justitie numara 27 de judecatori si 8 avocati generali. Judecatorii si avocatii generali sunt numiti de catre guvernele statelor membre de comun acord, pentru un mandat de sase ani, cu posibilitatea de reinnoire. Ei sunt alesi din randul juristilor de o incontestabila competenta profesionala si a caror independenta este indiscutabila.

c In fata Curtii de Justitie pot fi aduse doua categorii de cauze:

recursurile directe care pot fi prezentate direct de catre Comisie, de catre alte institutii comunitare sau de catre un stat membru. Limba utilizata in cazul acestei proceduri este aleasa de catre reclamant;

trimiterile prejudiciare care emana de la jurisdictiile statelor membre ce au nevoie de o decizie asupra unei chestiuni de drept comunitar in scopul oferirii unei sentinte. Limba folosita in cazul acestei proceduri este cea a jurisdictiei care face trimiterea.

B. Tribunalul de Prima Instanta

Incepand cu 1 septembrie 1989, Curtii de Justitie i s-a alaturat Tribunalul de Prima Instanta, pentru a permite Curtii sa se concentreze asupra principalei sale sarcini, si anume cea de interpretare uniforma a dreptului comunitar. Acest Tribunal este competent pentru a trata actiunile introduse de catre particulari si intreprinderi care contesta legalitatea unor acte comunitare sau unele decizii ale institutiilor si organelor UE. Hotararile acestuia pot face obiectul unui recurs in fata Curtii de Justitie, limitat la chestiuni de drept.

Dupa extinderea din mai 2004, trimiterile prejudiciare cu caracter tehnic au fost transferate acestui Tribu­na­­l.

Tribunalul de Prima Instanta este format din 27 de judecatori numiti de catre statele membre pentru un mandat de sase ani, reinnoibil.

6. Curtea Europeana de Conturi

Denumita de catre unii "constiinta financiara" a UE, iar de catre altii "gardiana" finantelor sale, Curtea Europeana de Conturi este organul de control al tuturor operatiunilor financiare din bugetul UE.

c Ea are un dublu rol:

- de a imbunatati managementul financiar al UE;

- de a tine la curent cetatenii Europei cu privire la modul in care au fost folosite fondurile publice de catre autoritatile responsabile cu gestionarea lor.

c Curtea Europeana de Conturi este formata din 27 de membri, numiti pentru un mandat de sase ani printr-o decizie adoptata cu majoritatea calificata de catre Consiliului Uniunii, in urma consultarii prealabile a Parlamentului European. c Atributii. Curtea de Conturi are ca principala misiune controlul legalitatii, regularitatii si bunei gestiuni financiare a veniturilor si cheltuielilor Uniunii. De asemenea, Curtea de Conturi:

elaboreaza un raport anual destinat asistarii Consiliului si Parlamentului in cadrul procedurii de "deresponsabilizare" a Comisiei Europene in privinta executarii bugetului european. Acest raport cuprinde observatiile Curtii cu privire la gestiunea financiara a Comunitatii, precum si raspunsurile institutiilor in cauza. Raportul anual pune in evidenta domeniile in care sunt de dorit posibile ameliorari;

elaboreaza rapoarte speciale privind domenii particulare ale gestiunii care sunt publicate (ca si raportul anual) in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene;

emite avize la cererea institutiilor care au nevoie de conciliere in ceea ce priveste anumite aspecte ale gestiunii fondurilor;

prezinta, din proprie initiativa, observatii asupra unor probleme financiare;

pune la dispozitia Consiliului si Parlamentului o declaratie de asigurare privind atat acuratetea conturilor, cat si legalitatea si regularitatea operatiilor adiacente. Este o declaratie formala adresata contribuabililor, prin care aceasta ii asigura ca banii lor au fost utilizati in conformitate cu destinatiile prevazute.

c Controlul Curtii de Conturi. Orice institutie sau organ ce beneficiaza de fondurile UE este supus controlului Curtii de Conturi, trebuind sa-i puna la dispozitie informatiile si documentele cerute de catre aceasta. Controlul se extinde si asupra administratiilor nationale, regionale si locale care participa la fondurile comunitare, precum si asupra beneficiarilor de ajutoare comunitare din interiorul sau exteriorul UE.