Riscul in asigurari

Riscul in asigurari

Notiunea de risc este specifica domeniului asigurarilor, constituind un element esential al contractului de asigurare. Semnificatiile notiunii de risc in asigurari sunt variate. Riscul reflecta gradul de probabilitate a ivirii unui pericol pentru care se incheie asigurarea, iar alteori proportiile raspunderii asiguratorului.

Riscul inseamna obiectul asigurarii, de asemenea evenimentul, - calamitatea naturala sau accidentul - care poate produce pagube si contra ivirii caruia acorda acoperirea prin asigurare. Ca urmare, incendiul, grindina, decesul etc, constituie riscuri asigurabile.

Notiunea de risc in asigurari impune si alte precizari. Ma refer mai intai, la distinctia dintre risc asigurat si caz asigurat:

Daca evenimentul viitor si nesigur, dar probabil, care poate genera prejudicii la bunuri sau persoane se justifica a fi luat in seama in activitatea de asigurare, atunci acest eveniment poarta denumirea de risc asigurat.

Asiguratorul este obligat la plata sau dezdaunare, (prin lege sau prin contractul de asigurare), fata de asigurat, a drepturilor decurgand din asigurare, numai atunci cand s-a ivit cazul asigurat

In al doilea rand ma refer la selectia si antiselectia (contraselectia) riscurilor.

Selectia riscurilor, constituie o masura aplicata de asigurator conform careia riscurile deosebit de nefavorabile, grele, sau care afecteaza doar o parte din masa asigurabila, fie ca nu se cuprind in, fie ca se cuprind in conditii deosebite, fata de cele obisnuite. Selectia poate avea loc la instituirea formei de asigurare, sau pe parcurs, prin eliminarea fin asigurare a riscurilor pe care practica le-a evidentiat ca fiind nefavorabile. [20]

Ar fi gresit sa se creada ca selectia este o masura care se ia in interesul asiguratorului. Aceasta poate, practic, acoperi orice risc, oricat de greu ar fi; totul se reduce doar la stabilirea unei prime corespunzatoare riscului preluat. Prima poate fi, in teorie oricat de mare.Este, deci, in interesul marii mase a populatiei si a unitatilor economice ca primele sa fie calculate cat mai mici cu putinta, lucru care nu se poate realiza decat prin selectie.

Dar selectia corespunde in mare masura si interesului general al economiei, dat fiind

rolul educativ si de prevenire a pagubelor pe care il are asigurarea⁹.

Chiar prin punerea in aplicare a unei forme de asigurare facultativa, in care s-au stabilit de la inceput anumite criterii de selectie, se vor manifesta din primul moment tendinte spre antiselectie; in general cu cat riscurile sunt mai defavorabile, cu atat ele se prezinta cu o mai mare insistenta spre a fi cuprinse in asigurarea respectiva. Este o constatare ca omul isi asigura mai usor un autovehicul despre care el stie ca are anumite deficiente de natura tehnica, decat un autovehicul pe care il stie intr-o stare perfecta; la fel se procedeaza si in alte tipuri de asigurari. Aceasta tendinta spre antiselectie, care constituie un specific al asigurarilor facultative si care un efect negativ asupra echilibrului financiar al asiguratorului, trebuie combatuta cu atentie. Complexitatea manifestarii riscurilor in viata indivizilor, in economie si societate a impus studiul statistic organizat si conjugarea eforturilor comune de aparare, intr-un context mutual, deci prin asigurare.

Riscul in asigurari este folosit in sens pesimist, fiind considerat ca o intamplare nedorita. Din punct de vedere al asigurarii, nu se pot asigura decat acele evenimente prin a caror producere poate apare o pierdere.

Sansa presupune o abordare optimista, sperandu-se preponderent obtinerea unui castig.

Pentru a fi asigurabile, riscurile trebuie sa indeplineasca o serie de criterii de asigurabilitate, si anume¹⁰:

Sa fie calculabile, sa poata determina probabilistic si sa se poata produce cu o
probabilitate cuprinsa intre (0, 1);

Sa nu poata fi evitate;

Sa fie suportabile ca marime si ca frecventa, adica sa poata fi suportate din
punct de vedere financiar de catre asigurator;

Sa fie compensatorii, adica asiguratorul sa poata fi suportate din punct de
vedere a lor;

⁹ Galiceanu I., Galiceanu M. Cristea M. „Selectia si antiselectia riscurilor in activitatea de asigurare', nr. 6, ed.
Tribuna Economica, Bucuresti, iunie 2001, p. 55-56.

¹⁰Ciurel V., „Asigurari si reasigurari: abordari teoretice si practici internationale', ed. All Beck, 2000.

Sa fie contractuale, adica sa reprezinte protectia prevazuta in contractul de asigurare;

Alta clasificare ne sugereaza ca riscurile trebuie sa respecte cel putin patru conditii¹¹:

>      Sa fie masurabil in termeni banesti. Nu poti cumpara o asigurare care sa acopere pierderi care nu sunt masurabile in bani. Obiectivul asigurarii este de a prezenta situatia financiara a asiguratului si este evident ca aceasta situatie nu este afectata de pierderi care nu au un echivalent banesc, cum ar fi pierderea valorii sentimentale sau pierderea bunelor maniere.

>      Se asigura numai riscurile pure. in mod obisnuit asiguratorii nu permit asigurarea riscurilor speculative. Daca lucrurile nu ar sta asa, atunci un asigurat ar putea avea intotdeauna garantia succesului unei aventuri in afaceri, cum ar fi de pilda trimiterea unei expeditii care sa caute aur - oricat de mici ar fi sansele de succes ale respectivei afaceri.

>      Sa existe un numar mare de expuneri independente. Asiguratorul trebuie sa fie capabil sa adune un grup suficient de mare de unitati de expunere separate si independente care sunt supuse, in mare, la riscuri asemanatoare.

>      Pierderile trebuie sa fie fortuite. Din punct de vedere al asiguratorului pierderile sa fie accidentale sau neintentionate.