Principii de anestezie

PRINCIPII DE ANESTEZIE

Se poate defini ca o stare de insensibilitate atit la stimulii durerosi cit si la alti stimuli externi. Anestezia poate fi terapeutica, neavind legatura cu actul chirurgical si vizind numai terapia durerii si consecintele ei, si poate fi chirurgicala, fiind legata numai de interventia chirurgicala propriuzisa.

Date importante din istoricul anesteziei sunt:

1884 - descoperirea cocainei, anestezic de contact si folosit pentru prima data, la o extractie dentara.

1932 - descoperirea barbituricelor injectabile I-V si folosite pentru anestezii generale de scurta durata.

1934 - se realizeaza de catre Dr Guedel prima respiratie artificiala asistata si controlata.

1942 - este introdusa in anestezie substanta numita CURARA cu rol in posibilitatea ventilarii pulmonare mecanice din anestezia generala cu Intubatie OroTraheala.

ASEPSIA; ANESTEZIA si ANTIBIOTICELE, reprezinta tripiedul pe baza caruia s-a putut dezvolta chirurgia moderna.

Dupa modul de actiune si dupa metodele folosite, anesteziile se impart in:

Anestezii de contact, cu actiune pe receptorii periferici ai durerii

Anestezii de conducere, care blocheaza conducerea influxului nervos

Anestezii generale , care actioneaza pe centrii nervosi ai durerii , conferind analgezie, hipnoza si relaxare musculara si permitind , in acelasi timp monitorizarea functiilor vitale.

ANESTEZIA de CONTACT - se caracterizeaza prin faptul ca pacientul este treaz si doar o mica parte a corpului sau, este insensibil si ea se poate realiza prin: 1 refrigeratie, cu substante inchise in recipiente, sub forma de gaz si care pulverizate sub presiune pe suprafata pielii realizeaza o inghetare superficiala cu efecte anestezice de scurta durata. Substanta folosita este clorura de etil, sub forma de Kelen. 2 Topica, obtinuta prin badijonare sau pulverizare cu solutii, geluri sau sprayuri si determinind o anestezie de scurta durata la nivelul mucoaselor in special si care se folosesc , mai ales, in ORL, oftalmologie si stomatologie. 3 Locala , prin infiltratia zonei de anesteziat, cu o substanta cu calitati anestezice locale , respectiv cu o substanta a carei actiune sa fie rapida, sa nu fie toxica pentru organism si sa aibe un timp de conservare indelungat. Astfel de substante sunt Novocaina sau Procaina , din grupa esterilor si Xilina sau Lidocaina din grupa amidelor si care are actiune de 4 ori mai puternica decit novocaina.

ANESTEZIA de CONDUCERE - poate fi:

n Tronculara - cind se anesteziaza un nerv periferic

n Plexala - cind se anesteziaza un plex sau un pedicul nervos.

n Intraosoasa - se realizeaza la nivelul oaselor mari ale membrelor, - parasita astazi.

n Spinala - care blocheaza conducerea nervoasa la nivelul radacinilor nervilor spinali prin injectarea de substanta anestezica ( novocaina sau procaina 8% sau xilina 4% sau 2%) la nivelul maduvei spinarii, in spatiul subarahnoidean, in cazul rahianesteziei sau in spatiul epidural in cazul anesteziei peridurale. Este important de stiut ca in cursul anesteziei rahidiene se poate instala hipotensiunea , motiv pentru care inainte de efectuarea anesteziei se va masura tensiunea arteriala a pacientului si nu se va trece la injectarea substantei anestezice in cazul ca TA a pacientului va fi mai mica de 100 mm Hg. Deasemenea, imediat dupa efectuarea punctiei spinale si injectarii substantei anestezice, pacientului i se va monta o perfuzie cu ser glucozat sau fiziologic, in vederea existentei unei cai venoase abordate pentru o interventie eficienta in caz de nevoie. Unui pacient cu rahianestezie i se va monitoriza continuu TA; pulsul si respiratia.

ANESTEZIA GENERALA - urmareste urmatoarele obiective:

Analgezia - suprimarea durerii pe perioada de timp dorita.

Hipnoza - adormirea bolnavului

Relaxarea musculara - lipsa de contractie a musculaturii

Efect antisoc - oprirea impulsurilor nocive pornite din zonele traumatizate, de a ajunge la nivelul centrilor nervosi superiori si de a declansa starea de soc.

In cazul anesteziei generale, substanta anestezica ajunge in singe pe cale respiratorie sau venoasa de unde este vehiculata catre celulele nervoase carora le inhiba posibilitatea de a receptiona excitatiile dureroase care vin de la locul pe care se opereaza .

Substantele folosite in anestezia generala sunt fie anestezice generale respiratorii, care pot fi volatile (eterul sau flotanul ) sau gazoase ( protoxidul de azot sau ciclopropanul) si care se administreaza pe cale respiratorie; fie anestezice generale intravenoase sau hipnotice , care sunt folosite in inducerea somnului anestezic si anume: barbituricele (pentotalul; inactinul )si nebarbituricele ( Ketlarul si diazepamul ). Mai se folosesc analgezicele ( morfina, mialginul, fentanilul, algocalminul, fortralul) si miorelaxantele ( substante pe baza de curara - miorelaxin, flaxedil, pavulon).

ANESTEZIA GENERALA - se poate realiza pe mai multe cai, precum cea intrarectala, cea intavenoasa simpla si de scurta durata, cea cu anestezice volatile si gazoase in sistem cu circuit deschis, ( substanta anestezica se picura direct pe masca sau pe compresa ), cu circuit semideschis (pacientul inspira anestezicul din aparat si-l expira in atmosfera ) cu circuit semiinchis (pacientul inspira anestezicul din aparat si-l expira partial in aparat si partial in atmosfera) cu circuit inchis (cind intreaga cantitate de gaze expirata, este epurata de CO2 si reintra in plaminul bolnavului). Oricare din aceste circuite, cu exceptia celui deschis se realizeaza cu ajutorul aparatului de anestezie care este de fapt o masina de gaze , care cuprinde un ansamblu de butelii de gaze, reductoare de presiune , dozimetre si vaporizatoare, plus canducte care duc gazul in circuitul anestezic. Exista deasemenea dispozitive de administrare a anestezicului volatil si dispozitive de respiratie mecanica.

Tipul de anestezie generala, folosit la ora actuala, este cel cu intubatie orotraheala care presupune introducerea unei sonde prin gura, in trahee, unde se fixeaza cu ajutorul unui balonas si prin care anestezicul, amestecat cu oxigen, ajunge la plamin si tot pe aceasta sonda iese aerul din plamin , dupa ce se incarca cu CO2.

Anestezia generala presupune o pregatire, un examen clinic complet si o premedicatie care se incepe cu 24 h inainte de interventie. Fazele de desfasurare a anesteziei generale sunt:

I - Inductia - in care se administreaza substante anestezice pe care tesuturile le absorb si se impregneaza cu ele, permitind introducerea sondei de intubatie, cu ajutorul laringoscopului, pina in trahee, unde se fixeaza; celalalt capat al sondei cuplindu-se la aparatul de anestezie.

II - Mentinerea anesteziei, in care bolnavul doarme si chirurgul poate opera, se realizeaza controlind ritmul perfuziei si administrind solutiile necesare in continuare. Se controleaza aparatul de narcoza si se monitorizeaza constantele functionale ale pacientului.

III - Trezirea bolnavului - se realizeaza oprind treptat administrarea substantelor anestezice; si introducind substantele antidot. Constatam apoi ca pacientul nu mai este sub influenta curarizantelor el respirind spontan; se dezumfla balonasul sondei ,dupa aspiratia secretiilor si se extrage sonda traheala, constatind ca bolnavul respira normal

Accidentele si incidentele din timpul anesteziei generale sunt rare daca tehnica este corecta.Pot insa apare si ele trebuiesc cunoscute, dat fiind ca pot determina complicatii grave , ducind pina la deces. Acestea pot fi: varsatura si aspiratia continutului in plamini; stopul respirator, apneea; scaderea tensiunii arteriale prin pierderi de singe sau de lichide;intoxicarea cu droguri prin acumulare; pneumotoraxul spontan; tulburari de ritm cardiac; spasmul glotic; iesirea acului din vena cu acumularea substantelor subcutanat.

Asistenta medicala trebuie sa le sezizeze si sa ia masuri prompte.