QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.

AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate arta cultura

Analiza structurii culturii





Analiza structurii culturii

         Pentru multi oameni cultura este cantitatea de cunostinte pe care o persoana le poseda. In mod curent se spune despre o persoana instruita ca este cultivata. Cultura este in acest caz sinonimul eruditiei. Nu acesta este sensul dat 'culturii' in stiintele umane.

            In 1871, istoricul englez E.B. Tyler definea cultura ca pe un sistem complex de cunostinte, credinte, arte, legi, morale, obiceiuri, si al tuturor acelor capacitati si obisnuinte dobindite de om ca membru al unei societati. Alfred L. Kroeber si Clyde Kluckhohn au adunat in 1959 un ansamblu de o suta saizeci si trei de definitii care pot fi distribuite in sase categorii (descriptive, istorice, normative, psihologice, genetice, structurale)[1]. Definitia de mai sus este insa destul de generala pentru a fi acceptata de majoritatea sociologilor si antropologilor.

            Cultura reprezinta acel milion de mici detalii privind manierele noastre de a gindi, de a simti si de a actiona in cotidian. Prin aceste trasaturi ale culturii indivizii se aseamana sau se deosebesc. In general, aceste trasaturi sint transmise de la o generatie la alta prin familie si educatie. In procesul sau de invatare, individul afla ca este membrul unor grupuri cu care se poate identifica, cu care poate innoda legaturi afective si de comunicare. Invata de asemenea sa se distinga de alte grupuri care nu-i impartasesc cultura. Cultura reuneste deci indivizii care o impartasesc. Ea marcheaza totalitatea individului, pentru ca influenteaza direct perceptiei si viziunea sa despre lume.

            In perceptia lumii, cultura joaca un rol de filtru. Pe de o parte, creierul nostru este un receptacol activ, alege informatiile prin intermedierea acestui filtru, le condenseaza si le adapteaza situatiilor noi. Pe de alta parte, lumea exterioara este compusa din obiecte neinsufletite si insufletite: stinci, animale, alti oameni.Astfel, atunci cind percep lumea exterioara, cultura intervine ca un filtru in relatiile mele cu ceilalti.

            Cultura exercita, de asemenea, o influenta importanta asupra perceptiei corpului. Sa ilustram aceasta influenta printr-un exemplu familiar, acela al suferintei. Toate fiintele umane o cunosc, mai devreme sau mai tirziu. Unele cercetari au aratat ca perceptia si expresia suferintei variaza de la o cultura la alta.

            Se crede ca o leziune corporala antreneaza intotdeauna expresia unei dureri fizice si cu cat leziunea este mai grava, cu atit durerea va fi mai mare. O cercetare a lui Melzack[2] (1985) asupra durerii ajunge la concluzia ca, in fapt, reprezentarea pe care ne-o facem despre durere este la fel de importanta ca natura si gravitatea leziunii. Cultura intervine direct in manierele in care noi percepem durerea si in care o exprimam. Melzack da ca exemplu ceremonia suspendarii de crosete care are loc in unele regiuni din India. In fiecare an se alege un reprezentant care este suspendat in pari de otel infipti in piele si muschii din spate. Acesta este dus dintr-un sat in altul intr-o caruta. In timpul mersului, el se tine de corzile carutei, dar in fiecare sat, la apogeul ceremoniei,  da drumul corzilor pentru a binecuvinta oamenii, fara ca nimic sa arate ca ar suferi. Doua saptamini dupa aceasta experienta, celebrantul este complet vindecat de ranile sale.

            Contextul cultural pare deci sa actioneze asupra manierei de a percepe si exprima durerea. In fapt, atitudinea parintilor si primele experiente ale acestora cu copiii in ceea ce priveste durerea variaza de la o cultura la alta. Astfel, Melzack aminteste de o experienta care a avut loc in laborator si care a implicat etnii diferite. Potrivit acestei experiente, femeile de origine americana si evreiasca par sa aiba o capacitate mai mare de a suporta durerea decit femeile de origine italiana. Perceptia si expresia durerii variaza cu originea etnica. Asta inseamna ca am percepe durerea prin intermediul culturii careia ii apartinem, care actioneaza ca un filtru in privinta anumitor informatii si influenteaza astfel asupra atitudinilor noastre.

1. Limbajul

Primul element care ne distinge de animale este limbajul simbolic. Limbajul a luat diferite forme la fiintele umane, contribuind la diferentierea culturilor si etniilor. Un limbaj permite reprezentarea lumii cu ajutorul simbolurilor. Fiecare etnie are propriile sale simboluri si propriul sau limbaj care o disting de 'celelalte', de 'imigranti' si de 'salbatici'. Fiecare grup are maniera sa de a desemna lucrurile, de a le ordona si a le interpreta.

            Limbajul pe care-l utilizam ia coloratura mediului nostru social de origine. Unele dintre cuvintele folosite intr-un mediu desemneaza obiecte familiare si exprima raporturile intre sexe, etnii sau clase sociale. Limbajul nu este deci numai un instrument de comunicare, el transmite si o viziune asupra lumii prin intermediul careia apar ilustrate diferentele de sex, de etnii si de clase. Oamenii din mediile populare desemneaza pe cei din straturile mai instarite prin cuvinte care le exprima neincrederea si invidia: 'Ei au, ce le pasa?'.

2. Simbolurile

Reprezentarea lumii trece prin simbolurile la care adereaza un grup sau o societate. In orice cultura, simbolurile sint esentiale comunicarii si vietii sociale.

In sens etimologic, un simbol este un semn de recunoastere intre doua sau mai multe persoane. In orice societate, viata sociala este organizata in jurul unor simboluri cu  semnificatie abstracta. Simbolul insusi poate fi oricare: un obiect, un animal, o planta, un sunet, o culoare, un cuvint, un gest, etc. De pilda, in cultura noastra porumbelul alb este simbolul pacii si este folosit pentru a-i desemna pe pacifisti. Inima simbolizeaza dragostea. Un 'V' din aratator si degetul mijlociu simbolizeaza victoria etc.

Hainele au o functie simbolica. Portul unor vechi haine recuperate sau unor haine noi gaurite intentionat serveste unora dintre tineri pentru a-si exprima revolta fata de adulti si a se diferentia de alti tineri care se imbraca in maniera mai traditionala.

Adesea simbolurile au o mare incarcatura afectiva. Este cazul drapelelor, reprezentari sacre pentru popoare. In consecinta, este natural ca o calcare in picioare a unui drapel sa provoace furia oamenilor carora le apartine. Adeziunea la aceleasi simboluri intareste apartenenta la un grup sau la o natiune si creste coeziunea unui grup sau a unei societati.

Simbolurile si limbajul sint interdependente si amindoua formeaza un cod de comunicare sociala intre membrii unei aceleiasi culturi.

3. Ideologiile

Orice om normal isi pune intrebari fundamentale de-a lungul vietii sale: de ce sint sarac? Exista o viata dupa moarte? De ce sa muncesti ? Cum s-ar putea schimba societatea? etc. Ideologiile constituie raspunsuri la acest gen de intrebari. Ele se constituie intr-un corpus de credinte care circula in societate.

O ideologie poseda doua caracteristici importante. In primul rind, orice ideologie este un tot coerent, adica un ansamblu de notiuni armonizate. Astfel, o ideologie nu poate, in acelasi timp, sa sustina existenta lui Dumnezeu si inexistenta lui. In al doilea rind, orice ideologie ghideaza comportamentele membrilor unei societati.

Unele ideologii sint impartasite pe larg de catre membrii unei societati. Astfel, ideologia liberala este larg raspindita in Europa si in alte societati industriale. Aceasta ideologie este fondata pe credinta in libera intreprindere, in proprietatea privata si in cautarea profitului. Alte ideologii sint minoritare si propun aderentilor lor revendicari si un plan de actiune precis. De exemplu, anumite grupuri adera la o ideologie sindicala care propune o conceptie a lumii bazata pe protectia celui care lucreaza fata cu arbitrariile patronale din mediul de lucru si o mai mare egalitate si protectie a drepturilor cetatenilor cei mai defavorizati ai societatii (de exemplu muncitori la negru, cei 'fara carte de munca' din Romania de la inceputul mileniului III). De asemenea, nationalismul, feminismul si ecologia sint exemple de ideologii care contribuie intr-o maniera importanta la clarificarea prioritatilor si valorilor pe care colectivitatea vrea sa le intretina.

4. Valorile      

Etimologic termenul (axios) inseamna 'care merita', 'care e demn de ceva'. O valoare are ca referinta starile sau modurile de actiune pe care un individ, un grup sau o societate le considera ca fiind dezirabile. Unii oameni adera la valori dominante ale societatii, in timp ce altii au valori foarte personale. Valorile de grup mai sint numite 'orientari valorice'. Acestea se impart in 'orientari dominante' (categorii mari de valori) si 'orientari variante' (diferentiate dupa etnie, clasa, rol etc). Fie ca valorile sint colective sau individuale, oamenii au nevoie de ele pentru a-si evalua actiunile. Astfel, de fiecare data cind intilnim pe cineva, ii evaluam valorile si le comparam cu ale noastre.

5. Modelele de comportament

Pentru ca o cultura sa se perpetueze, trebuie ca membrii societatii sa impartaseasca o aceeasi viziune a lumii, valori importante, simboluri si o limba comuna. Mai mult, comportamentele acestor membrii trebuie sa fie conforme valorilor si viziunii despre lume care domina intr-o societate.

Modelele de comportament sint, in fapt, pattern-uri sau imagini ideale privind modurile noastre de a actiona. Ele reprezinta un ansamblu de calitati si de defecte atribuite unui comportament pe care societatea il 'valorizeaza'. Astfel, modelele de comportament care sint adoptate si actiunile care sint indeplinite sint fondate pe valorile in care credem cel mai mult. Aceste comportamente sint in general stabile, rezista schimbarilor. In fapt, noi nu ne modificam comportamentele in fiecare zi. A ne schimba comportamentele inseamna a pune sub semnul intrebarii valorile si simbolurile pe care acestea se fondeaza.

Modelele de comportament suscita moduri de viata care pot varia de la un individ la altul intr-o aceeasi cultura. De exemplu, intr-o aceeasi familie care are patru copii, unul dintre copii poate sa se orienteze catre religie, un altul catre actiunea sindicala, un al treilea catre practicarea avocaturii. Este de la sine inteles ca aceste trei persoane nu sint inspirate de aceleasi modele de comportament si nu adera la aceeasi ideologie, aceleasi valori, nici la aceleasi simboluri.

6. Traditiile               

O mare parte din comportamentele noastre sint fondate pe traditii. Acestea sint maniere de a gindi, de a simti si a actiona proprii unei societati si transmise de la o generatie la alta. Asa cum s-a vazut in capitolul despre socializare, traditia constituie mostenirea pe care o societate o 'delegheaza' tinerilor ei. Intr-adevar, viata in societate presupune un minim de organizare si de reguli. Cultura prescrie deci modele de comporatament care sint insotite intotdeauna de norme sociale fondate in parte pe aceste traditii. Unii sociologi vad in aceste norme un soi de 'balize' care dicteaza oamenilor ce trebuie sa faca, ce trebuie sa spuna si ce trebuie sa gindeasca. De exemplu, viata unui student tinde sa fie reglementata printr-o serie de reguli, scrise sau nu. Este ceea ce face, intre altele, ca tinerii invata foarte repede sa nu-si puna picioarele pe mese, sa nu scrie pe pereti si sa fie discreti intr-o biblioteca.

Ansamblul de modele de comportament si de norme formeaza partea vizibila a traditiilor unei culturi, in timp ce ideologiile si valorile sint fata sa invizibila. In orice cultura traditia constituie nucleul stabil transmis de la o generatie la alta. Traditia este ceea ce ramine atunci cind o noua generatie invata sa gindeasca, sa se comporte de maniera autonoma. Este, de exemplu, cazul casatoriei religioase: chiar atunci cind tinerii nu sint practicanti, casatoria la biserica, cu rochia alba, fotograful, petrecerea de dupa ceremonie si calatoria de nunta, toate acestea par sa se perpetueze la tinerii casatoriti.

Dar cultura nu face numai sa se perpetueze. Noile generatii stabilesc un alt registru care le permite sa se adapteze si sa adapteze credintele si comportamentele lor situatiilor noi. Astfel, desi adera la traditia cununiei religioase, tinerii de azi isi definesc identitatea cautind noi modele ale relatiei barbat-femeie, privind sarcinile domestice etc. Adesea ei experimenteaza aceste modele inainte de casatorie. Cultura intervine deci direct in dezvoltarea polului social al identitatii.                   

                                               



[1] Pentru o discutie mai aprofundata asupra 'junglei conceptuale' legate de termenul 'cultura', vezi B. Valade, cap. Cultura, in R. Boudon, Tratat de sociologie, Humanitas. O abordare suntetica este realizata si de I. Badescu. Ea poate fi gasita in Dictionar de sociologie, C. Zamfir, L. Vlasceanu (ed), Babel, Bucuresti, 1993.

[2] Cf. R. Campeau &, Individu et société, Ed. Gaëtan Morin, Montréal, 1993.



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat