Metode si indicatori de analiza a decalajelor regionale

METODE SI INDICATORI DE ANALIZA A DECALAJELOR REGIONALE

1. Definirea si particularitatile seriilor statistice teritoriale

2. Sistemul de indicatori pentru analiza seriilor teritoriale

2.1. Indicatori exprimati prin marimi absolute

2.2. Indicatori exprimati prin marimi relative

2.3. Indicatori exprimati prin marimi medii

2.4. Indicatori de caracterizare a gradului de uniformitate/neuniformitate a repartitiei

teritoriale

3. Metode de ierarhizare multicriteriala a unitatilor teritoriale

3.1. Metoda rangurilor

3.2. Metoda rangurilor reale

Sensul principal al natiunii de decalaj sau disparitate este acela de distanta in timp sau spatiu, de inegalitate, de ramanere in urma in procesul dezvoltarii unor zone, unitati administrativ – teritoriale sau regiuni. Sub aspect cantitativ, declajul este o marime variabila ca expresie a diferentei intre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni.

Geneza decalajelor mai mari sau mai mici intre nevelurile de dezvoltare ale regiunilor este consecinta a doi factori:

“echiparea” diferita cu resurse naturale si umane;

conditiile concrete in evolutia economica, tehnologica, demografica, sociala, politica si culturala.

In scopul elaborarii strategiilor si programelor optime de dezvoltare regionala este necesar a se actiona in doua directii:

evaluarea si analiza decalajelor existente;

elaborarea de clasamente regionale.

Colectarea, prelucrarea, analiza si diseminarea acestor informatii sunt sarcini ce revin statisticii teritoriale.

1 Definirea si particularitatile seriilor statistice teritoriale

Seriile statistice teritoriale numite si serii de spatiu sunt siruri de valori ale unor caracteristici statistice ( x , y , z , … ) ordonate in raport cu unitatile administrative sau diviziunile teritoriale de care apartin (U₁, U₂, …, U_n).

       De exemplu, in cazul celor 8 regiuni de dezvoltare din Romania se pot stabili valorile corespunzatoare diferitelor caracteristici/indicatori.

Termenii unor astfel de serii, cuantificati prin valorile X_i , Y_i , Z_i , … pot fi:

Indicatori absoluti, ce se obtin prin cumularea in cadrul fiecarei unitati teritoriale a tuturor elementelor referitoare la caracteristica cercetata; de exemplu, la nivelul fiecarui judet sau al fiecarei regiuni de dezvoltare se calculeaza: produsul intern brut total, numarul populatiei, numarul sosirilor (turistilor) in structurile de cazare turistica, numarul innoptrarilor, capacitatea de cazare (existenta si in functiune ) etc.; caracteristica esentiala a acestor indicatori o constituie proprietatea de a fi insumabile.

Indicatori derivati, ce rezulta din aplicarea unor procedee de calcul la nivelul fiecarei unitati observate (unitate teritoriala); de exemplu, la nivelul fiecarui judet sau regiune de dezvoltare se calculeaza:

═      produsul intern brut pe locuitor (pib), prin raportarea PIB total la numarul populatiei (P):

═      densitatea circulatiei turistice (dt) sau numarul de turisti (T) ce revin la 1000 de locuitori:

═      coeficientul de utilizare a capacitatii de cazare (c) prin raportarea numarului de innoptari (N) la capacitatea de cazare in functiune (CF):

Caracteristica esentiala a acestor indicatori este aceea ca nu sunt insumabili, cu alte cuvinte valoarea indicatorilor la nivel de regiune nu se obtin prin insumarea indicatorilor la nivel de judet si nici valoarea indicatorilor la nivelul tarii nu se calculeaza prin insumarea acestora la nivelul regiunilor.

Astfel, indicatorii derivati la un nivel ierarhic superior se calculeaza sub forma de medie, prin raportarea indicatorilor insumabili ai ficarei relatii in parte:

Tabel nr. 1

Activitatea de cazare turistica

pe regiuni de dezvoltare in anul 2007

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2008, pag. 838 si calcule proprii

Se observa ca numarul sosirilor si al innoptarilor reprezinta indicatori insumabili, in timp ce durata medie a sederii (calculata ca raport intre numarul innoptarilor si numarul sosirilor) nu este insumabila. Pe randul de TOTAL nu figureaza suma duratelor medii inregistrate in fiecare regiune de dezvoltare, ci media acestora.

zile

Seriile teritoriale prezinta unele particularitati de care trebuie sa se tina seama in analiza variatiei in spatiu a diferitelor caracteristici economico-sociale:

A. Independenta termenilor, ceea ce inseamna ca nivelurile specifice diferitelor unitati teritoriale nu se conditioneaza reciproc. Aceasta particularitate permite caracterizarea separata a fiecarei unitati, fie prin compararea cu o alta unitate, fie prin incadrarea ei in nivelul totalizator al seriei.

B. Omogenitatea termenilor, in sensul ca toti termenii seriei au acelasi continut economico-social, aceeasi definitie statistica a sferei de cuprindere si aceeasi metodologie de calcul.

C. Simultaneitatea termenilor, ceea ce inseamna ca toate variantele se refera la unul si acelasi moment al observarii sau la o aceeasi perioada de inregistrare (in exemplul prezentat, anul 2007).

D. Variabilitatea termenilor este determinata de combinarea diferita a factorilor esentiali care asigura specificul seriei teritoriale, cu multimea factorilor intamplatori ce produc diferentierea de la o unitate teritoriala la alta.

2 Sistemul de indicatori pentru analiza seriilor teritoriale

Sistemul de indicatori trebuie sa evidentieze

diferentierile dintre unitatile teritoriale, reliefand, in acelasi timp, ceea ce este tipic si semnificativ pentru intreaga colectivitate supusa analizei;

uniformitatea seriei teritoriale sau, dimpotriva, dispersarea inegala in spatiu a caracteristicii cercetate.

Dupa cum a mai fost prezentat, o serie teritoriala, este alcatuita din n termini, corespunzator celor n unitati teritoriale, fiecare cu nivelul (valoarea) caracteristicii y_i (i)

Pentru analiza unei serii teritoriale se utilizeaza mai multi indicatori. Exemplificarea se va realiza pe una dintre cele trei serii teritoriale din Tabelul nr.1, si anume pentru numarul sosirilor in unitatile de cazare turistica

Sistemul de indicatori pentru analiza seriilor teritoriale cuprinde:

2.1 Indicatorii exprimati prin marimi absolute

A.     Indicatorii de nivel reprezinta chiar valorile fiecarui termen (y_i) al seriei, in cazul nostru

(Tabelul nr 2) numarul sosiriilor in unitatile de cazare turistica, pentru fiecare regiune de dezvoltare.

Din analiza acestora rezulta o variatie apreciabila a acestei caracteristici situata intre:

mii sosiri in Regiunea de dezvoltate Sud-Vest Oltenia

mii sosiri in Regiunea de dezvoltare Centru

Tabelul nr.2.

B. Decalajul/avansul absolut al unitatii teritoriale i fata de uniitatea teritoriala j se calculeaza pe baza relatiei:

si se exprima, evident, in unitatea de masura a indicatorului y.

In functie de scopul analizei se pot efectua urmatoarele comparatii:

fiecare unitate teritoriala i se compara cu fiecare unitate teritoriala j, ceea ce va conduce la un numar apreciabil de calcule iar multitudinea rezultatelor ar putea sa aiba ca efect pierderea din vedere a ceea ce este esential si obiectiv in analiza fenomenului respectiv; ca urmare, sunt recomandate si alte variante de calcul;

fiecare unitate teritoriala se compara cu o unitate luata ca baza de comparatie; aceasta baza de comparatie poate sa fie:

═      una dintre regiuni (unitati teritoriale) care face de fapt obiectul studiului respectiv;

═      regiunea la care se inregistreaza nivelul maxim al caracteristicii, caz in care decalajul va avea semn negativ:

═      regiunea la care se inregistreaza nivelul minim al caracteristicii, caz in care decalajul va avea semn pozitiv:

Decalajele absolute sunt insemnate:

Regiunea Centru inregistreaza un avans considerabil comparativ cu toate celelalte regiuni, avans situat intre 99.0 mii sosiri in Regiunea Sud-Est si 927.1 mii sosiri in Regiunea Sud-Vest Oltenia;

Regiunea Sud-Est (care cuprinde si judetul Constanta) este singura care se apropie intr-o anumita masura de Regiunea Centru;

Regiunea Sud-Vest Oltenia inregistreaza cele mai scazute niveluri, aflandu-se la mare distanta chiar si de penultima clasata (Regiunea Vest).

2.2. Indicatori exprimati prin marimi relative

Indicii teritoriali sunt marimi relative de coordonare, care se calculeaza prin raportarea termenilor unei serii de spatiu

Din aceleasi considerente prezentate la decalajul absolut, indicii teritoriali se pot calcula avand ca baza de comparatie:

una dintre regiuni (unitati teritoriale), care face obiectul studiului respectiv;

regiunea la care se inregistreaza nivelul maxim al caracteristicii, caz in care indicele va fi subunitar:

regiunea la care se inregistreaza nivelul minim al caracteristicii, caz in care indicele va fi supraunitar:

Indicii teritoriali calculati in tabelul nr. 2 reflecta urmatoarea situatie:

numarul sosirilor in structurile de cazare din Regiunea Centru este de 3,3 ori mai mare decat nivelul inregistrat in Regiunea Sud-Vest Oltenia;

in Regiunile Vest, Nord-Est si Sud-Muntenia numarul sosirilor depaseste cu putin jumatate din numarul sosirilor inregistrate in Regiunea Centru (0,51;0,54;0,55);

in Regiunea Sud-Vest numarul sosirilor reprezinta numai 30% din nivelul inregistrat in Regiunea Centru.

2.3. Indicatorii exprimati prin marimi medii

Se determina in functie de natura termenilor:

Daca seria este formata din indicatori absoluti, nivelul mediu () se determina ca medie aritmetica simpla. De exemplu, se poate calcula numarul mediu de sosiri pe o regiune de dezvoltare:

mii sosiri

Trebuie, insa, mentionat faptul ca o astfel de medie tinde sa fie lipsita de semnificatie in contextul determinarii complexe a variatiei in spatiu.

Daca seria este alcatuita din indicatori derivati, asa cum este derivata medie a sederii in Tabelul nr. 1, atunci nivelul mediu se determina ca o medie aritmetica ponderata si are o semnificatie clara:

zile

unde : = durata medie a sederii la nivelul Romaniei;

∑N = total innoptari la nivelul tarii;

∑S = total sosiri la nivelul tarii

Cum la nivelul frecarei regiuni de dezvoltare, durata medie a sederii este:

d = => N = d · S

Prin inlocuire in relatia anterioara se obtine:

zile

In cazul in care, indicatorii medii calculati au semnificatie, atunci decalajele absolute si indicii teritoriali recomandati a se calcula sunt cei in raport cu nivelul mediu:

∆ = y_i - y_m > 0 daca nivelul indicatorului in regiunea i depaseste media pe tara

< 0daca nivelul indicatorului in regiunea i se situeaza sub media pe tara

I = > 1 daca nivelul indicatorului in regiunea i deaaseste media pe tara

< 1 daca nivelul indicatorului in regiunea i se situeaza sub media pe tara

Din tabelul nr. 1 rezulta - chiar si fara a efectua niciun calcul - urmatoarele:

in regiunile Sud-Est, Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia si Vest, durata medie a sederii depaseste nivelul mediu pe tara;

in regiunile Bucuresti-Ilfov, Nord-Est, Centru si Nord-Vest, durata medie a sederii se situeaza sub media pe tara.

2.4 Indicatori de caracterizare a gradului de uniformitate/neuniformitate a repartitiei teritoriale

Se calculeaza numai pentru serile statistice teritoriale alcatuite din indicatori absoluti, cu termeni direct insumabili (in cazul nostru in Tabelul nr 1, pentru numar de sosiri si numar de innoptari).

Exista mai multe procedee de determinare a coeficientului repartitiei teritoriale. Se prezinta in continuare indicatorul energie informationala, rezultat al adaptarii de catre academicianul Octav Onicescu a unor notiuni specifice teoriei sistemelor la analiza repartitiei teritoriale.

Se considera seria teritoriala alcatuita din termeni insumabili:

in care are semnificatie.

In cazul numarului de sosiri din Tabel nr.1., seria teritoriala este urmatoarea:

cu = 6971,9

Se parcurg urmatoarele etape:

a)     Se calculeaza greutatea specifica (ponderea) fiecarei regiuni (gi) in total, cu ajutorul indicatorilor de structura:

g_i=(100)

g₁ ·100 =12,8% sau 0,128

g₂ = ·100 =19,1% sau 0,191

g₈ = ·100 = 9,7% sau 0,097

Seria teritoriala a indicatorilor relativi de structura este urmatoarea

cu proprietatea = 1

b)     Se calculeaza indicatorul energie informationala, conform relatiei:

E =

ca suma a patratelor greutatilor specifice g_i ale fiecarei unitati teritoriale i (i=1,n).

Se poate demonstra, cu usurinta, ca E є [] , cu urmatoarele semnificatii:

atunci cind cele n unitati teritoriale au ponderi egale in total, adica repatitia teritoriala este absolut uniforma, rezulta seria teritoriala:

iar

atunci cand variabilela cercetata se concentreaza intr-o singura unitate teritoriala, rezulta seria teritoriala:

iar E = 1.

In concluzie, cu cat E se apropie de , repartitia teritoriala este mai omogena si cu cat se

apropie de 1, repartitia teritoriala este mai diversificata.

In cazul nostru, n = 8 deci E = [0,125; 1]

E = = 0,128² + 0,191² + … + 0,097² = 0,138

Variabilitatea limitei inferioare a coeficientului, in raport cu numarul n al unitatilor teritoriale, determina o anumita dificultate in utilizarea acestuia. Pentru a inlatura acest inconvenient, in practica s-a propus un procedeu de corectare a relatiei, astfel incat indicatorul sa ia valori in intervalul [0,1] , indiferent cate unitati teritoriale ar avea colectivitatea cercetata.

c). Se determina energia informationala a coeziunii sistemului, prin ajustarea acesteia, scazand atat la numarator, cat si la numitor valoarea .

Cum E = =

se calculeaza:

E^’

Acest indicator prezinta avantajul ca ia valori numai in intervalul [0,1]:

cu cat se apropie de 0, repartitia teritoriala este mai omogena;

cu cat se apropie de 1, repartitia teritoriala este mai diversificata, tinzand catre concentrarea intr-o singura unitate teritoriala.

In cazul nostru:

3. Metode de ierarhizare multicriteriala a unitatilor teritoriale

Ierarhizarile unitatilor teritoriale se pot realiza in doua moduri:

A.     Ierarhizarea in functie de variatia unui singur indicator.

Fiecare indicator asigura informatia cantitativa limitata la o singura insusire a colectivitatii analizate in profil teritorial.

De exemplu, din datele prezentate in tabelul nr. 2. rezulta o ierarhizare a regiunilor de dezvoltare din Romania in functie de numarul sosirilor in unitatile de cazare turistica.

Tabelul 3.

Ierarhizarea regiunilor de dezvoltare din Romania dupa numarul sosirilor in unitatile de cazare turistica in anul 2007

Acest mod de ierarhizare, desi reflecta o anumita stare de fapt, este susceptibil de a fi completat. Daca s-ar proceda la ierarhizarea reginilor de dezoltare dupa alti indicatori complementari, atunci s-ar obtine clasamente mai mult sau mai putin diferite, uneori chiar contradictorii.

In consecinta este necesara analiza multicriteriala a dezvoltarii in profil teritorial, prin realizarea ierarhizarilor prin combinarea unui set cat mai complet de indicatori statistici, care sa asigure caracterizarea multilaterala a fiecarei unitati teritoriale.

B.     Ierarhizarea multicriteriala presupune parcurgerea a doua etape esentiale:

B.1. Selectarea indicatorilor care urmeaza sa fie folositi in eleborarea clasamentului multicriterial. Aceasta etapa trebuie sa porneasca de la obiectivele cercetarii ce necesita o profunda cunoastere a domeniului de activitate in care urmeaza sa se efectueze investigatiile. Astfel va fi asigurata comparabilitatea indicatorilor, dar si corelarea diverselor aspecte ale colectivitatii cercetate in vederea unei caracacterizari cat mai complete a variatiei in profil teritorial.

In exemplul anterior, indicatorul numar sosiri in structurile de cazare turistica ar putea sa fie completat, in functie de disponibilitatea datelor, si cu alti indicatori, precum

durata medie a sederii (in zile);

coeficientul de utilizare a capacitatii de cazare in functiune (in %

Tabelul nr. 4.

B. Stabilirea metodei de agregare a indicatorilor selectati intr-un singur indicator sintetic.

Cum indicatorii selectati sunt – de cele mai multe ori- neomogeni, adica sunt exprimati in unitati de masura diferite, este necesar ca acestia sa fie omogenizati sau normalizati. Astfel, valorile initiale ale indicatorilor le vor fi atribuite valori corespondente ce vor permite agregari ulterioare.

In acest scop se pot utiliza mai multe metode.

3.1. Metoda rangurilor

Presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1.     Fiecarei unitati teritoriale ii este atribuit un rang partial, pentru fiecare indicator in parte pe baza urmatoarei reguli: unitatea teritoriala cu performanta calitativa maxima obtine rangul 1, urmatoarele unitati fiind numerotate cu ranguri tot mai mari. Rangul cel mai mare (egal cu n = numarul unitatilor teritoriale ale seriei cercetate) va fi atribuit unitatii teritoriale care inregistreaza nivelul calitativ minim al fiecarei variabile.

In consecinta, fiecarei unitati teritoriale I, pentru fiecare indicator j, i se va atribui un rang r_ij.

2.     Pentru fiecare unitate teritoriala i se determina rangul mediu (), prin luarea in considerare a pozitiilor pe care le ocupa la toti indicatorii.

,unde m - numarul indicatorilor.

3.     In functie de ordonarea dupa rangul mediu se atribuie fiecarei unitati teritoriale rangul final: unitatea teritoriala cu rangul mediu cel mai mic este cea mai performanta din toate punctele de vedere incluse in analiza multicriteriala si obtine rangul final 1; pe masura ce rangul mediu creste, se mareste si rangul final, ajungand la rangul n atribuit unitatii teritoriale care inregistreaza rangul mediu maxim.

Tabel 5

Ierarhizarea multicriteriala prin metoda rangurilor

Observatii :

1.     In cazul in care doua sau mai multe unitati teritoriale inregistreaza aceeasi valoare la un indicator rangul partial atribuit este media rangurilor corespunzatoare. De exemplu la durata medie a sederii rangurile Vest si Sud Muntenia inregistreaza aceeasi valoare. Cum celor douaa regiuni ar trebui sa Ii se atribuie rangurile 3 si 4, in final fiecare dintre ele va primii rangul partial 3,5.

2.     In cazul in care doua sau mai multe unitati teritoriale inregistreaza aceeasi valoare a rangului mediu, rangurile finale vor fi cele corespunzatoare atribuite in ordinea alfabetica a denumirilor unitatilor teritoriale respective. De exemplu rangul mediu are aceeasi valoare (4.83) pentru trei regiuni de dezvoltare: Centru, Sud Muntenia si Vest. Acestora le vor fi atribuite rangurile finale in ordinea alfabetica: Centru (rang 5), Sud-Muntenia (rang 6) si Vest (rang 7).

In concluzie ierarhizarea multicriteriala a regiunilor de dezvoltare in functie de activitate turistica pe baza metodei rangurilor este urmatoarea:

Tabel nr. 6

Metoda rangurilor prezinta avantajul unei aplicari lejere si rapide oferind o informatie suficient de corecta din punct de vedere al tipologiei unitatilor teritoriale.

Totusi, aceasta metoda prezinta si un inconvenient in sensul ca implica o anumita nivelare a marimii variabile a diferentelor inregistrate la un indicator intre unitatiile teritoriale. De exemplu, la coeficientul de utilizare a capacitatii in functiune primele patru regiuni sunt:

1.     Bucuresti-Ilfov 42.4%

2.     Sud-Est 41.8%

3.     Sud-Vest Oltenia 40.7%

4.     Vest 35.6%

Prin metoda rangurilor valorile reale ale indicatorului (calculate in %) sunt inlocuite cu ranguri adica cu niste valori intre care diferenta este aceeasi (+1).

Deci, valori reale neechidistante sunt inlocuite cu ranguri perfect echidistante.

In cazul prezentat, intre regiunile clasate pe primele patru locuri, diferentele inregistrate la coeficientul de utilizare a capacitatii in functiune sunt semnificative:

41,8 - 42,4 = -0,6

40,7 - 41,8 = -1,1

35,6 - 40,7 = -5,1

Totusi, prin metoda rangurilor acestor unitati teritoriale le sunt atribuite rangurile corespunzatoare 1,2,3,4, intre care diferentele sunt identice:

2 – 1 = 1

3 – 2 = 1

4 – 3 = 1

Acest dezavantaj va fi eliminat, in continuare prin utilizarea metodei rangurilor reale (vezi tabelul nr 7). Astfel, celor patru regiuni le vor fi atribuite ranguri reale, mult mai apropiate de diferentele care se inregistreaza la indicatorul respectiv:

1; 1,35; 1,98; 4,92;

3.2 Metoda rangurilor reale

Spre deosebire de metoda anterioara , metoda rangurilor reale prezinta marele avantaj de a tine seama de distantele relative dintre valorile individuale ale indicatorilor.
              Pentru a intelege semnificatia metodei este necesara formalizarea procesului de ierarhizare.

Fie X matricea celor m indicatori notati , ,, I_m , corespunzatori celor n unitati teritoriale notate cu , ,., , matrice diferita astfel.

unde:

X_ij – valoarea indicatorului j, in unitatea tewritoriala i.

In cazul matricei rangurilor, fiecarei valori individuale x_ij i se atribuie un rang partial r_ij , in functie de relatia de ordine stabilita: rangul 1 pentru unitatea cea mai performanta, s.a.m.d, pana la rangul n pentru unitatea teritoriala care inregistreaza nivelul calitativ cel mai slab.

In cazul metodei rangurilor reale, rangurilor partiale reale, se stabilesc pentru fiecare unitate teritoriala i si pentru fiecare indicator j astfel:

pentru indicatorii care exprima o situatie cu atat mai favorabila cu cat au valori mai mari (cum este cazul celor trei indicatori din tabelul nr 4), rangul partial real se calculeaza cu forumla:

unde:

x_ij = nivelul indicatorului j in unitatea teritoriala i;

= nivelul indicatorului j in unitatea teritoriala cu performanta minima;

=nivelul indicatorului j in unitatea tertitoriala cu performanta maxima;

n = numarul de unitati teritoriale;

m= numarul indicatorilor inclusi in analiza;

pentru indicatorii care exprima o situatie cu atat mai buna cu cat au valori mai mici, rangul partial real se calculeaza cu formula:

= n - * (n-1)

In continuare, calculele urmeaza etapele prezentate la metoda rangurilor:

se calculeaza rangul mediu real al fiecarei unitati teritoriale i :

=

se determina rangul final real al fiecarei unitati teritoriale, pornind de la uinitatea teritoriala cu rangul mediu cel mai mic, care indica performanta maxima (locul 1), pana la unitatea teritoriala cu rangul mediu cel mai mare, care indica performanta minima (locul n).

Calculele au fost efectuate in tabelul nr. 7. :

Tabelul nr. 7.