QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate proiecte

Proiect - Evolutia artei dramatice in literatura romana





Aparuta din cele mai vechi timpuri, la popoarele antice ale lumii, arta teatrala s-a dovedit una din cele mai indragite progenituri ale literaturii. Ca mod de comunicare, jocul teatral pare a fi unul dintre cele mai vechi, el putand fi observat nu numai la oameni, dar si la unele premiate, deci imitarea unor anumite lucruri, fiinte nu este o actiune care necesita un efort intelectual ridicat. Dar jocul teatral nu este nici pe departe un reflex automat, el se naste din necesitatea umana de comunicare si evolueaza pe baza nevoii de dezvoltare a ratiunii si simtirii. Teatrul isi creeaza un microunivers propriu, in care dramaturgul se substituie naturii creand personaje si locuri, facand din vis realitate, punand in fata spectatorilor o lume noua, uneori complet diferita ce cea reala. Actorii dau nastere personajelor plasmuite in imaginatia dramaturgului, un adevarat Prometeu care creeaza viata din nimic.


Nu putem aprecia exact cand au aparut primele reprezentatii teatrale, definitia jocului teatral ne lasa in umbra, ea categorisind drept teatru orice manifestare imitatoare care lasa impresia unui joc imaginar, ori astfel de manifestari au fost intalnite inca dinaintea aparitiei Homo Sapiens. Ce putem aprecia ca sigur este faptul ca manifestarile teatrale au luat avant in vremea Greciei antice, cand s-au cristalizat primele genuri ale stilului dramatic. In Atena antica s-au format primii dramaturgi precum Aristophan, Sofocle, Horatiu filozofi greci care au observat predilectia oamenilor pentru reprezentarile teatrale.
La noi in tara teatrul are radacini la fel de vechi ca si teatrul grecesc, dar spre deosebire de acesta piesele au un caracter laic, ele fiind create de oamenii din popor si cizelate pe parcursul vremii. Lipsa unui artist care sa fi pus bazele pieselor de teatru a dus la un caracter oarecum spartan al acestora, ele nefiind cizelate precum cele ale marilor dramaturgi precum Alecsandri sau Caragiale, cu toate acestea ele au fost savurate de-a lungul secolelor de publicul format din oameni din popor, care vedeau in astfel de jocuri teatrale o alinare a durerilor si o raza de speranta. Aceasta manifestare s-a concretizat in teatrul popular, cea mai veche forma de arta dramatica din tara noastra.
Teatrul popular reprezinta totalitatea productiilor dramatice populare, incluzand drama rituala. Jocurile cu masti, drama liturgica, teatrul de haiduci, teatrul cu subiecte istorice. Pe teritoriul tarii noastre elemente de arta teatrala au existat in cadrul riturilor arhaice cu mult inainte de contactul cu civilizatia greaca si romana. In substratul traco-dac au patruns cu timpul scheme, subiect, teme si chiar eroi ai mitologiilor elene si latine, in special ale antesteriilor pagane, ale sionisiacilor, saturnaliilor si kalendelor. Primele forme de drama rituala au fost cele referitoare la vanatoarea primitiva. Acestora le-au urmat jocurile crescatorilor de animale si apoi cele cu caracter agrar, care foloseau masti vegetale si antropomorfe, reprezentand demoni ai vegetatiei, personificand primavara (ca in Paparuda) sau referindu-se la rituri ale fertilitatii solului (precum Calusul, Cucii). Cultul mortilor a generat o alta categrie de jocuri rituale: jocurile grupurilor de barbati, care intruchipau, deghizandu-se, spiritele stramosilor. Cu timpul, toate aceste forme ale dramei rituale si-au pierdut sensurile initiale, accentuandu-se caracterul ludic. Rudimente ale catorva drame rituale, Calusui (Calusarii), Caloianul, Paparuda, s-au pastrat pana in zilele noastre.
Dimitrie Cantemir mentioneaza in Descrierea Moldovei puterea magica, terapeutica, ce se atribuia jocului ritual al Calusului. Elementele teatrale arhaice din jocul Calusului sunt: mastile de panza alba ale calusarilor, masca mutului, mimarea luptei cu toiagele si interdictia de a vorbi in timpul jocului. In ceea ce priveste vechimea, s-ar putea sa existe o legatura intre jocul Calusului si dansul ritual de origine traca kolovrismos, descris de Xenophon, dans al carui rost era de asemenea vindecarea bolilor. O varianta a caiutului poate fi considerata drama rituala Craitele, existenta la romanii din Timoc, cu functii magice, de fertilitate, fecunditate si profilaxie. Obiceiul Caloianul (Scaloianul, Ududoiul) simbolizeaza sacrificiile umane facute divinitatilor fenomenelor atmosferice, precum a le capta binevointa. La ceremonia rituala a Caloianului, care se practica in timpul perioadelor de seceta, participa, de regula, numai femeile si fetele. Acest fapt, asociat cu prezenta unui simbol falic, arata ca este vorba de o magie practicata si in vederea fecunditatii. Ceremonialul consta in ingroparea unei papusi de lut (Caloianul) la marginea unui lan de grau, sau in punerea acesteea intr-un sicriu lasat sa pluteasca pe o apa curgatoare. Caloianului i se atribuie rolul de ajutor al Sf. Ilie. Simbioza dintre elementele pagane si cele crestine consta in faptul ca denumirea obiceiului este luata din calendarul crestin, in timp ce forma si continutul sau releva un rit anterior crestinismului. Un ritual de seceta este si Paparuda sau Paparudele, in care se utilizeaza dansul mimic si mastile fitomorfe, combinate cu elemente de magie homeopatica (udatul cu apa al paparudelor). Caloianul (papusa de lut), camasa ciumei (momaia de paie ingropata in camasa de in, care era aprinsa pentru stavilirea molimei), Uitata (papusa din colac impletit daruita pentru pomana mortilor) sunt simboluri ale unor stravechi practici teatrale.


Cele mai vechi jocuri cu masti au fost cele ce tineau la tracii sud si nord-dunareni, de sarbatorile solstitiului de iarna si ale echinoctiului de primavara si toamna. Crestinismul incearca sa combata jocurile cu masti, travestirile de orice fel fiind interzise inca de la Sinodul al VI-lea (Constantinopol 692). Cu timpul, o parte din obiceiurile crestine au fost contaminate de rituri precrestine, in asa masura incat ele devin mai mult laice decat religioase. Tematica jocurilor cu masti a evoluat de la faza ritual-spectaculara spre spectacolul fara rit axat spre creatia mimo-dramatica si apoi spre cea fono-dramatica. Capre (Turca, Brezaia) este jocul care prezinta ponderea cea mai mare in cadrul sprectacolelor cu masti ale Anului Nou. Se intalneste pe tot cuprinsul tarii, dar cu o frecventa si o varietate tipologica sporite in Moldova. Descinzind din travestirile animaliere proprii culturilor vanatoresti, imaginea caprei a patruns in jocurile cu masti din epoca feudala si continua sa apara si astazi in contextul unor petreceri populare, cu deosebire in cele de la Anul nou. Prima faza de trecre a dramei rituale catre teatru este prezentarea dramatica a unor episoade lucide. Substratul magic, ce atribuia Caprei rostul de a influenta pozitiv vanatoarea si careia i se substituie in societatea de agricultori un rol fertilizator, este inlocuit acum prin explicarea actiunii mimetice, vaduvita insa de sensurile initiale. De regula, spectacolul cuprinde o parte introductiva, descriptiva (in care se schiteaza portretul mastii), urmata de moarte aparenta a animalului si reinvierea acestuia prin descantecul Blojului (Mosului, Ciobanului, Uratului) care-l insoteste. Textul Poetic prezinta vadite inrauriri ale cantecului liric, strigaturii, descantecului si este posterior pantomimei. Masca propriu-zisa, construita din lemn cu maxilarul inferior mobil, initial stilizata, se transforma dintr-un element de recuzita teatrala intr-un obiect decorativ, fiind impodobita excesiv cu margele , hurmuz. Panglici, oglinzi, flori de hartie, clopotei. Acest obicei a exercitat o puternica influenta asupra tuturor jocurilor cu masti, care reproduc, in general, aceeasi actiune: Berbecii, Boul, Cerbul, Tapul, Camila, Leul, Strutul, Paunul etc. In schimb, Calul si Ursul - primul avand la noi o arie de raspandire ce nu depaseste spatiul moldovenesc prezinta similitudini cu jocul Caprei sau al Cerbului numai in cazuri izolate. O forma derivata a Caprei de la Anul Nou este jocul, cu acelasi nume, ce se practica la priveghi cu scopul de a crea o atmosfera de buna-dispozitie in serile premergatoare despartirii de cel raposat.
Mosnegii (Unchesii, Uratii) sunt jocuri cu masti antropomorfe ce provin din riturile arhaice de cinstire a mortilor. In jocurile de priveghi din Sud-ul Moldovei (Vrancea), dar si in acelea din Oltenia sau Maramures, mastile Unchesilor reprezinta pe batranii intelepti ai obstei, reintorsi in sat sa peptreaca in noaptea de priveghi. Izolati de ritul initial si inclusi in jocurile taranesti cu masti de la Anul Nou, Mosnegii devin in epoca feudala, reprezentanti ai comicului popular, echivaland cu mascaricii spectacolelor de burg. Diversificata, imaginea arhaica a unchiasului sta la baza cearii a numeroase personaje: Mosnegii cu tigve din jocul Cucilor, Blojul din jocul Calusarilor, Mosul si baba din jocurile Caprei si al Ursului Jocul Cucilor este pomenit pentru prima oara de Dosoftei in Viata si petrecerea Svintilor fiind asemanat cu un spectacol popular grecesc, prilejuit de sarbatoarea Katagonghion. Obiceiul se practica si astazi in mai multe localitati din Oltenia si Muntenia, actiunea sa referindu-se la casatoria dintre un cioban si o ciobanita sau dintre un taran si o taranca. Dupa casatorie, din motive diferite, sotul este ucis si apoi prohodit parodistic de un "preot". Scena se incheie cu invierea celui mort. Cucilor li se stribuie o origine traca. Peste acest joc trac a fost posibila o suprapunere de elemente grecesti antice (dionosiace) sau de elemente slave (cultul zeului Cupala). Din spectacolul pagan, ce insote a solstitiul de iarna, Cucii devine un joc semireligios ce se practica la lasatul secululi (echinoctiul de primavara). Actualmente, spectacolul s-a laicizat, devenind un alai popular. Principale tipuri de masti specifice acestui obicei sunt cele arhaice, confectionate din "traistele de cai" sau din piele ("cheile" - simple obrazare), si cele de data mai recenta - "tigvele" si "chipurile" (masti montante, ca niste sorcove imense). De la formele cele mai simple cu doua-trei personaje, jocurile cu masti au evoluat spre forme mai complexe, cu cetele de colindatori (alaiuri). Numele generic al acestora este variat: ceata, crila, banda (banta), partie, malanca. Denumirile grupurilor provin, de asemenea, si de la mastile mai importante in jurul carora s-au constituit alaiurile: Capra, Caiutii, Ursarii, Arnautii, Damele etc. Unele cete aveau caracterul confreriilor ludice (spre exemplu Toana transilvaneana), altele deriva din organizatii paramilitare (Hurta bucovineana). Deosebirea consta in aceea ca organizatiile paramilitare functionau tot anul, in vreme ce confreriile se destramau, de obicei, dupa colindat. Dupa stuctura si functia lor ludica, cetele pot fi: ce copii (Caprita copiilor, Caiutii copiilor), de fete (Dragaica), de feciori (cele mai numeroase alaiuri cu masti), de insuratei (Malanca, Giamala) si de varstnici (Mosnegii, Muntii, Uratii).


In Evul Mediu, cand interventia bisericii in spectacolele populare devine imensa, jocurilor cu masti le sunt opuse forme de manifestare ale teatrului religios. Cultivata mai intai de dascali si dieci, drama liturgica a fost sustinuta de boierime si domnitori, pentru ca in cele din urma sa fie adoptata si de mase. La romani, drama liturgica patrunde mai tarziu, fenomenul fiind vadit inraurit de teatrul popular apusean, in special de cel german si maghiar. Autorii acestui tip de teatru s-au inspirat din evangheliile apocrife, legendele hagiografice, cantecele de vitejue si chiar din romanele populare. Spectacolele care alcatuiesc repertoriul dramei religiase sunt: Irozii, Mironositele, Adam si Eva (Jocul cu pomul) si Lazarelul. Cunoscuta in cea mai mare parte a Moldovei, drama Irozii sau Vicleimul circula in Muntenia si sub numele de Taierile iar in Transilvania, alaturi de varianta Viflaimul, apar denumirile Craii sau Magii. Existenta dramei este mentionata de Miron Costin inca din secolul al XVII-lea. In Transilvania, acest teatru a cunoscut o puternica inflorire datorita interesului aratat de clerul local, si scolile din Scheii Brasovului, din Sibiu si Blaj, dar si datorita influentei dramelor populare ale secuilor si sasilor. In Moldova si in Banat patrunderea Vicleimului a fost probabil, impulsionata de ruteni, polonezi si ,respectiv, de sarbi. Tributara, din punct de vedere tematic, in foarte mare masura, textului evanghelic, piesa Irozii cuprinde urmatoarele episoade: nasterea lui Iisus Hristos, calatoria magilor, adorarea pruncului si ucidera pruncilor de catre Irod. In varianta moldoveneasca a Vicleimului apare un personaj neintalnit in celelalte, harapu, a carui tentativa de a-l ucide pe Irod sporeste dramatismul actiunii. Interventiile pline de umor ale personajelor laice (ciobanii) precum si numarul mare de colinde patrunse in repertoriul Irozilor sunt factorii care au contribuit din plin la folclorizarea acestei reprezentari teatrale. Vicleimul a constituit, de asemenea, un foarte bun mijloc de popularizare a psalmilor lui Dosoftei. In tinutul Salistei se joaca Mironositele, piesa religioasa considerata drept unicul "misstere de la passion" din dramaturgia noastra. Asemanarea cu misterele apusene de tipul Die Marie am grabe (Maria la mormant) sau Marienklage (Plangerea Mariei) este evidenta. Totusi punctul de plecare al acestei reprezentari teatrale il constituie un poem dramatic de creatie locala al carui autor este de obicei cunoscut. Actiunea descrie plangerea mironositelor la mormantul lui Iisus si reinvierea acestuia. Drama religioasa Lazarelul cunoscuta astazi doar in cateva zone ale Munteniei si la romanii din Sud-ul Dunarii are la baza un obicei ancestral, simbolizand reinvierea naturii si a fost raspandita candva in toata Paninsula Balcanica. Povestea mortii lul Lazar si plangerea lui de catre Lazarite amintesc riturile orientale, evocand figurile lui Osiris, Atys sau Adonis. Treptat, Lazarelul a devenit o colinda de Florii, pierzandu-si caracterul dramatic initial. In Transilvania a circulat sporadic drama religioasa Adam si Eva sau Jocul cu pomul, care este, de fapt, traducerea romaneasca a piesei Paradeisspiel (Jocul Raiului), imbogatita cu colinde autohtone.
In cartierele marginase ale marilor orase, in oresele mici si chiar in localitatile rurale s-a dezvoltat teatrul de umbre si de papusi. Spectacolele romanesti de acest gen sunt vadit influentate de teatrul de papusi oriental, in special de piesele ale caror erou era turcul Karagöz, precum si de reprezentarile similare ale polonezilor si ucrainienilor. "Chivotul" papusilor de forma "eslei" (Vertep-ul ukrainian) sau a "colibei" (szopka poloneza), aparea in de obste alaturi de "tacamul" Irozilor, drama liturgica fiind insotita de spectacolul laic. Personajele care participa la realizarea jocului Paiata, mos Ghiorghe, Iaurgiul, Bragagiul, vanatorul , ursarul popa etc adauga in variantele moldovenesti pe Gacita si Napoleon Bonaparte. Papusile folosesc o limba pestrita, in care idiotismele, neologismele neasimilate, provincialismele si barbarismele abunda, contribuind la satirizarea personajellor. Paiata (Vasilache) reprezinta intelepciunea populara si poate fi comparata cu vestitele papusi Petruska si Kuparek. Prin spiritul lui satiric, acest teatru a dat mult de furca autoritatilor, variantele cele mai cunoscute si unitare ale teatrului de papusi sunt comunicate de G. Dem. Teodorescu, pentru Muntenia si T.T. Burada pentru Moldova. Spectacolele populare de acest gen vor fi existat si in Transilvania, dar culegerile folclorice de aici nu le consemneaza.
Pe o anumita treapta de evolutie a teatrului popular, eroul mitic este inlocuit prin eroul social (haiducul). In secolul al XIX-lea, haiducii se bucura de o mare popularitate in randul maselor si inspira numeroase creatii folclorice (cantece lirice, balade,povesti). Asa se explica si succesul deosebit al piesei lui Matei Millo si I. Anestin, Jianul capitan de hoti, jucata in Moldova in jurul anului 1850. Patrunderea acestei creatii culte in mediile satesti, folclorizarea ei, a dus la simplificarea piesei, pastrandu-se, insa, aproape intacta, structura. Asemenea altor reprezentari dramatice populare, teatrul de haiduci este o forma de arta sincretica la realizarea careia contribuie si gesturile, mimica si costumatia. In afara unor cantece populare ca Foaie verde mar domnesc, Eu ma duc, codrul ramane, Jelui-m-as si n-am cui, sunt puse in circulatie, pe aceasta cale melodii ce amintesc de creatia lui Al. Fletchtenmacher, Ed. Caudella, sau de romantele, cantecele ostasesti si imnurile scolare ale vremii. Drama este liniara, cu un decor sumar, iar vocabularul abunda in expresii deformate, mai ales prin lipsa de asimilare a neologismelor. Pe schema apectacolului cu Iancu Juanu s-a constituit intregul repertoriu al teatrului de haiduci si de hoti, care cuprinde astazi un mare numar de nume: Bujor, Groza, Gruia, Novac, Paunas, Radu, Rosu, Coroi, Dragul Florilor, Fagurel, Grigoras, Merisor, Palenciuc, Terente, Trandafir Teatrul de haiduci cunoaste in prezent o maxima inflorire in Moldova. Inspirata de ceremonialul nuntilor satesti, Piesa Nunta taraneasca este o creatie laica, aria ei de raspandire fiind, cu precadere, jumatatea de Nord a Moldovei. Prima varianta cunoscuta dateaza din anul 1885 si a fost culeasa din Bucium-Iasi. Contaminate de teatrul de haiduci, unele variante ale Nuntii taranesti au devenit prolixe, supralicitand burlescul actiunii.



Descarca referat

E posibil sa te intereseze alte referate despre:




Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }