Scoli in domeniul managementului - ion ionescu de la brad,

SCOLI IN DOMENIUL MANAGEMENTULUI - ION IONESCU DE LA BRAD,
PRECURSOR IMPORTANT AL MANAGEMENTULUI STIINTIFIC IN ROMANIA

1.       Scoala clasica

2.       Scoala relatiilor umane

3.       Scoala sistemelor sociale

1. SCOALA CLASICA

Reprezentanti importanti:

Frederic W. Taylor

Henry Fayol

Max Weber

Curentele de baza ale scoli clasice

A.       Managementul stiintific (Frederic W. Taylor)

B.       Managementul administrativ (Henry Fayol)

C.       Managementul birocratic (Max Weber)

A. Managementul stiintific

Este reprezentat de Frederic W. Taylor si de Harrington Emerson. Frederic W. Taylor stabileste urmatoarele principii ale managementului:

Inlocuirea metodelor traditionale, bazata pe experienta, prin metode stiintifice, fundamentate pe analiza tuturor elementelor productiei, structurilor, proceselor si mecanismelor;

Selectarea salariatilor pe baza unor metode moderne, antrenarea si instruirea lor;

Colaborarea intre salariatii si administratie in scopul aplicarii unor principii de organizare stiintifica a intregii activitatii;

Diviziunea muncii intelectuale si fizice;

Amplificarea continutului economic al muncii cadrelor tehnice;

Analiza proceselor de munca prin descompunerea in elementele componente;

Evidenta stricta a timpului de munca si normarea muncii;

Controlul tehnic al operatiunilor tehnologice;

Aplicarea salarizarii in acord;

Delimitarea stricta intre functiile de conducere si cele de executie.

Frederic W. Taylor considera ca

“Gradul de atasament si de participare al muncitorului in procesul de productie este direct proportional cu increderea sa in faptul ca va fi apreciat si recompensat in concordanta cu aportul sau la realizarea obiectivelor”.

Contributia lui Harrington Emerson are un pronuntat caracter aplicativ, aducand personal, unor firme la care a lucrat, profituri de multe milioane de dolari.

Principii:

      Enuntarea unui scop clar, bine determinat, si orientarea intregii activitati pentru atingerea acestuia;

      Utilizarea rationala si economica a tuturor categoriilor de resurse;

      Organizarea unui consiliu (stat major) competent in conducerea firmei;

      Disciplina;

      Executarea la timp a obligatiilor si atributiilor de catre fiecare salariat si atitudinea echitabila a managerilor fata de subordonati;

      Organizarea unei evidente sistematice, operative si precise;

      Conducerea operativa, cu precizie a proceselor de productie;

      Normarea tuturor elementelor proceselor de productie;

      Adaptarea conditiilor de munca si a masinilor la posibilitatile muncitorilor;

      Unificarea proceselor de munca si efectuarea instructajelor;

      Stimularea materiala si morala pentru ridicarea productivitatii;

B. Managementul administrativ

Henry Fayol

Creatorul acestui curent;

A evidentiat pentru prima data functiile intreprinderii, care au fost pastrate pana astazi in teoria moderna a managementului (prevederea, organizarea, comanda, coordonarea, controlul).

Principii:

Diviziunea muncii;

Autoritatea;

Disciplina;

Unitatea de comanda (fiecare salariat trebuie sa primeasca instructiuni cu privire la o anumita operatie, numai de la o singura persoana);

Unitatea de directie (acelasi obiectiv va fi directionat de un singur manager, utilizand un singur plan);

Subordonarea intereselor individuale fata de cele ale firmei;

Remunerarea corecta;

Respectarea ierarhiei;

Echitatea (managerii trebuie sa fie corectii si amabili si cu subordonatii);

Stabilitatea personalului;

Stimularea initiativei, chiar daca mai apar si greseli;

Stimularea spiritului de echipa.

C. Managementul birocratic

Max Weber

Creatorul acestui curent;

Principii:

Munca trebuie sa fie divizata si sa fie clar definita autoritatea si responsabilitatea celui, care trebuie sa intervina pentru a da ordine;

Posturile trebuie sa fie organizate intr-o ierarhie a autoritatii, astfel incat fiecare pozitie sa se afle sub autoritatea alteia;

Toate persoanele trebuie selectate si promovate pe baza calificarii, prin examinare in concordanta cu pregatirea si experienta;

Toate actele administrative si deciziile trebuie sa fie emise numai in scris;

Managementul sa fie separat de proprietarii organizatiei;

Managerii trebuie sa stabileasca reguli si proceduri ferme;

Regulile trebuie sa fie aplicate in mod identic tuturor salariatilor.

2. SCOALA RELATIILOR UMANE

Reprezentanti:

Elton Mayo

Douglas McGregor

Reprezentatii acestei scoli reproseaza scolii clasice faptul ca nu tine seama de comportamentul uman, ca membrii unei organizatii sunt considerati ca elemente pasive.

Principii:

Motivarea personalului si imbunatatirea climatului de munca;

Permisiunea membrilor fiecarei echipe de a se alege in functie de preferintele reciproce;

Acordarea unei importante oficiale, echipei sau grupului de munca pentru cresterea gradului de cooperare;

Inlocuirea autoritatii oficiale (dreptul de a lua decizii) cu autoritatea reala;

Descentralizarea structurilor si luarea deciziilor cat mai aproape de locul de aplicare.

3. SCOALA SISTEMELOR SOCIALE

Reprezentanti:

Peter F. Druker

Considera ca “managementul este functia esentiala a timpurilor noastre”.

Elaboreaza cinci principii fundamentale ale managementului:

       Stabilirea obiectivelor firmei;

       Organizarea productiei si a muncii;

       Motivarea si comunicarea;

       Stabilirea metodelor de masurare a performantelor;

       Dezvoltarea capacitatii si performantelor oamenilor.

Prin lucrarea “Practica managementului” se impune ca cel mai important ganditor si practician in management.

In lucrarea sa dezvolta managementul prin obiective.

Obiectivele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa fie operationale si motivante;

Sa permita concentrarea resurselor si eforturilor;

Sa fie stabilite in sectoarele cheie (marketing, inovatie, echipament, productivitate, responsabilitate sociala, profit);

Sa permita repartizarea muncii in functie de structura firmei.

Problema centrala a unei firme este cresterea productivitatii muncii umane.

Succesul unei firme se datoreaza organizarii responsabilitatilor lucratorilor, fiind necesare urmatoarele:

O munca organizata;

Autocontrolul;

Perfectionarea continua a personalului;

Diminuarea rezistentei la schimbare.

ION IONESCU DE LA BRAD,
PRECURSOR IMPORTANT AL MANAGEMENTULUI STIINTIFIC IN ROMANIA

       Ion Ionescu de la Brad – precursor important al managementului stiintific in Romania, prin lucrarea “Agricultura Romana de la Brad” in care sunt prezentate concluziile trase pe baza activitatilor intreprinse in cadrul mosiei sale din satul Brad, de langa orasul Roman.

       In 1869 a rascumparat mosia care apartinuse parintilor – 166 ha plus constructiile aferente.

       Pretul a fost de 41.000 Lei din care 14.000 Lei la intocmirea actelor, diferenta in rate pe o perioada de 12 ani, cu o dobanda totala de 28.000 Lei.

       Pentru exploatare – capitalul circulant anual – 8.000 Lei.

       Prima masura – ridicarea pretului munci, taranii primind jumatate din valoarea recoltei, desi proprietarul participa atat cu pamantul, cat si cu capitalul financiar. Ion Ionescu de la Brad fiind convins ca munca este cel mai important element al productiei.

       A infiintat o ferma model pentru locuitorii din imprejurimi. Ferma avea o suprafata de 6 ha si detinea 6 capete de vite. Cu vitele se realiza si lucrarea pamantului si fertilizarea lui.

       Planul de cultura avea un asolament de 4 ani, in care jumatate din suprafata era utilizata pentru hrana omului si jumatate pentru hrana vitelor.

       In ferma model productiile erau duble fata de restul mosiei si de patru ori mai mari decat restul zonei.

       In 1885 pe mosia Bradului se cheltuiau 128 Lei/ha, fata de 1200 Lei/ha, cat se cheltuiau in multe tari europene.

       Ion Ionescu de la Brad realiza 25 Lei profit brut pe ha, deci 4150 Lei pe toata mosia, din care platea 900 Lei impozit (22%- 400 Lei la stat, 100 Lei la judet si 400 Lei la comuna).

       In ferma model se cultivau si plante destinate comercializarii, cum erau tutunul, rapita, cartofii, legumele si se cresteau vite in vederea comercializarii produselor lor.

Ion Ionescu de la Brad ii invata pe sateni cum sa practice o agricultura in care sa se intensifice legatura cu piata, sa se castige bani si sa se acumuleze capital.

Pentru cresterea profitului Ion Ionescu de la Brad propunea:

1.       Sporirea cheltuielilor de capital in scopul introducerii de masini si unelte cat mai perfectionate;

2.       Dezvoltarea zootehniei, care valorifica superior productia vegetala si contribuie la sporirea productiei vegetale prin fertilizare naturala.

PRINCIPIILE DUPA CARE S-A CONDUS ION IONESCU DE LA BRAD

IN ELABORAREA PLANURILOR EXPLOATATIILOR AGRICOLE

1.       Agricultura trebuie privita ca o activitate exercitata in scopul obtinerii de beneficii.

2.       Agricultura aduce venit mare, castig curat mare, numai daca cel care o practica, respecta legile naturii si pe cele ale economie.

3.       Cultivatorii trebuie sa stie sa aleaga intre a practica agricultura extensiva si agricultura intensiva. Principiul trecerii de la agricultura extensiva la cea intensiva, constituie dupa Ion Ionescu de la Brad, principiul fundamental ce trebuia respectat la sfarsitul secolului XIX.

4.       Activitatea de introducere a agriculturii rationale in randurile satenilor romani constituia, dupa Ion Ionescu de la Brad, o activitate de utilitate nationala.

5.       Sporirea investitiilor pe unitatea de suprafata, constituie o regula ce trebuia respectata cu strictete pentru obtinerea unor recolte mari de pe suprafete mici.

6.       Model – experimentul in agricultura are o importanta mult mai mare decat in alte ramuri de activitate economica.

7.       Cresterea veniturilor proprietarilor funciari, sporirea capitalurilor si o mai buna plata a muncii, reprezinta conditii indispensabile ale cresterii puterii si civilizatiei unui popor.