Identificarea principalilor indicatori cu ajutorul carora se poate masura contributia turismului la dezvoltarea economico-sociala

Identificarea principalilor indicatori cu ajutorul carora se poate masura contributia turismului la dezvoltarea economico-sociala

- PIB; PO; VA;

- incasari si cheltuieli din turismul international, balanta de plati

- consumul

- timpul liber

- mediul; dezvoltarea durabila

In concordanta cu aspectele privind continutul si trasaturile sale definitorii, turismul - inteles ca ansamblul relatiilor si fenomenelor generate de satisfacerea nevoilor calatoriilor - intruneste cerintele unui domeniu distinct de activitate, reprezentand, pentru tot mai multe tari, o ramura importanta a economiei.

In aceasta calitate, el stimuleaza dezvoltarea, actiunea sa manifestandu-se pe multiple planuri: economic, social, cultural, de mediu si chiar politic.

Impactul economic al turismului

Privit prin prisma continutului sau si in corelatie cu ansamblul economiei nationale, turismul actioneaza ca un factor stimulator al sistemului economic global. Desfasurarea calatoriei turistice presupune o cerere si, respectiv, un consum de bunuri si servicii specifice, ceea ce antreneaza o crestere in sfera productiei acestora. Totodata, cererea turistica determina o adaptare a ofertei, care se materializeaza, intre altele, in dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector si, indirect, in stimularea productiei ramurilor participante la construirea si echiparea spatiilor de cazare si alimentatie, modernizarea retelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalatii pentru agrement.

Prin dezvoltarea turismului se obtine, asadar, un semnificativ spor de productie; pentru anul 2010 se asteapta ca turismul sa reprezinte 9,6% din produsul intern brut la nivel mondial, respectiv 5751 miliarde USD. Aportul turismului la PIB difera sensibil intre zonele si statele lumii in functie de nivelul acestora si de dezvoltarea si structura economiei tarilor respective. Astfel, in Europa, principala zona turistica a lumii, cota de participare a turismului la PIB este superioara mediei mondiale. De asemenea, in tarile insulare din Marea Caraibelor ponderea ajunge la 65-75%.

Desigur, sunt si tari in care turismul este mai slab dezvoltat si, corespunzator, aportul lui la crearea PIB este mai modest; in aceasta categorie se include si tara noastra, unde, la nivelul ultimilor ani, turismul a participat doar cu 4-5% la realizarea PIB.

Turismul este nu numai creator de PIB, ci are si o contributie importanta la realizarea valorii adaugate. Prin specificul sau - activitate de servicii, consum mare de munca vie, de inteligenta si creativitate - turismul participa la crearea VA intr-o proportie superioara ramurilor apropiate din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare.

Turismul are, totodata, si un important efect de antrenare, de stimulare a productiei in alte domenii, rezultat al caracterului sau de ramura de interferenta si sinteza. Studii elaborate in acest sens au evidentiat ca activitatea unor ramuri este determinata in mare parte de nevoile turismului.

In conexiune cu dezvoltarea si modernizarea economiei unei tari, turismul se manifesta si ca un mijloc de diversificare a structurii acesteia. Astfel, nevoia de adaptare la cerintele turistilor favorizeaza, pe de o parte, aparitia unor ramuri (activitati) specifice: industria agrementului, transportul pe cablu, agentiile de voiaj, productia de artizanat si, pe de alta parte, imprima dimensiuni noi unora dintre ramurile existente: agricultura, industria alimentara, constructii, transporturi, servicii culturale.

Turismul reprezinta, totodata, o cale de valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse si, in mod deosebit, a celor naturale - altele decat cele traditionale - si/sau a celor de mici dimensiuni. Elemente cum sunt: frumusetea peisajului, calitatile curative ale apelor minerale sau termale, conditiile de clima, evenimente cultural-artistice, monumente de arta, vestigii istorice, traditia populara isi gasesc cea mai buna valorificare, in unele situatii chiar singura, prin intermediul turismului. Mai mult, in cazul comercializarii acestor resurse in turismul international se asigura un spor de venit, rezultat al costurilor comparative (de productie) mai mici pe piata interna fata de cea internationala. De asemenea, fata de alte ramuri dominate de economiile de scala, turismul se poate dezvolta si prin exploatarea resurselor de mici dimensiuni, dispersate, fiind, din acest punct de vedere, o componenta importanta a economiilor locale.

Consecinta fireasca a acestor efecte, turismul este capabil sa provoace mutatii in dezvoltarea in profil teritorial; din acest unghi, el este considerat o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale, privite la scara nationala sau mondiala, "o solutie pentru prosperitatea zonelor defavorizate, un remediu pentru localitatile dezindustrializate'^[1].

Pe langa incidentele asupra economiei regiunilor si zonelor receptoare de turisti, rezultate din atragerea lor in circuitul de valori, dezvoltarea turismului are consecinte asupra geografiei acestora, asupra urbanizarii si constructiei de locuinte, amenajarii de drumuri, realizarii de servicii publice. El favorizeaza, de asemenea, utilizarea pe plan local a diferitelor resurse, a disponibilitatilor de forta de munca.

Efectele economice ale turismului imbraca si alte forme de manifestare; dintre acestea, se impune a fi mentionata contributia sa la asigurarea unei circulatii banesti echilibrate, realizata deopotriva pe seama turismului intern si international. Astfel, in cazul turismului intern, prin cheltuielile facute de turisti pentru procurarea de bunuri si servicii specifice, este redata circulatiei o parte din veniturile obtinute de acestia; se realizeaza, in acest fel, o echilibrare a cererii solvabile cu oferta (productia), atenuandu-se presiunile inflationiste. Pe de alta parte, produsele turistice mai rafinate, mai complexe, presupun, din partea turistilor, cheltuieli mai mari fata de consumurile casnice; cu alte cuvinte, preluarea unei parti din veniturile populatiei sub forma cheltuielilor pentru turism nu inseamna sporirea, in aceeasi masura, a consumului intern de resurse regenerabile^[2]. in privinta turismului international, incasarile valutare contribuie la atenuarea deficitului balantei de plati, la consolidarea monedei nationale si a liberei convertibilitati.

Turismul si ocuparea fortei de munca

Turismul joaca un important rol in economie si prin faptul ca genereaza noi locuri de munca, avand, din acest punct de vedere, o contributie majora la atragerea excedentului de forta de munca din alte sectoare si, implicit, la atenuarea somajului. Relatia dintre turism si utilizarea fortei de munca se manifesta in plan cantitativ si calitativ, direct si indirect.

Astfel, complexitatea industriei turistice, diversitatea gusturilor si preferintelor consumatorilor turisti, necesitatea individualizarii vacantelor etc, pe de o parte, si posibilitatile relativ limitate de mecanizare-automatizare a operatiunilor turistice si ca urmare consumul mare de munca vie, pe de alta parte, se reflecta in proportia superioara a celor ocupati in sfera turismului, fata de ramurile cu structura apropiata.

In concordanta cu aceste evolutii si caracteristici, s-au inregistrat cresteri semnificative ale numarului celor ce lucreaza in hoteluri si restaurante, transporturi, agentii de turism, prestatii de agrement, conducerea administrativa a aparatului turistic.

Prin generalizarea experientei tarilor cu traditie turistica, in privinta apartenentei activitatilor la industria turismului, World Travel and Tourism Council (WTTC) estimeaza, pentru 2010, la 303 milioane persoane numarului celor angajati direct in turism, ceea ce reprezenta circa 8,1% din totalul fortei de munca ocupata la scara mondiala.

Din punct de vedere calitativ, relatia turism-forta de munca poate fi exprimata printr-o multitudine de aspecte, intre care: nivelul de calificare al celor ocupati in turism si structura fortei de munca pe trepte de pregatire, raportul intre cei angajati cu timp total si timp partial de munca, proportia angajatilor sezonieri si fluctuatia personalului, costul formarii profesionale.

Un aspect particular al relatiei turism-forta de munca il constituie efectul indirect al cresterii numarului celor ocupati in acest sector. in calitatea sa de consumator de bunuri si servicii, turismul influenteaza benefic utilizarea fortei de munca in ramurile furnizoare ale acestuia, cum sunt: agricultura, industria alimentara, industria usoara, constructii, industria materialelor de constructie etc. Desi este foarte dificila masurarea efectelor indirecte ale sporirii numarului celor angajati in turism, studii intreprinse in aceasta directie au evidentiat ca un loc de munca direct din turism poate crea de la 1 la 3 locuri de munca indirecte si induse (0,6-0,8 numai in agricultura si constructii)^[3].

Turismul international si comertul mondial

Cresterea si diversificarea schimburilor internationale sub impactul dezvoltarii individuale a tarilor lumii, a specializarii acestora si a adancirii diviziunii internationale a muncii reprezinta una din trasaturile majore ale evolutiei economiei mondiale. in corelatie cu aceste transformari, turismul se afirma ca o componenta importanta a relatiilor economice internationale, cu rol din ce in ce mai mare. Astfel, potrivit evaluarilor FMI, in anul 2009, incasarile din turismul international impreuna cu cele din transporturile turistice aeriene, reprezentand mai mult de 1000 mld. USD, plasau aceasta activitate inaintea tuturor categoriilor de produse si servicii exportate^[4].

Prin specificul sau, turismul international face parte din structura comertului invizibil, reprezentand una dintre componentele principale ale acestuia. Comertul invizibil este o forma a schimburilor internationale, constituit din ansamblul tranzactiilor economice internationale care nu au ca obiect un bun material. El cuprinde operatiuni ca: servicii - transporturi si telecomunicatiile internationale, turism international, operatiuni de pastrare, asigurari, Consulting, know-how; transferuri banesti particulare - salarii, diverse venituri; transferuri banesti de stat -despagubiri, compensatii; operatiuni legate de investitiile in strainatate precum si o serie de operatiuni banesti avand caracter necomercial, cum ar fi participarea la organismele internationale, intalniri mondiale, specializarea si studiile in strainatate, deplasarile la tratative etc.¹. Avand o structura eterogena, cu implicatii in toate domeniile vietii economice si sociale, comertul invizibil joaca rolul unui factor de crestere economica, de largire si diversificare a relatiilor economice internationale, de facilitare a accesibilitatii tarilor la schimbul mondial de valori.

Prin apartenenta la comertul invizibil, turismul international are o contributie semnificativa la cresterea si diversificarea exporturilor. in functie de conditiile concrete ale fiecarei tari, turismul reprezinta un export sau un import; astfel, bunurile si serviciile pe care le consuma turistii pe durata deplasarii lor intr-o tara pot fi asimilate, pentru tara vizitata, cu un export; in acelasi timp, cheltuielile pe care le face un turist in strainatate constituie, pentru tara lui de resedinta, un import. in consecinta, o crestere a numarului turistilor internationali si/sau a cheltuielilor acestora conduce la sporirea volumului schimburilor internationale.

Analiza structurii comertului mondial, in general, si a celui cu servicii, in particular, evidentiaza locul important pe care il detine turismul - circa 6% in exportul de bunuri si peste 30% in comertul cu servicii -, precum si faptul ca evolutia acestuia a fost in multe cazuri superioara dinamicii comertului mondial.

In afara contributiei directe - asigurate prin intermediul incasarilor - la dinamica schimburilor internationale, turismul are si o contributie indirecta, aflandu-se adesea la originea unor fluxuri comerciale impuse de dezvoltarea infrastructurii turistice sau pentru completarea consumurilor turistilor.

In ce priveste aportul turismului international la diversificarea exporturilor, acesta este sustinut prin varietatea produselor si serviciilor puse la dispozitia turistilor, produse si servicii de natura specifica (continutul lor este, in mare masura, alcatuit din elemente naturale - peisaje, clima, ape minerale si termale - sau valori de cultura si arta) si care, in conditii clasice, fie ca nu se pot exporta, fie se exporta dar in cantitati mici, cu eforturi si riscuri mari datorita particularitatilor lor, cum sunt: perisabilitate ridicata, productie sezoniera, distante mari pana la pietele consumatoare, preturi necompetitive.

Turismul, ca forma a exporturilor, caracterizat prin diversitatea bunurilor si serviciilor comercializate ca si prin consum la locul de productie, se dovedeste si deosebit de eficient; el presupune costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport, a taxelor vamale, a diferitelor comisioane etc. Ca urmare, turismul international se manifesta ca o importanta sursa de devize sau de economisire a acestora, ca mijloc de valorificare, in conditii mai avantajoase comparativ cu formele clasice ale exporturilor, a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor marfuri destinate pietei internationale. Turismul international contribuie, in acest fel, la echilibrarea balantelor comerciale si de plati.

Balanta de plati reflecta ansamblul creantelor si debitelor unei tari in relatie cu strainatatea, iar influenta turismului asupra acesteia poate fi redata sintetic prin intermediul soldului balantei valutare a turismului care, in functie de natura sa -pozitiva sau negativa - poate compensa, reduce sau agrava o balanta de plati deficitara.

Complexitatea turismului international reclama ca activitatile specifice acestuia sa se inregistreze in balanta de plati atat in contul operatiunilor curente (comert international cu bunuri si servicii non-factor), cat si in contul miscarilor de capital (in principal, investitii). Astfel, incasarile si cheltuielile din turism sunt evidentiate in postul "Calatorii' (contul operatiunilor curente); aici sunt cuprinse, la credit, cheltuielile turistilor straini in tara primitoare, cheltuieli legate de cazare, alimentatie, transport intern, tratament balneo-medical si alte servicii, iar la debit, cheltuielile de aceeasi natura facute de rezidenti in strainatate. in functie de soldul activitatii turistice (postul "Calatorii') si soldul general al balantei de plati, pot exista mai multe situatii (vezi tabelul 1.2.).

Tabelul nr. 1.2.

Influenta rezultatelor activitatii turistice asupra balantei de plati

Aprecierea influentei turismului asupra balantei de plati trebuie sa aiba in vedere sensul (exprimat de semnul algebric al confruntarii celor doua solduri) cat si amploarea acesteia; ca atare, analiza, redata sintetic in tabloul de mai sus, se impune a fi intregita cu determinarea marimii (valorii) soldului si efectuarea unor comparatii in timp. Sunt relevante, in acest sens, rezultatele obtinute de diverse tari, reprezentative pentru activitatea lor turistica.

Semnificatii socio-culturale ale turismului

Turismul are, pe langa consecintele economice, si o profunda semnificatie socio-umana. Actiunea sa se exercita atat asupra turistilor, cat si asupra populatiei zonelor vizitate si se resimte in planul consumului, instruirii si educatiei, utilizarii timpului liber, calitatii mediului, legaturilor dintre natiuni. in general, efectele sale sunt pozitive, benefice, dar, data fiind complexitatea sa, nu sunt excluse nici incidentele negative.

Prin continutul sau, turismul are un rol reconfortant^[5], reparator, contribuind la refacerea capacitatii fizice a organismului, atat prin formele generale de odihna, recreere, miscare, cat si prin cele specifice, de tratament balneo-medical. Totodata, el se manifesta ca un mijloc activ de educatie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civilizatie al oamenilor; turismul faciliteaza accesul la valorile culturale, favorizeaza schimbul de idei, de informatii, stimuland largirea orizontului cultural, de cunoastere a turistilor si populatiei locale, cu efect asupra formarii intelectuale. in consecinta, turismul are o importanta deosebita in satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale oamenilor, influentand pozitiv dimensiunile si structura consumului.

Consumul turistic are o alcatuire eterogena, fiind reprezentat, in termeni financiari, de cheltuielile facute de turisti pentru cumpararea de bunuri si servicii specifice. Desi determinat de o gama larga de factori, de natura obiectiva si subiectiva, specifica si nespecifica, cat si de particularitatile economiilor locale, consumul turistic a inregistrat, de-a lungul timpului, o crestere semnificativa - de 2-3 ori pentru majoritatea tarilor europene, argumentand integrarea turismului in modul obisnuit de existenta al unor categorii sociale tot mai largi^[6]. Cheltuielile pentru vacante reprezinta la nivel mondial 9,7% din cheltuielile de consum; in majoritatea tarilor europene se situeaza la 11-12% in timp ce in tara noastra este de numai 3,2%.

Raspunzand unor cerinte de ordin social, turismul se afirma si ca un important mijloc de utilizare a timpului liber.

Prin formele sale, turismul contribuie deopotriva la recuperarea capacitatii fizice a organismului si la largirea orizontului de cunoastere, de informare a calatorului. Corespunzator acestor avantaje, turismul se regaseste ca principala destinatie a timpului liber, atat pentru cel localizat la sfarsitul saptamanii, cat si pentru cel al vacantelor sau concediilor de odihna^[7].

Activitatea turistica, inteleasa ca proces de productie, cu intrari si iesiri, presupune si exploatarea unei game variate de resurse, intre care cele naturale au un rol fundamental. in consecinta, turismul exercita influenta asupra mediului si componentelor sale. Datorita complexitatii fenomenului turistic, relatia dintre acesta si mediu prezinta numeroase fatete, se manifesta pozitiv si/sau negativ.

Mediul, ca totalitate a factorilor naturali si a celor creati prin activitatile umane si, mai ales, calitatea lui reprezinta motivatia esentiala a calatoriilor, alcatuind "materia prima' a turismului. in procesul consumului turistic, aceasta materie prima sufera o serie de transformari; de regula, se deterioreaza. Sunt afectate deopotriva componentele sale naturale si cele socio-culturale^[8]. Se impune, in aceste conditii, gasirea unor solutii de atenuare sau chiar de eliminare a impactului negativ al turismului asupra mediului; si acestea exista in insusi modelul lui de dezvoltare contemporana. Vocatia ecologica a turismului poate fi sustinuta prin: sporul de frumusete peisagistica obtinut, in unele zone, ca urmare a amenajarilor destinate recreeri; controlul dezvoltarii statiunilor; orientarea fluxurilor turistice; organizarea de parcuri si rezervatii; promovarea formelor de vacanta, mai putin agresive - turismul verde, turismul rural, turismul de foto-safari sau bird-watching etc.

Conservandu-si, in fapt, propria materie prima, turismul are o contributie insemnata la mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului^[9], se manifesta ca un factor activ al dezvoltarii durabile.

Tot pe plan socio-cultural, dar si politic, turismul actioneaza in directia intensificarii si diversificarii legaturilor dintre natiuni. Calatoriile, si in mod deosebit cele internationale, reprezinta o cale eficienta de contact cu realitatile si popoarele altor locuri, iar rolul lor devine tot mai important pe masura cresterii circulatiei turistice, respectiv a numarului persoanelor si tarilor participante la trafic. Turismul contribuie, astfel, la promovarea unei mai bune intelegeri intre popoare apartinanddiferitelor culturi si nationalitati^[10], la reinvierea traditiilor, la valorificarea pretioasei mosteniri a culturii universale.

Prin ansamblul posibilitatilor pe care le ofera si conditiilor pe care le reclama pentru buna sa desfasurare, turismul constituie, de asemenea, un instrument eficient al destinderii internationale, de consolidare si mentinere a pacii in lume.

Test de evaluare

1. Enumerati principalii indicatori cu ajutorul carora se poate caracteriza locul si rolul turismului in economie.
2. Explicati rolul turismului de factor stimulator al dezvoltarii.
3. Turismul si forta de munca.
4. Prezentati conexiunile dintre turismul international si comertul mondial.
5. Explicati semnificatiile socio-culturale ale turismului.
6. Definiti balanta de plati si aratati rolul turismului in echilibrarea acesteia.

Tema de control:

Analizati si comparati balanta de plati si balanta turismului pentru Romania, la nivelul anului 2008.