VEDEREA SPATIALA (STEREOSCOPICA)
Vederea umana este preponderent binoculara. Campul vizual este spatiul
exterior, vazut de doi ochi imobili. Campul vizual uman este deservit in cea
mai mare parte de ambii ochi - vedere binoculara si doar o parte din campurile
temporale (externe) de catre un singur ochi.
Vederea spatiala este rezultatul pozitiei
centrate convergent a celor doi ochi. In acest fel se realizeaza examinarea
stereoscopica a obiectului privit cu cei doi ochi; mai intervin miscarile
acestora si capului, ce obtin informatii spatiale si
asupra distantelor. Faptul ca ochii se afla la o distanta de aproximativ 10 cm.
unul de altul face ca imaginea din mediu la nivelul ambelor retine sa fie
relativ diferita. Analiza corticala a acestei
informatii provenite de la ambele retine constituie premiza vederii spatiale.
Un rol
important in vederea spatiala il are distana dintre obiectul privit si ochi. Cu
cat aceasta distanta este mai mare cu atat aprecierea
profunzimilor este mai dificila. Limita de apreciere corecta
se afla la aproximativ 150 m. Peste aceasta limita o informatie corecta poate
fi obtinuta doar cu ajutorul instrumentelor (binoclu, luneta etc.). Din
acest motiv pilotii au nevoie de experienta la aprecierea distantelor mari (venirea la aterizare, observarea orizontului) mai ales
ca o serie de factori pot influenta acest proces.
Principalii factori sunt:
1. Marimea aparenta a obiectelor
Pilotul trebuie sa cunoasca marimea reala a obiectelor; ordonarea lor in
functie de acest parametru contribuie la identificarea lor. Acesta deoarece
apar erori de apreciere a marimii avioanelor ce zboara
din sens contrar, mai ales daca tipul de aeronava nu a fost recunoscut sau a
fost confundat.
Deosebit de important este unghiul de observare a acestor aeronave. Daca obiectul
apare in afara unui unghi de 5° fata de vederea centrala, pot interveni greseli
de evaluare atat asupra distantei dar mai ales a marimii lui (mai mic decat in
realitate).
2. Miscarea relativa
Daca subiectul se
deplaseaza intr-un mediu imobil sau invers, el sta pe loc si obiectele din
mediu se afla in miscare, apare senzatia ca obiectele aflate la departare se
deplaseaza mai incet dect cele aflate in imediata apropiere a
ochilor. In cazul unui avion ce se deplaseaza cu aceeasi
viteza ca si al observatorului si aflat a distanta medie pot apare mici greseli
de apreciere asupra directiei si marimii vitezei.
Lipsa reperelor in campul
vizual
Zborul intr-un
spatiu ,,vidat" de contururi si repere (deasupra marii,
a unei suprafete acoperite cu zapada, cer perfect senin etc.) poate produce
erori de apreciere a distantelor. Datorita ,,miopiei
spatiului vid" aceste distante sunt scurtate comparativ cu realitatea,
focalizarea imaginii realizandu-se la aproximativ 1-1,75 m, ca urmare a relaxarii
ochiului. Din aceeasi cauza intervine perceptia gresita a marimii obiectulul
care apare mai mic si deci mai indepartat. Un exemplu
tipic este "diferenta" de marime a Lunii.Aceasta apare mai mica pe cer (deci intr-un
spatiu fara puncte de reper) decat deasupra orizontului.
4. Lumina si umbra
Intr-un mediu cu contraste
(lumina - umbra) aprecierea dimensiunilor spatiului este
mult mai facila. Invers, pe un cer acoperit, orice obiect
va fi perceput mai aproape decat in realitate.
