Istoricul activitatii de transport

Istoricul activitatii de transport

In antichitate si evul mediu datorita caracterului limitat al productiei si circulatiei marfurilor, transporturile se desfasurau in stransa legatura cu activitatea de comert, astfel ca proprietarul mijloacelor de transport avea posibilitatea sa execute atat transportul cat si comercializarea marfurilor respective. Transporturile cunosteau o slaba dezvoltare rezumand-se doar la cele cu tractiune animala si mici ambarcatiuni ce traversau marile, fluviile si raurile navigabile.

In epoca moderna, caracterizata prin dezvoltarea fortelor de productie si adancirea diviziunii sociale a muncii, dezvoltarea productiei si a circulatiei marfurilor, a determinat si perfectionarea mijloacelor si cailor de transport, in aceste conditii transporturile ajungand sa se separe ca o ramura economica de sine statatoare. In acest sens, Karl Marx sublinia faptul ca: ,, in afara de industria extractiva, de agricultura si industria prelucratoare, mai exista o a patra sfera de productie materiala. Aceasta este industria transporturilor, indiferent daca este vorba de transporturi".

O adevarata revolutie in transporturi a fost descoperirea fortei aburului, care a dus la aparitia unei noi categorii de transport, cel feroviar, iar alaturi de cel naval a cunoscut o puternica dezvoltare prin perfectionarea masinii cu abur.

In a doua jumatate a secolului al XIX - lea transportul feroviar incepe sa se raspandeasca pe intregul glob, reprezentand pana in zilele noastre cea mai importanta categorie de transport.

Descoperirea motorului cu ardere interna a permis aparitia unor noi categorii de mijloace de transport: auto si cel aerian.

La inceput aparatele de zbor aveau un singur loc pentru pilot, apoi datorita increderii si sigurantei in acest mijloc de transport, a aparut cel de-al doilea loc, pentru ca azi o nava aeriana sa poata transporta pana la 490 de calatori cu o independenta de zbor in jur de 9000 Km. Initial zborul aerian s-a considerat un act sportiv, pentru ca, intr-o perioada relativ scurta, aeronava sa devina un mijloc de transport.

Mijloacele de transport auto cunosc o dezvoltare incepand cu deceniul al doilea al secolului nostru, dar in ultimii 50 de ani prin cresterea capacitatii de transport si versificarea lor concura in mai mare masura la deplasarea de marfuri si calatori.

Transportul naval, prin navele de mare capacitate (astazi traverseaza marile si oceanele planetei nave cu incarcaturi de 300.000 tdw) cat si prin faptul ca este cel mai ieftin transport, isi aduce contributia in mare masura la realizarea transporturilor la distante considerabile practic ar fi de neconceput executarea acestor transporturi cu alte mijloace.

Evolutia mijloacelor de transport si cresterea importantei economice a activitatii de transport au determinat consecinte si pe plan juridic prin aparitia numeroaselor acte normative interne si internationale in acest domeniu. S-a creat o noua ramura de drept - dreptul transporturilor - care reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile nascute in cadrul activitatii de transport dintre expeditor (calator), transportator si destinatar.

Aceasta reglementare a contractului de transport are la baza principii fundamentale proprii si tine seama de specificul obiectului economic a acestui contract cat si specificul fiecarei categorii de transport in parte.

Raporturile ce se nasc, ca urmare a incheierii contractului de transport, au un continut economic, iar reglementarea lor are in vedere principiile egalitatii partilor si echivalentei prestatiilor.

Evolutia economiei noastre in directia economica de piata, cooperarea economica internationala, sub variatele forme de colaborare existente si a celor noi, care vor apare, impune legiveratorului nostru o preocupare sporita pentru perfectionarea legislatiei existente, care a devenit necorespunzatoare fiind dominata de principiile economiei planificate centralizat, limitarea libertatii de contractare a partilor, etc.