Misiunile  diplomtice

Potrivit art. 3 din Conventia de la Viena 1961 se prevede ca functiile unei misiuni diplomatice constau in special in :

1. reprezentarea statului acreditant in staul acreditar

2. de ocrotire a interesului statului acreditant in statul acreditar si a cetatenilor acestora in limitele admise de dreptul international

3. de a duce tratative sau negocieri cu statul acreditar in diverse domenii: politice, economice, tehnico-stiintifice, social-umanitare

4. de informare prin mijloace licite despre viata economica, politica din statul acreditar
5. de promovare a relatiilor de prietenie si cooperare cu statul acreditar.

1. Functia de reprezentare

Este cea mai veche functie diplomatica si extrem de importanta deoarece faciliteaza comunicarea dintre cele doua tari. Este indeplinita in special si la nivelul cel mai constient de seful misiunii diplomatice care are recunoscut asa-zisa reprezentare generala. Functia se concretizeaza in :

- participarea la ceremoniile oficiale din statul acreditar

- exprima dorintele statului acreditant fata de statul acreditar

- in exprimarea punctelor de vedere fata de politica statului acreditant

Seful misiunii diplomatice reprezinta statul ca atare, nu in nume propriu sau al misiunii diplomatice.
2. Functia de negociere

Exprima esenta activitatii diplomatice. Mijlocul principal de rezolvare a cooperarii dintre state. Negocierile pot fi:

- oficiale: cele in numele statului - inceput de angajare

- oficioase: neangajamente; se manifesta prin contractele de sondare a realizarii ulterior a unor contracte oficiale

- scrise

- orale

- mixte

- directe: seful misiunii diplomatice si seful statului acreditar

- indirecte: seful misiunii diplomatice si ministrul de externe al statului acreditar.

Aceasta releva aceea calitate deosebita pe care o are seful misiunii diplomatice, calitate

ce consta in negocierea cu minimul de concesii.

3. Functia de observare si informare

Este o functie legitima si necesara cu conditia ca informarea sa fie corecta. Aceasta functie a fost privita in trecut cu suspiciune, statele se suspectau reciproc - echivalenta cu spionajul ( perioada razboiului rece). Astazi functia este considerata legitima, fireasca, in sensul ca ar fi in interesul reciproc al cunoasterii si increderii intre state. Aceasta observare si informare sa se faca corect si sa fie oportuna( ceea ce azi este oportun, maine nu mai este). Functia se executa in doua directii:

a) directia statului acreditant caruia i se transmit informatii despre statul acreditar, despre aspectele vietii interne, politicii externe, relatiile reciproce, orice informatie despre statul acreditar pe care seful misiunii diplomatice le considera utile pentru statul acreditant.
b) a doua directie - activitatile mai sus amintite pot fi si invers. Misiunea diplomatica este principala sursa de informare a statului acreditar despre statul acreditant. Sursele care pot fi folosite: autoritatile oficiale, schimburile de vederi politice, economice, presa, contactele cu cetatenii statului acreditar.

4. Functia de ocrotire

- a intereselor statului acreditant si cetatenilor in statul acreditar

- se realizeaza prin doua actiuni:

a) prin demers: interventia agentului diplomatic de pe langa statul acreditar se face ori de cate ori misiunea diplomatica trebuie sa ocroteasca interesele statului si a cetatenilor in statul acreditar.

b) prin asistenta : sa fie alaturi de reprezentantii statului ai cetatenilor si sa-i ajute atunci

cand au nevoie.

ACTIVITATEA DIPLOMATICA

Se desfasoara in doua directii:

- statul acreditant

- statul acreditar

In raport de aceste directii, activitatea diplomatica are trei faze:
a) primirea instructiunilor pe care le primeste agentul de la statul acreditant - sunt primite o data cu plecarea de la post si sunt instructiuni cu caracter general si instructiuni pe care le primeste pe parcursul misiunii sale. Instructiunile pot fi: secrete astensibile( pot fi comunicate statului acreditar)

b) faza demersului: apare sub forma notei diplomatice care poate fi: oral, scris, mixte
c) faza raportului diplomatic catre statul acreditant; poate fi clasificat dupa mai multe criterii:

. dupa termen: - ordinare - trimise curent statului acreditant si redau activitati
curente

extraordinare: cu ocazia unor evenimente deosebite

. dupa continut: - descriptive

- descrierea continutului raportului

-narative - expunere de fapt a situatiei
- deliberative - dare de seama cu recomandarea de sugestii, de rezolvare a problemelor

. dupa forma: scrise, orale, mixte.

OBLIGAILE MISIUNILOR DIPLOMATICE SI A AGENTILOR DIPLOMATICI FATA DE STATUL ACREDITAR SI INVERS

1. obligatiile misiunii diplomatice si a agentilor diplomatici

- desfasurarea activitatii cu respectarea legilor statului acreditar si fara amestec in treburile interne

- nu au voie sa exercite profesii liberare si activitati comerciale pe timpul cat sunt agenti diplomatici

- nu este interzis contactul misiunilor diplomatice cu cetatenii statului decat in anumite limite

2. obligatiile statului acreditar:

- a facilita realizarea functiilor misiunilor diplomatice

- sa faciliteze obtinerea localurilor pentru misiunea diplomatica si respectiv locuinte corespunzatoare pentru agentii diplomatici ( intelegerea intre cele doua state)
- sa asigure libertatea de miscare a agentilor diplomatici si de comunicare ( corespondenta, radio, )

MEMBRII MISIUNII DIPLOMATICE

Daca pana la inceputul celui de al doilea razboi mondial primele misiuni diplomatice cuprindeau pe membrii si suita lor care aveau imunitati si privilegii prin extinderea imunitatilor si privilegiilor ambasadorului asupra lor. Dupa cel de - al doilea razboi mondial s-a incetatenit conceptia ca membrii misiunilor diplomatice nu pot fi decat persoane cu calitate speciala. Membrii misiunii diplomatice - numirea apartine statului care trimite, au datoria sa informeze statul primitor despre efectivul misiunii si al personalului care o compune. Statul care primeste misiunea are dreptul sa declare persona non grata pe oricare dintre membrii ei. Conventia de la Viena din 1961 reglementeaza componenta misiunilor diplomatice, reglementeaza asupra relatiilor diplomatice, stabileste si defineste categoria de membrii ai misiunii diplomatice precizand: seful misiunii si personalul misiunii diplomatice.

Personalul misiunii diplomatice este format din:

- personalul diplomatic

- personalul tehnico-administrativ

- personalul de serviciu.

Conventia continua si precizeaza ca din misiunile diplomatice mai fac parte:
- membrii de familie ai membrilor misiunilor diplomatice

membrii personalului privat ( angajati ai unor membrii si personalului misiunilor diplomatice)
Clasificarea lor are la baza criteriul functional si se diferentiaza prin regimul diferit al imunitatilor si privilegiilor.

Seful misiunilor diplomatice

- este agentul diplomatic imputernicit sa conduca misiunea diplomatica

- singurul agent cu raspundere multipla

- superior tuturor membrilor misiunii diplomatice, indiferent daca este intermediar sau titular, si indiferent daca ceilalti membrii ai misiunii diplomatice au alt grad

- este titularul unor prerogative speciale , si anume:
1. reprezinta membrii misiunii diplomatice

2. tine legatura cu toate organele statului acreditar

3. este raspunzator fata de statul acreditar

4. are raspundere pe plan international

5. are atributii disciplinare

Atributiile acestuia, dimensiunea, intinderea si limitele lor depind de scrisorile de acreditare. Scrisoarea de acreditare este documentul prin care statul acreditant aduce oficial la cunostinta sefului statului de resedinta acreditarea unui agent diplomatic in calitate de sef de misiune. Scrisoarea de acreditare este semnata de seful statului care numeste reprezentatul diplomatic si este contrasemnata de ministrul de externe. Scrisoarea de acreditare se da ambasadorilor, trimisilor plenipotentiari si ambasadorilor cu misiuni speciale. Insarcinatii cu afaceri primesc o scrisoare a ministrului de externe catre ministrul de externe al tarii de resedinta a misiunii diplomatice. Scrisoarea de acreditare are importanta unei imputerniciri cu caracter general. Cand diplomatul poarta negocieri sau trebuie sa semneze un acord are nevoie de o imputernicire speciala numita depline puteri. Inmanarea scrisorii de acreditare marcheaza momentul intrarii in functie a sefului misiunii diplomatice. Seful misiunii diplomatice si-a asumat functiile in statul acreditar in momentul in care si-a prezentat scrisorile de acreditare sau cand ti- notificat sosirea. Prezentarea scrisorii de acreditare are loc in mai multe situatii:
- pentru prima data la post a sefului de misiune

- seful misiunii a fost ridicat in rang

- schimbarea formei de stat sau guvernamant intr-una din cele doua state

- schimbarea monarhului unui stat, etc.

Clasificarea sefilor misiunii diplomatice

Dupa urmatoarele criterii:

1. criteriul numirii lor:

- titulari acreditati pe timp nedeterminat

- interimari - au o numire provizorie

2. dupa durata:

- cu acreditare permanenta

- cu acreditare nepermanenta

3. dupa intinderea atributiilor

- cu misiuni generale

- cu misiuni speciale

4. dupa rang sau clase

Conventia de la Viena 1961 precizeaza ca sefii misiunii diplomatice se impart in trei clase:
a) ambasadorii si ceilalti sefi de misiune cu rang echivalent, categorie acreditata intotdeauna pe langa sefii de stat

b) trimisii: ministrii acreditati pe langa sefii statului

c) insarcinatii cu afaceri , acreditati pe langa ministrul de externe a statului acreditar.
Conventia de la Viena precizeaza ca toti cei mentionati sunt sefi de misiune diplomatica si in afara de precadere si eticheta nu se face nicio deosebire intre ei, in raport cu clasa lor. Precaderea este institutia diplomatica conform careia se stabileste ordinea sau locul asezarii diplomatilor cu ocazia primirii oficiale a festivitatilor si solemnitatilor. Eticheta este ceremonialul ce se da persoanei respective ( rang la rang).

Personalul diplomatic

Format din- agenti diplomatici - primii colaboratori ai sefului misiunii diplomatice, dintre ei se recruteaza cel ce va asigura la nevoie interimatul. Sunt asezati in ordinea ierarhica descrescatoare: consilier, secretar 1,2,3, atasati. Sunt impartiti in trei grupe: prima grupa formata din consilier si secretar1; a doua grupa : secretar 2, secretar3; a treia grupa : secretar 3 si atasati ( membrii misiunii diplomatice care au o anumita specializare tehnica necesara realizarii sarcinilor pentru care au fost trimisi: atasati militari, consilieri economici, comerciali, consilieri si atasati de presa, cultural.). Aceasta categorie poate fi formata din cetatenii statului acreditant, bucurandu-se integral de toate imunitatile si privilegiile
- ierarhia personalului diplomatic:

. ministru consilier

. consilier

. atasati militari

. secretar 1,2,3

. atasati

Personalul tehnico-administrativ

se refera la membrii personalului misiunii diplomatice folositi in serviciul administrativ si tehnic al misiunii. Printre acestia se numara: contabili, arhivari, dactilografi, translatori. Aceasta categorie de personal nu se bucura de un statut diplomatic propriu-zis ci de unul special. Din aceasta categorie pot face parte si cetatenii statului acreditar. Se bucura de privilegii restranse in raport de prima categorie.

Personalul de serviciu

- cuprinde membrii personalului misiunii folositi in serviciu casnic al misiunii. In aceasta categorie intra : portarii, curierii, intendentii, gradinarii, soferii, mecanicii, oamenii de serviciu, bucatari, etc. Aceasta categorie de personal cu statut special au minim de privilegii si numai pe timpul exercitarii serviciului. Pot fi si cetateni ai statului acreditar.
Membrii de familie ai agentilor diplomatici:

- sunt considerati membrii de familie personalul care sunt rude cu membrii misiunilor diplomatice, sunt in intretinerea lor

Membrii personalului privat

personalul folosit in serviciul casnic al unui membru al misiunii care nu sunt angajati ai statului acreditant( definitie data de Conventia de la Viena).
Efectivul misiunilor diplomatice

Exista doua tendinte: statele foarte mici cu un nr. foarte redus de personal si statele foarte mari cu un personal efectiv excesiv. Conventia de la Viena: "in lipsa unui acord explicit, statul acreditar poate cere ca acest efectiv sa fie mentinut in limita a ceea ce el considera ca rezonabil si normal".In practica se urmaresc doua reguli:
- efectivul se stabileste prin negocieri intre cele doua state

prin reciprocitate.