Dreptul comunitar jurisprudential

Dreptul comunitar jurisprudential

Jurisprudenta Curtii de Justitie este un veritabil izvor de drept in sistemul de drept comunitar. In general, jurisprudenta nu este considerata  sursa de drept, solutiile fiind date in aplicarea normelor de drept comunitar scris. Cu privire insa la precizarea principiilor generale si a drepturilor fundamentale, statuarile Curtii de Justitie sunt izvoare de drept nemijlocite.

Toate hotararile Curtii de Justitie - cu exceptia celei date in solutionarea recursului in anulare - sunt obligatorii si au autoritate de lucru judecat.

Curtea de Justitie are si importanta misiune de a  interpreta dispozitiile tratatelor si de a preciza in raport de ansamblul normelor comunitare principiile generale si drepturile fundamentale ce guverneaza acest sistem de drept. In activitatea sa, Curtea de Justitie a realizat si acoperirea lacunelor dreptului comunitar, situatie ce se datoreaza imprejurarii ca tratatele au fost preocupate indeosebi de elaborarea unor reglementari economice, ele acordand mai putina atentie principiilor si regulilor de drept.

Datorita integrarii dreptului comunitar in ordinea juridica nationala a statelor membre - care trebuie sa fie conforma cu normele comunitare - dreptul comunitar se bucura de o aplicare directa si imediata tuturor situatiilor pe care le are in vedere, avand intaietate in raport cu dreptul national.

Aplicarea imediata este un principiu de drept - formulat ca atare de Curtea de Justitie - prevazut expres in izvoarele de drept comunitar si consta in aceea ca la data intrarii in vigoare a actului (data publicarii sau data prevazuta expres) dispozitiile sale se aplica imediat subiectelor avute in vedere.

Pe baza principiului efectului direct al dreptului comunitar, normele acestuia vor putea fi invocate direct in fata instantelor nationale de catre partile aflate in litigiu, caci in momentul in care un stat devine membru al Uniunii Europene sistemul de drept este inglobat in ordinea nationala de drept devenind astfel direct aplicabil in sistemul respectiv[1].

Principiile amintite - a aplicabilitatii imediate si directe a dreptului comunitar - genereaza problema raportului dintre dreptul intern si cel comunitar in ordinea de drept nationala.

Solutia problemei este data de un alt principiu general, acela al intaietatii dreptului comunitar. Acest principiu se traduce prin aceea ca ori de cate ori intr-un anumit domeniu exista atat norme nationale cat si comunitare vor primi aplicare cele comunitare, iar dreptul national se va aplica numai in situatia si masura in care nu exista o reglementare in domeniu.

Acceptat cu greu de catre statele membre acest principiu - deseori repetat si clarificat de Curtea Europeana de Justitie - reprezinta insasi baza procesului integrationist comunitar.