QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.

AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate stiinte politice

Alte definitii ale notiunii de globalizare





Alte definitii ale notiunii de globalizare

Cum se vede, interesul specialistilor fata de globalizare tine de faptul ca acest proces ridica o multitudine de probleme de ordin politic, economic, social si cultural. In acest sens, Florin Erhan noteaza: „Ca termen strict, globalizarea semnifica multitudinea transformarilor economico-sociale inregistrate de omenire in prezent, extinse la scara integratoare si generate de impactul fluxurilor financiar-monetare transcontinentale asupra caracteristicilor interactiilor sociale. Globalizarea se refera la acea transmutatie intervenita in structura si modul de organizare a societatilor omenesti care a dus la ampla disociere si polarizare a statelor-natiune sau, cel putin, a ceea ce a mai ramas astazi, la inceput de mileniu trei, din acestea. Totusi, termenul nu trebuie «citit» ca fiind de natura a prefigura iminenta nastere a unui alt tip de societate mondiala armonioasa si, de asemenea, nu trebuie inteles ca un proces universal de integrare in noi structuri mondiale caracterizate prin cresterea gradului de convergenta a culturilor si civilizatiilor, astazi, nationale”[1].

Fiind un fenomen complex, globalizarea, desi este surprinsa intr-o multitudine de definitii, nu se bucura inca de o interpretare conceptuala satisfacatoare. Altfel spus, cercetarea problematicii globalizarii este ajunsa doar pana la stadiul in care fiecare autor evidentiaza aspectele pe care le considera el importante. Problema este ca asemenea explicatii au putina credibilitate. Cateva exemple, in acest sens, sunt edificatoare. Astfel, George Soros ofera o definitie preponderent economica: „globalizarea reprezinta miscarea libera a capitalului insotita de dominatia crescanda a pietelor financiare globale si a corporatiilor multinationale asupra economiilor nationale”[2]. Giorgios I. Mantzaridis defineste globalizarea prin raportare la universalitate: „Prima (globalizarea) exprima unirea autoritara si omogenizarea, iar cea de-a doua (universalizarea) exprima unitatea spirituala dar, in acelasi timp, si diversitatea persoanelor. Globalizarea indeparteaza particularitatile si schimba si persoanele si societatile intr-o masa amorfa, in timp ce universalitatea respecta particularitatile persoanelor si ale societatilor si cultiva armonia si implinirea acestora”[3].

 O definitie mai cuprinzatoare ofera cercetatorul roman Tiberiu Brailean, sustinand urmatoarele definitii: „globalizarea este un fenomen si un proces complex, caracterizat, in principal, prin:

- o tendinta profunda de regasire a unitatii;

- cresterea interdependentelor la nivel global;

- internationalizarea schimburilor si a productiei;

- liberalizarea pietelor;

- libera circulatie a capitalurilor, informatiilor, persoanelor si marfurilor;

- a treia revolutie industriala si transnationalizarea tehnologiei;

- dominarea firmelor multinationale;

- intensificarea concurentei (hiperconcurenta) la nivel global;

- comprimarea timpului si a spatiului;

- afirmarea culturii contractului;

- nasterea unei societati civile globale;

- afectarea suveranitatii nationale, a identitatilor culturale si spirituale”[4].

 Interesanta este si stradania lui Dinu Marin de a construi un model explicativ asupra globalizarii. El asuma ca premisa ideea ca „Globalizarea este prin definitie o tendinta de reordonare a lumii cu scopul de a se depasi limitele vechii ordini”[5]. Mai departe, cercetatorul, propunandu-si sa depaseasca orice ideologie, arata mai intai ceea ce nu este globalizarea: „Globalizarea nu este un nou imperialism; Globalizarea nu este americanizare a lumii; Globalizarea nu este mondializare; Globalizarea nu este o sublimare a internationalelor de ieri sau de azi; Globalizarea nu este doar internationalizare; Globalizarea nu este mai mult decat efectul cresterii interdependentelor; Globalizarea nu este doar raspunsul la problemele considerate globale; Globalizarea este mai mult decat produsul nevoii de unificare a pietelor; Globalizarea nu explica orice fenomen transnational (saracie, criminalitate etc.); Globalizarea nu este triumful formelor deviante de liberalism; Globalizarea nu este doar libertate transfrontaliera; Globalizarea nu este o noua socializare, de asta data la scara planetara; Globalizarea nu este o constructie conceputa pentru a fi salvata in ultima instanta vocatia universala a proiectului comunist prabusit; Globalizarea nu este raspunsul strategic la criza de identitate a postcapitalismului; Globalizarea nu este de niciun fel produsul nevrozelor istoriei neconsumate pe deplin”[6].

 Dupa denuntarea acestor posibile capcane, pe care cercetatorii ar trebui sa le ocoleasca in incercarea de a surprinde esenta procesului de globalizare, Dinu Marin defineste globalizarea din opt puncte de vedere, dupa cum urmeaza: „Definitia bunului-simt comun: Globalizarea este procesul prin care oamenii de oriunde inteleg sa accepte ceea ce-i aseamana, punand in surdina ceea ce-i separa; Definitia pozitiva: Globalizarea este un proces de tranzitie care include toate formulele de organizare sociala ca finalitate atat a tranzitiei postcomuniste, cat si a celei postcapitaliste, adica exact ceea ce ar da sens ambelor procese, tranzitia globala; Definitia conventionalista: Globalizarea este noua ordine economica si politica a lumii, ca sistem multidimensional si corelativ in care coerenta este data de guvernanta globala; Definitia deschiderii: Globalizarea este expresia unui sistem al lumii in cel mai inalt grad de integrare si deschis permanent integrarii; Definitia principiala: Globalizarea este un sistem in care functia-obiectiv vizeaza intregul cu scopul de a elimina adversitatea, iar concurenta, de a genera distrugere creatoare; Definitia teleologica: Globalizarea este o potentialitate si o tendentialitate a structurilor coerente ale lumii, ca materializare progresiva a rationalitatii si ratiunii umane universale; Definitia instrumentala: Globalizarea este procesul de ordonare a lumii, ca indepartare de haos, bazandu-se pe tehnologie occidentala, finante permisive si informatii libere, adica liberalizarea accesului la randament si modernitate, la acumularea de bogatie si de putere; Definitia integratoare: Globalizarea este procesul de functionalizare a economiei globale, care, in cazul societatii globale, devine apta sa creeze structuri de decizie globala pentru solutionarea problemelor globale”[7].

 Rezulta ca, prin efectele sale, globalizarea obliga statele sa-si exercite in comun unele componente ale suveranitatii lor, iar aceasta situatie reclama reconsiderarea intregului sistem conceptual care reflecta institutia statului. Ideea este ca globalizarea este un proces supra-statal si trans-national, unde productia este trans-frontaliera si piata este globala. Si aceasta situatie obliga economiile nationale ca, pentru a se bucura de beneficiile dezvoltarii, sa participe la economia globala. Iar a patrunde pe piata globala inseamna a accepta regulile stabilite de aceasta piata, cu structuri si institutii specifice, unde deciziile continua sa fie preponderent politice, insa impunerea lor se face prin instrumente financiar-bancare, care nu mai sunt inter-statale, ci supra-statale. Drept consecinta, statul national pare a-si pierde rolul de veriga principala in politica internationala.

 Aceasta inseamna ca intre economia statului national si economia globala era necesar sa apara o veriga intermediara, de nivel regional. Motivul? Pentru cresterea sanselor economiilor nationale de a se integra in economia mondiala. Altfel spus, prin integrare regionala cresc aceste sanse. In acest sens, Ioan Bari opineaza astfel: „Aranjamentul institutional care presupune existenta statului national, a culturii nationale si economiei nationale nu mai constituie un «model ideal» pentru societati. O data cu constientizarea globalizarii, actorii sociali, politici si economici trebuie sa isi raporteze actiunile si reactiunile la aceasta miscare planetara. Toate aceste demersuri sunt interconditionate: deciziile de ordin politic afecteaza strategiile economice, care afecteaza reactiile sociale si invers. Astfel, in noua lume globala nu numai ca trebuie sa ne adaptam dependentelor dintre configuratiile locale si retelele mondiale semiautonome, ci trebuie sa acordam o atentie sporita actiunilor conditionate de reactiile actorilor din cele trei sfere de actiune”[8].



[1] F. Erhan, Globalizarea. In cautarea echilibrului, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, p. 9.

[2] G. Soros, Despre globalizare, Ed. Polirom, Iasi, 2002, p. 15.

[3] G.I. Mantzaridis, Globalizare si universalitate. Himera si adevar, Ed. Bizantina, Bucuresti, 2002, p. 20.

[4] T. Brailean, Globalizarea, Ed. Institutul European, Iasi, 2004, p. 131-132.

[5] D. Marin, Globalizarea si aproximarile ei, Ed. Economica, Bucuresti, 2004, p. 43.

[6] Idem, p. 57-58.

[7] Idem, p. 79-81.

[8] I. Bari, Globalizarea si problemele globale, Ed. Economica, Bucuresti, 2001, p. 17-18.



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat