Acquis-ul comunitar in domeniul politicilor sociale

ACQUIS-UL COMUNITAR IN DOMENIUL POLITICILOR SOCIALE

I.Legislatia Uniunii Europene privind politicile sociale

Politicile sociale si ocuparea fortei de munca acopera domenii vaste, dar strans legate intre ele. Dintre aceste domenii se pot mentiona: legislatia muncii si conditiile de lucru, egalitatea de sanse intre barbati si femei, protectia sociala, protectia muncii, eliminarea excluderii sociale si lupta impotriva discriminarii, crearea unui sistem de dialog social functional atat la nivel de intreprindere, de ramura, national, cat si comunitar, care sa asigure consultarea partenerilor sociali in luarea celor mai importante decizii economico-sociale.

Temeiul juridic al definirii si aplicarii politicii sociale se regaseste in dispozitiile Tratatului instituind Comunitatea Europeana referitoare la asigurarea liberei circulatii a persoanelor (articolele 39-42) si dreptul de stabilire (articolele 43-48) in contextul pietei unice.[1]

Prin adoptarea, in 1992, odata cu Tratatul de la Maastricht, a Protocolului privind politica sociala (anexat Tratatului instituind Comunitatea Europeana), statele membre si-au exprimat dorinta ca Uniunea sa continue eforturile in domeniu. Mai mult, conform protocolului, Uniunea putea "recurge la institutiile, procedurile si mecanismele prevazute de Tratat in scopul adoptarii actelor si deciziilor necesare pentru a pune in practica acest acord". In urma intrarii in vigoare in 1999 a Tratatului de la Amsterdam, Protocolul privind politica sociala a fost incorporat in Tratatul institutind Comunitatea Europeana.

Ca urmare a acestor modificari, in prezent, baza legala a politicii sociale europene se regaseste in Tratatul instituind Comunitatea Europeana, in primul rand sub forma unor dispozitii cu caracter de principiu si "orizontal" - trebuind sa fie respectate de oricare din celelalte politici comunitare si de actele normative care le materializeaza. Ele sunt completate de dispozitii speciale privind politica sociala, care se regasesc in Titlul XI, Capitolul 1 (articolele 136-145) ale aceluiasi tratat.

Astfel, Art. 2 arata ca intre obiectivele Comunitatii, si deci si ale Uniunii in ansamblul sau, se numara "un nivel inalt de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala, si asigurarea egalitatii intre barbati si femei", iar Art. 3 prevede ca - in vederea realizarii scopurilor aratate - in toate activitatile sale Comunitatea va urmari eliminarea inegalitatilor si promovarea egalitatii intre barbati si femei.

Art. 12 al Tratatului interzice discriminarea pe baza de cetatenie, in timp ce Art. 141 intareste principiul nediscriminarii dintre barbati si femei.

De asemenea, Art. 13 da posibilitatea institutiilor Uniunii sa intreprinda actiuni de sine statatoare pentru combaterea diverselor forme de discriminare. Articolele 136 si 137 vizeaza promovarea masurilor de combatere a excluderii sociale. Promovarea egalitatii privind persoanele cu deficiente este impusa de Art. 95, in timp ce Art. 119 impune principiul platii egale pentru munca egala.

Rolul partenerilor sociali este recunoscut in Tratatul de la Amsterdam prin Art. 137, prin care statele membre trebuie sa asigure un dialog intre angajati si angajatori. La nivelul Comunitatii, Comisia Europeana are sarcina de a promova consultarile cu patronatele si sindicatele si sa ia masurile considerate necesare pentru facilitarea dialogului prin acordarea unui sprijin echilibrat partilor (Art. 138).

Politica sociala se numara printre competentele partajate intre statele membre si Uniune, in unele dintre componentele acesteia, Uniunea fiind chemata sa asigure numai o coordonare a politicilor nationale, in timp ce in altele poate initia masuri ale caror modalitati de aplicare concrete sunt lasate in seama statelor membre.

Carta Sociala Europeana (atat in forma sa initiala, semnata la Torino in 1961, cat si in cea revizuita in 1996), Cartea Alba "Politica Sociala Europeana" (1993), precum si "Carta comunitara privind drepturile sociale fundamentale" (1989) au stabilit obiectivele politicii sociale, referitoare la :.

· promovarea ocuparii fortei de munca;

· imbunatatirea conditiilor de viata si de munca;

· protectie sociala corespunzatoare;

· asigurarea unui dialog intre angajati si angajatori;

· dezvoltarea resurselor umane in vederea obtinerii si mentinerii unei rate inalte de ocupare si a fortei de munca;

· combaterea excluderii sociale.

Obiectivul referitor la obtinerea si mentinerea unei rate inalte de ocupare a fortei de munca se va face fara subminarea concurentei. Pentru  atingerea acestui obiectiv, Comunitatea si statele membre au dezvoltat Strategia europeana de ocupare a fortei de munca, strategie axata pe urmatoarele linii directoare:

· masuri si actiuni de ocupare a fortei de munca;

· spirit antreprenorial;

· adaptabilitate;

· sanse egale.

Adoptarea directivelor se face de catre Consiliu in procedura de codecizie  cu Parlamentul European, dupa consultarea prealabila a Comitetului Economic si Social si a Comitetului Regiunilor (Art. 137).

Aceasta procedura se aplica in domenii ca: sanatate si securitate in munca, conditii de munca, integrarea persoanelor excluse de pe piata fortei de munca, informarea si consultarea angajatilor, sanse egale pentru barbati si femei cu referire la accesul si mentinerea pe piata muncii si tratament egal la locul de munca ca si la incurajarea combaterii excluderii sociale.

Consiliul adopta actele normative in aceste domenii cu majoritate calificata.

Pentru alte domenii, Consiliul are nevoie de unanimitate in adoptarea actelor normative. Aceste domenii se refera la: protectia sociala, protectia angajatilor in momentul incheierii contractului de munca, reprezentarea si apararea intereselor colective ale angajatilor, conditiile de angajare a persoanelor din terte tari cu resedinta pe teritoriul Comunitatii, ca si contributiile financiare pentru promovarea ocuparii fortei de munca si crearea de locuri de munca.

Statele membre au competente in reglementarea drepturilor la asociere, la greva, precum si a conditiilor de salarizare.

In ceea ce priveste ocuparea fortei de munca, la Consiliul European de la Essen (1995) au fost identificate cinci domenii prioritare de actiune pentru ocuparea fortei de munca:

       promovarea investitiilor in invatamantul profesional,

       reducerea costurilor indirecte ale fortei de munca,

       cresterea economica bazata pe ocuparea intensiva a fortei de munca,

       cresterea eficientei utilizarii fortei de munca,

       intarirea masurilor de ajutorare a grupurilor expuse riscului excluderii de pe piata muncii. 

Ocuparea fortei de munca a fost declarata ca obiectiv prioritar al Uniunii prin modificarile aduse tratatelor constitutive prin Tratatul de la Amsterdam. Ca urmare, guvernele statelor membre au hotarat sa sprijine dezvoltarea unei strategii coordonate la nivel comunitar privind ocuparea fortei de munca. Dezvoltarea strategiei se bazeaza pe:

-luarea in considerare a ocuparii fortei de munca in formularea si implementarea politicilor si activitatilor la nivelul Comunitatii;

-introducerea la nivelul Comunitatii a mecanismelor de coordonare,

La Consiliul European extraordinar de la Luxemburg din 1997 au fost adoptate liniile directoare ale politicii in domeniul ocuparii fortei de munca:

   . imbunatatirea masurilor si actiunilor de ocupare a fortei de munca.

· dezvoltarea spiritului antreprenorial. impozitarii fortei de munca, in special a celei necalificate, si a reducerii cotelor de TVA aplicate serviciilor ce folosesc munca intensiva.

· incurajarea adaptabilitatii in afaceri. Partenerii sociali negociaza acorduri care sa duca la modernizarea organizarii muncii. 

cum ar fi: numarul anual de zile de munca, extinderea sistemului timpului partial de munca sau a muncii cu jumatate de norma, reducerea numarului de ore de munca. Statele membre iau in considerare posibilitatea includerii in legislatie a unor tipuri de contracte flexibile care sa diversifice formele de ocupare a fortei de munca.

· intarirea politicilor privind sansele egale. Prin aceste politici, statele membre urmaresc sa reduca diferenta dintre ratele de angajare dintre barbati si femei, incurajand angajarea femeilor.

De asemenea, sunt puse in aplicare masuri care au in vedere imbunatatirea relatiilor dintre viata de familie si munca, cum ar fi: intreruperea temporara a muncii, acordarea de concedii pentru ingrijirea copiilor, contracte de munca cu durata fractionata.

Aceste linii directoare au fost transpuse in politici nationale prin planurile nationale de actiune pentru ocuparea fortei de munca, elaborate de statele membre si supuse spre examinare Comisiei si Consiliului.

II.Directiile generale ale responsabilitatilor UE in domeniul politicii sociale

Actul European Unic, Protocolul privind Politica Sociala, anexa la Tratatul de la Maastricht, a extins respnsabilitatile socio-politice ale UE.

Tratatul de la Roma a instituit :

-salarii egale pentru barbati si femei (art.119)

-libertate de miscare (art.48-52)

-realizarea pietei comune (art.100)

Actul European Unic este cel care stabileste masuri privind protectia locurilor de munca.

Acordul asupra politicii sociale aduce in discutie probleme legate de :

-conditii de munca

-schimb de informatii cu angajatii in ambele sensuri

-oportunitati egale pentru femei si barbati

-integrarea persoanelor excluse de pe piata muncii

-protectia angajatilor la sfarsitul contractului de munca, etc.

U.E. si-a stabilit scopuri socio-politice concrete, avand ratiuni politice, economice si sociale clare pentru reevaluarea politicilor sociale.

Ratiuni sociale: in Uniune, toate tarile sunt state de drept, avand in comun responasabiltatea sociala si nationala pentru nevoile sociale ale cetatenilor lor, apare astfel necesitatea legata de un model social european.

Ratiuni economice : promovarea competivitatii, prin cresterea nivelului educatiei generale, a standardelor educationale ridicate, o protectie efectiva si eficienta impotriva unor riscuri precum imbolnavirile, accidentele, somajul, ca si o protectie a nivelului de trai al persoanelor in varsta, contribuie la existenta unei mari stabilitati sociale si securitate interna intr-o societate.

Ratiuni politice : O uniune a cetatenilor necesita politici sociale concrete, pentru ca este limpede ca integrarea economica si politica in Europa va esua daca oamenii nu vor avea sentimentul ca situatia lor sociala s-a imbunatatit.

Schimbarea extrem de dinamica a societatilor active din Europa, justifica o politica sociala comuna, absolut necesara.

Problemele centrale ale politicilor sociale europene si responsabilitatile socio-politice ale Uniunii Europene

Responsabilitatile socio-politice ale Uniunii Europene sunt extrem de variate si trebuie sa raspunda multor intrebari, despre : garantarea si sporirea locurilor de munca in Europa, combaterea ratei excesiv de mare a somajului, identificarea grupurilor dezavantajate pe piata muncii, crearea unei piete europene a muncii fara obstacole in calea mobilitatii legale si sociale pentru cei care isi cauta o slujba in alte state membre, precum si asigurarea drepturilor sociale ale angajatilor care migreaza in cadrul Pietei Unice, ce se poate face impotriva discriminarilor culturale, sociale si economice ale minoritatilor.

III.Domeniile de activitate de importanta majora si masurile in domeniul politicii sociale.

Politica sociala europeana influenteaza in mod direct si continutul altor politici, astfel se disting numeroase domenii care cer prezenta protectiei socale :

1.Locuri de munca- Incepand cu Cartea Alba a Competitiei, Cresterii si locurilor de Munca,cu deciziile Consiliului Europei de la Essen, din 1994, Tratatul de la Amsterdam si Summitul special asupra locurilor de munca de la Luxemburg, problema locurilor de munca si a combaterii somajului a cunoscut o noua dinamica. Scopul de a obtine un nivel ridicat al locurilor de munca a fost inclus in Tratat, odata cu modificarea acestuia pentru integrarea unui nou Titlu pentru Locurile de Munca, oferind o strategie coordonata a locurilor de munca in vederea combaterii somajului. Comunitatea contribuie la crearea unui nivel ridicat al locurilor de munca prin promovarea cooperarii intre statele  membre si prin sustinerea masurilor pe care acestea le-au adoptat.Tarile membre trebuie sa conceapa Planuri nationale de actiune privind locurile de munca, bazate pe Instructiunile pentru politica locurilor de munca in statele membre adoptate de Consiliu. Comisia intocmeste un raport despre implementarea acestor instructiuni de catre tarile membre.Consiliul este cel care adopta Instructiunile privind politica locurilor de munca, bazate pe patru stalpi- disponibilitatea pentru angajare, antreprenoriat, adapaptabilitate si egalitatea sanselor.

Uniunea Europeana foloseste mijloace de finantare structurala, in special Fondul Social European (FSE), pentru a asigura si subventiona locurile de munca, infiintat ca mijloc de prevenire a somajului.

2.Initiativele Comunitatii si masuri luate- Obiectivul principal al comunitatii consta in stimularea statelor membre, pentru ca regiunile, partenerii economici si sociali sa impementeze masurile de interes comun pentru UE, astfel trei initiative ale Comunitatii : una pentru cooperare inter-regionala (INTERREG), una pentru dezvoltare rurala (LEADER) si una pentru egalitatea sanselor (EQUAL)

3.Implementarea libertatii de miscare- libertatea de miscare reprezinta un aspect esential al

Pietei Unice, aceasta libertate fundamentala inseamna ca fiecare cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene are dreptul de a merge in statul membru pe care el sau ea l-a ales ca sa locuiasca si sa munceasca acolo, sa ramana in acel stat pana la sfarsitul contractului sau de munca. Pentru a asigura libertatea de miscare, UE a emis reglementari privind :

Recunoasterea reciproca a diplomelor si perioadelor de studiu

Securitatea sociala a persoanelor care se deplaseaza in cadrul UE

Banca de date EURES (Serviciul European al Locurilor de Munca) care furnizeaza infomatii asupra ofertelor de munca in toate statele membre ale UE.

4.Promovarea invatamantului si pregatirii- este un domeniu al politicii sociale europene care priveste punerea la dispozitia economiei a unei forte de munca cu o inalta calificare. Au fost finalizate si finantate de UE, programe educationale, ca :LEONARDO DA VINCI pentru invatamant profesional si calificare si SOCRATE pentru invatamant general si invatamant superior

5.Egalitatea sanselor pentru barbati si femei- reprezinta un domeniu important al politicii sociale europene, care pune o serie intreaga de probleme referitoare la : garantarea unor oportunitati egale a locurilor de munca, fara o impartire in functie de sex, venituri egale si sanse egale de promovare, cum s-ar putea impaca obligatiile familiale cu cele profesionale, includerea femeilor in procesul decizional in viata profesionala, politica si culturala. Pentru aceasta au fost emise urmatoarele acte legale :

Directiva privind salarii egale pentru barbati si femei- vizeaza punerea in practica a principiului salarizarii egale.

Directiva privind tratamentul nediferentiat- care interzice orice fel de discriminare in functie de sex in ceea ce priveste locurile de munca, sansele de promovare, pregatirea profesionala, precum si incheierea contractului de munca.

Directiva privind implementarea treptata a principiului tratamentului nediferntiat pentru barbati si femei in probleme de securitatea sociala- menita sa permita fiecaruia dintre statele membre sa stabileasca diferite varste de pensionare pentru barbati si femei

Concediu de maternitate/paternitate- aceasta directiva se bazeaza pe primul acord de parteneriat european economico-social apartinand Dialogului Social, parintii au dreptul la minimum trei luni de concediu fara plata in cazul nasterii sau adoptiei unui copil, acest drept fiind netransferabil.

Directiva privind povara dovezii- aceasta defineste notiunea de discriminare indirecta si sustine inlaturarea poverii dovezii.

6.Imbunatatirea conditiilor de munca- Politica sociala a Uniunii Euopene trateaza imbunatatirea conditiilor de munca pentru toti angajatii UE, a adoptat o legislatie privind urmatoarele domenii care au o importanta aparte atat pentru patroni, cat si pentru salariati :

Timpul de lucru- Timpul mediu de lucru pe saptamana este redus la 48 de ore, iar durata minima a concediului platit este de 4 saptamani.

- Obligatia patronilor de a informa angajatul cu privire la conditiile valabile pentru contractul de munca incheiat

-Protectia drepturilor angajatilor in cazul transferului de sarcini, indatoriri sau o parte a unei indatoriri- in acest domeniu, comunitatea a urmarit sa asigure locuri de munca in conditiile restructurarii, astfel incat la o preluare a unei companii noul proprietar  nu mai creaza motive de concedieri.

-Protectia angajatilor in cazul insolvabilitatii patonilor lor- vizeaza asigurarea revendicarilor salariale ale angajatilo ai caror patroni nu sunt solvabili.

-Directiva privind excesul de personal- Patronul este obligat sa informeze consiliul angajatilor si autoritatile reprezentative pentru disponibilizarea masiva, daca intentioneaza sa faca concedieri in masa.

-Directiva privind infiintarea unui Consiliu European al Muncii sau a unei proceduri privind sarcinile la scara comunitara cu sopul de a informa si consulta angajatii- scopul acestei directive este sa ofere angajatilor grupurilor de companii europene sansa de a primi informatii despre planificari si decizii luate de conducatorii grupurilor din strainatate. Informarea si audierea angajatilor ar trebui sa trateze structura companiei, situatia ei economica si financiara, productia si profilul ei, situatia locurilor de munca si dezvoltarea ei probabila.

-Integrarea lucratorilor in cadrul sistemului de slujbe-aceasta directiva asigura faptul ca salariatii care merg sa lucreze temporar in alte state membre ale Uniunii se supun inca de la inceput, acelorasi conditii si reglementari privind salarizarea si concediile ca si cei provenind din tara in chestiune, astfel companiile stabilite in tari cu salarii mici nu vor fi favorizate.

-Slujbe fara norma intreaga-Aceasta directiva are ca scop sustinerea inlaturarii discriminarii impotriva celor ce nu lucreaza cu norma intreaga, imbunatatirea calitatii slujbelor fara norma intreaga.

-Directiva cadru privind intarirea masurilor de imbunatatire si ingrijire a sanatatii angajatilor- al carei scop este siguranta si protectia sanatatii la locul de munca, realizata prin evaluarea riscurilor fiecarei slujbe, prin examinarea medicala preventiva, luarea de masuri de pentru reducerea pericolelor.

IV.Aspecte reglementare privind conditiile de munca, drepturile muncitorilor la un venit echitabil si egalitatea de sanse intre barbati si femei

In ceea ce priveste legislatia muncii si conditiile de munca, imbunatatirea conditiilor de lucru si a respectarii drepturilor muncitorilor sunt unele din cele mai importante obiective ale Uniunii, prin care aceasta urmareste ca dezvoltarea pietei unice sa nu fie insotita de scaderea standardelor de lucru si de distorsiuni. Prioritatile Comunitatii in domeniul legislatiei muncii se indreapta spre definirea cerintelor minime de lucru si nu spre armonizarea legislatiei.

Referitor la conditiile de munca, in cea mai mare masura, imbunatatirea acestora este de competenta statelor membre, prin intermediul legislatiilor nationale. Comisia Europeana considera ca este util sa defineasca cerintele minime la nivel european sau cel putin sa examineze principalele probleme in domeniu.

In acest context, chiar daca fixarea salariilor se face de catre partenerii sociali, Comisia si-a exprimat opinia fata de drepturile muncitorilor la un venit echitabil [COM (93) 388].

La protejarea angajatilor au contribuit cele trei directive adoptate referitoare la concedierile colective de personal (Directiva nr. 98/59/CE), transferul intreprinderilor (Directiva nr. 2001/23/CEE) si insolvabilitatea angajatorilor (Directiva nr. 80/987/CEE). Mai mult, Consiliul a adoptat si Directiva nr. 91/533/CEE, prin care angajatorii au obligatia de a-si informa angajatii asupra conditiilor aplicabile contractului de munca, ca si Directiva nr. 91/383/CEE referitoare la contractele de munca pe durata fixa sau nedeterminata.

Alte directive adoptate au fost cele privind protectia femeilor insarcinate (Directiva nr. 92/85/CEE), a protectiei tinerilor angajati (Directiva nr. 94/33/CEE), Directiva nr. 96/71/CE referitoare la conditiile de lucru aplicabile angajatilor detasati pentru a presta servicii temporare intr-un alt stat. In ceea ce priveste organizarea timpului de lucru au fost adoptate decizii care sa protejeze sanatatea si siguranta angajatilor din diferite sectoare (transport rutier, naval), cum ar fi directivele nr. 93/104/CE, 99/63/CE si 99/95/CE.

Comisia a introdus procedura de consultare si informare a angajatilor [COM (95) 547] prin care se doreste ca un numar de propuneri ce contin prevederi referitoare la participarea angajatilor sa-si gaseasca rezolvare.

Prioritatile Comunitatii se indreapta spre un acord privind standardele sociale minime in care sa fie luate in considerare atat schimbarile rapide din domeniul muncii cat si de diferentele dintre statele membre.

Sanatatea si protectia muncii. Obiectivele specifice stabilite in diferitele programe de actiune referitoare la sanatatea si protectia muncii sunt:

imbunatatirea conditiilor de lucru prin cresterea sigurantei si protectia sanatatii angajatilor;

cunoasterea cauzelor accidentelor de munca si a bolilor profesionale, identificarea si evaluarea riscurilor si implementarea de metode eficiente de urmarire si prevenire a acestora;

promovarea si dezvoltarea unei culturi privind sanatatea si siguranta in munca.

Transpunerea in practica a acestor obiective a fost facuta prin adoptarea unui program comunitar privind siguranta, igiena si protectia sanatatii la locul de munca.

A fost adoptata noua "Strategie a Comunitatii privind sanatatea si siguranta in munca", ce

aborda o noua cultura a muncii si care tinea seama de calitatea muncii, prevenirea riscurilor si construirea de parteneriate.

Protectia sociala. Sistemele de securitate sociala din statele membre nu au la baza acelasi model, dat fiind traditia, istoria si cultura specifice fiecarei tari. Din acest motiv, nu se poate vorbi de armonizarea acestor sisteme, dar trebuie avute in vedere masuri si actiuni care sa nu aduca prejudicii drepturilor fundamentale, in special a liberei circulatii a persoanelor, si la agravarea disparitatilor regionale. Acestea au fost motivele lansarii programului "MISEP", ce a avut ca obiectiv promovarea schimburilor de informatii privind sistemele si politicile de protectie sociala din statele membre.

Chiar daca politica privind protectia sociala este responsabilitatea fiecarui stat, Comisia a considerat ca poate veni in ajutor, prin promovarea unor masuri de cooperare si actiuni comune. Masurile privind grupurile de persoane cu nevoi speciale, cum ar fi persoanele in varsta sau persoanele cu deficiente, au inceput sa fie adoptate dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam. Se poate mentiona lansarea initiativei "TIDE" (Decizia 93/512/CEE) care vine in sprijinul stimularii tehnologiilor ce faciliteaza integrarea persoanelor cu deficiente si a persoanelor in varsta ca si continuarea sistemului de informare "Handynet" (Decizia 89/658/CEE). Programul "HELIOS", desfasurat in perioada 1993 - 1996, a sprijinit integrarea persoanelor cu deficiente. Programul s-a desfasurat la nivel local, cu ajutorul organizatiilor non-guvernamentale implicate in reabilitare functionala si in integrare educationala (Decizia 93/136/CEE). Programul a fost complementat cu sistemul computerizat de informare si documentare "Handynet" - faza a doua.

Alte masuri intreprinse de Comisie au fost cele legate de angajarea persoanelor cu deficiente (Decizia nr. 86/379/CEE si Rezolutia Consiliului din 1999 privind sanse egale de angajare a persoanelor cu deficiente) sau cea referitoare la integrarea copiilor si a tinerilor cu deficiente in sistemul normal de invatamant.

Pe baza comunicarii "Sanse egale pentru persoanele cu deficiente", Comisia a pregatit o noua politica in favoarea persoanelor cu deficiente, bazata pe egalitatea de sanse si cooperarea cu asociatiile din domeniu. Odata cu desavarsirea pietei interne unice, Comisia a facut o analiza a implicatiilor economice si sociale a imbatranirii populatiei si a revazut legislatia existenta pentru a propune noi masuri la nivelul Comunitatii. Astfel, este adoptata Decizia nr. 91/49/CEE referitoare la actiunile Comunitatii privind persoanele de varsta a treia in care se subliniaza contributia pozitiva a persoanelor in varsta la dezvoltarea Comunitatii, comunicatul referitor la sprijinirea actiunilor in favoarea persoanlor in varsta  sau initiativa "TIDE".

Pentru a raspunde schimbarilor demografice si a schimbarilor intervenite pe piata muncii, Consiliul a adoptat o rezolutie privind schemele flexibile de pensionare (1993) ca si comunicarea "Catre o Europa a tuturor varstelor" .

Cu privire la asigurarile sociale si libera circulatie a persoanelor, pentru a nu prejudicia dreptul de libera circulatie a persoanelor, Consiliul a adoptat Regulamentul nr. 1408/71/CEE ce prevede coordonarea legislatiei nationale privind asigurarile sociale. Simplificarea procedurilor administrative si schimbul de date dintre statele membre cu privire la persoanele ce-si schimba domiciliul a fost lansata prin programul "TESS". Programul a fost initiat pentru dezvoltarea serviciilor de securitate sociala intre statele membre (Regulamentul nr. 99/307/CEE).

Pentru combaterea fraudelor in domeniul asigurarilor sociale si a muncii ilegale, a fost adoptata o rezolutie referitoare la codul de conduita privind cooperarea intre autoritatile statelor membre. Conform rezolutiei, autoritatile statelor membre se ajuta reciproc prin furnizare de date si de informatii.

Masurile de integrare sociala s-au bazat pe analiza comparativa a politicilor existente in statele membre (Rezolutia din 1989 privind combaterea excluderii sociale), analiza ce face obiectul Comunicarii Comisiei "Intensificarea luptei impotriva excluderii sociale: promovarea integrarii"  Prin acest comunicat sunt stabilite liniile directoare de actiune, tinand cont de principiul subsidiaritatii.

Dialogul social. Dialogul cu partenerii sociali reprezinta piatra de temelie a modelului social european. Rolul acestuia a fost mentionat in strategia de ocupare a fortei de munca si in Pactul European de Ocupare a fortei de munca. Primele progrese au fost facute odata cu adoptarea Directivei

nr. 96/34/CE privind concediul parental. Directiva nr. 97/81 se refera la acordul dintre partenerii sociali, prin care reprezentantii marilor industrii au hotarat ca muncitorii implicati in forme flexibile de munca sa primeasca un tratament comparabil cu a celor ce lucreaza cu contracte de munca cu norma intreaga. In 1999 s-a semnat un nou acord-cadru ce stipuleaza principiile referitoare la contractele de munca pe termen fix (Directiva nr. 99/70/CE).

In ceea ce priveste relatiile dintre conducerile companiilor si sindicate, Comisia a dezvoltat o procedura de continuare a dialogului, manifestata prin opinii comune. Opiniile comune au fost exprimate asupra domeniilor prioritare la nivel european cum ar fi: educatie si formarea personalului, organizarea pietei muncii sau politica economica.

In 1970 a fost infiintat Comitetul Permanent privind Ocuparea Fortei de Munca, responsabil cu asigurarea continuarii dialogului dintre Consiliu, Comisie si partenerii sociali in vederea facilitarii coordonarii politicilor privind ocuparea fortei de munca. In 1998 au avut loc reforme ale comitetului privind compozitia si modul sau de functionare si au fost infiintate comitete sectoriale de dialog social care au inlocuit comitetele ce exprimau opinii comune ca si grupurile de lucru informale (Decizia nr. 98/500/CE).

Dintre dialogurile sociale sectoriale se pot aminti cele din domeniul agriculturii, din sectorul cailor ferate sau al transportului naval (Directiva nr. 99/63/CE). In urma acestor dialoguri au fost stabilite elemente esentiale privind relatiile de munca, cum ar fi cele legate de numarul maxim de ore de munca prestate saptamanal, perioade de odihna, durata pauzelor sau durata maxima a schimburilor de noapte.

Egalitatea de sanse intre barbati si femei. Egalitatea dintre barbati si femei este un principiu de baza al democratiei. Cu toate acestea, inegalitatile continua sa existe, numarul femeilor fiind preponderent in ocuparea locurilor de munca mai putin avantajoase, precum cele ocazionale sau a celor cu durata fractionata.

Pentru a pune in aplicare principiul conform caruia femeile ar trebui sa primeasca aceeasi plata cu barbatii pentru aceeasi munca prestata, Comisia a adoptat o serie de masuri, printre care:

a) Masuri ce promoveaza accesul la munca si invatamant profesional:

- stabilirea principiului "plata egala pentru munca egala" prin Directiva nr. 75/117/CEE, suplimentat cu un cod de conduita privind masurile ce trebuie luate pentru a asigura implementarea efectiva a principiului platii egale.

- egalitatea de sanse privind accesul la munca, invatamant profesional, avansare in cariera si conditii de munca (Directiva nr. 76/207/CE), prin care se prevede eliminarea discriminarilor (directe sau indirecte), in mod special a celor legate de statutul marital sau familial.

- egalitatea de sanse intre barbatii si femeile ce desfasoara activitati economice pe cont propriu (Directiva nr. 86/613/CEE), inclusiv activitatile agricole;

b) Masuri de protectie sociala:

- aplicarea progresiva a tratamentului egal privind regimul legal de securitate sociala (Directiva nr. 79/7/CE) privind protectia impotriva riscurilor la imbolnaviri, invaliditate, batranete, accidente de munca, boli profesionale, somaj si asistenta sociala;

- aplicarea egalitatii de tratament privind regimul ocupational al asigurarilor sociale (Directiva nr. 86/378/CE);

- reconcilierea vietii de familie cu a vietii profesionale (concediu parental) (Directiva nr. 96/34/CE, ca si Recomandarea nr. 92/241/CEE privind ingrijirea copiilor);

- imbunatatirea sanatatii si securitatii femeilor insarcinate sau care alapteaza (Directiva nr. 92/85/CEE).

c) Masuri privind demnitatea la locul de munca:

- Directiva 97/80/CE privind sarcina probatorie in cazurile de discriminare sexuala, potrivit careia acuzatii au sarcina de a demonstra ca nu au violat principiul tratamentului egal;

d) Masuri de combatere a violentei si a exploatarii sexuale a femeilor:

- Comunicarea Comisiei privind combaterea traficului de fiinte umane si combaterea exploatarii sexuale a copiilor si pornografiei juvenile, in urma careia au fost facute doua propuneri de decizii aflate in prezent in dezbatere. Prima propunere se refera la combaterea traficului de fiinte umane iar cea de-a doua se refera la combaterea exploatarii sexuale a copiilor si la pornografie, un accent deosebit punandu-se pe folosirea internet-ului (96/700/JHA).

- Intre statele membre a fost initiat un program de schimb de informatii privind traficul de fiinte umane, programul "STOP", urmat de programul "STOP II".

- Decizia nr. 2000/293/CE privind desfasurarea programului "Daphne", ce cuprindea masuri de prevenire a violentei impotriva copiilor, a tinerilor si a femeilor.

e) Masuri de promovare a cooperarii:

- Regulamentul Consiliului nr. 2836/98 referitor la integrarea problemelor de egalitate intre sexe in politicile de dezvoltare a cooperarii.

- Comunicarea Comisiei si Rezolutia Consiliului privind "Femeile si stiinta" avand ca scop dezvoltarea unei strategii care sa tina cont de implicarea femeilor in cercetare (Rezolutia nr. 99/716).

In formularea si implementarea masurilor, Comisia este ajutata de un Comitet Consultativ pentru sanse egale intre barbati si femei (Directiva nr. 82/43/CEE). La nivelul Consiliului au fost adoptate o serie de recomandari, dintre care se pot mentiona cele referitoare la "participarea echilibrata a barbatilor si femeilor in procesul luarii deciziilor" (1996) ca si comunicatul privind "Incorporarea sanselor egale in toate politicile si activitatile Coumunitatii". La nivelul Parlamentului European functioneaza, din 1984, Comitetul Parlamentar pentru Drepturile Femeilor.

Promovarea masurilor specifice privind egalitatea dintre barbati si femei s-a facut printr-o serie de programe de actiune multianuale dezvoltate si implementate cu ajutorul statelor membre. De asemenea, Comisia prezinta rapoarte periodice privind integrarea pricipiului egalitatii dintre barbati si femei in Uniunea Europeana in care sunt prezentate dezvoltarile si tendintele politicii in domeniu. In raportul anual pe anul 1999 au fost prezentate noile abordari ale mileniului urmator [COM (99) 106].

In acest sens a fost adoptata Directiva nr. 2000/78/CE ce stabileste cadrul general pentru tratament egal in ocuparea fortei de munca.

Lupta impotriva rasismului si xenofobiei. Chiar daca pana in 1999 nu a existat o baza legala explicita pentru dezvoltarea unei politici autentice care sa combata rasismul si xenofobia, totusi dupa 1986, a fost adoptat un raport al Parlamentului European privind situatia rasismului in statele membre.

Au urmat o serie de masuri intreprinse in cadrul politicii in domeniile justitiei si afacerilor interne (Actiunea comuna 96/443/JHA), iar anul 1997 a fost declarat "Anul european de lupta impotriva rasismului".

In acelasi an a fost infiintat Centrul European de Monitorizare privind Rasismul si Xenofobia (Regulamentul nr. 97/1035/CE) ce se ocupa de studierea acestor fenomene. In 1998 Comisia a prezentat planul de actiune impotriva rasismului.

BIBLIOGRAFIE

I. CURSURI SI MONOGRAFII

1. Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucuresti, 2006;

2. Alexandru Ticlea si colectivul, Codul muncii adnotat si comentat, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2006;

Andrei. Liviu C: Economie europeana, Bucuresti 2008

4 Vlad Barbu, Curs de dreptul muncii, Editura National, Bucuresti, 2005.

5 Ion Traian Stefanescu, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.65/2005 privind modificarea si completarea Legii nr.53/2003 - Codul muncii- comentata, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005;

6. Alexandru Ticlea, Constantin Tufan, Dreptul securitatii sociale, Editura Global Lex,

Bucuresti, 2005;

7. Nicolae Voiculescu, Drept comunitar al muncii, Editura Rosetti, Bucuresti, 2005;

8. Ovidiu Tinca, Drept social comunitar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005;

9. Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003;

10 Andrei Popescu, Nicolae Voiculescu, Drept social european, Editura Fundatia Romania de Maine, Bucuresti, 2003;

11. Andrei Popescu, Drept international al muncii, Editura Holding Reporter, Bucuresti, 1998;

II. ACTE NORMATIVE INTERNATIONALE

TRATATE

1. Constitutia O.I.M.;

2. Codul International al Muncii;

3. Tratatul privind constituirea Comunitatii Europene.

4. Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene (1992).

5. Tratatul de la Amsterdam (1999).

LEGISLATIE SECUNDARA

1. Directiva consiliului 64/221/CEE - coordonarea masurilor speciale privind strainii in materie de deplasare si sejur justificate de motive de ordine publica, de securitate

publica si de sanatate publica.

2. Directiva Consiliului 68/360/CEE - interzicerea restrictiilor privind deplasarea si

sejurul lucratorilor din statele membre si a familiilor lor in cadrul Comunitatii.

3. Directiva Consiliului 72/194/CEE - extinderea domeniului de aplicarea Directivei 64/221/CEE, asupra lucratorilor care isi exercita dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa ce au fost angajati in statul respectiv.

4. Directiva Consiliului 73/148/CEE - eliminarea restrictiilor de circulatie si rezidenta in cadrul Comunitatii pentru resortisantii statelor membre, referitor la instituirea si furnizarea de servicii.

5. Directiva Consiliului 75/35/CEE - extindere a domeniului de aplicare a Directivei Consiliului 64/221/CEE, in vederea includerii resortisantilor unui stat membru care isi exercita dreptul de a ramane pe teritoriul altui stat membru dupa ce au desfasurat o activitate independenta in acesta din urma.

6. Directiva Consiliului 77/486/CEE - scolarizarea copiilor lucratorilor emigranti.

7. Directiva Consiliului 89/48/CEE - sistem general de recunoastere a diplomelor invatamantului superior care confirma calificarile profesionale cu o durata minima de 3 ani.

8. Directiva Consiliului 90/364/CEE - dreptul de rezidenta al persoanelor angajate si al celor care exercita activitati independente, care si-au incetat activitatea profesionala.

9. Directiva Consiliului 92/51/CEE - un al doilea sistem general de recunoastere a formarii profesionale, care completeaza Directiva 89/48/CEE.

10.Directiva Consiliului 93/96/CEE - dreptul de rezidenta pentru persoanele aflate la studii.

11.Directiva Consiliului 98/49/CEE - siguranta dreptului la pensie suplimentara a lucratorilor salariati si nesalariati care se deplaseaza in interiorul Comunitatii.

12.Regulamentul Consiliului nr.1612/68/CEE - libera circulatie a lucratorilor in cadrul Comunitatii.

13. Regulamentul Consiliului nr. 1251/70/CEE - dreptul lucratorilor de a se muta(stabili) pe teritoriul unui stat membru dupa ocuparea unui loc de munca.

14.Regulamentul Consiliului nr. 1408/70/CEE - aplicarea regimului securitatii sociale lucratorilor salariati si familiilor lor care se deplaseaza in interiorul Comunitatii.

15.Regulamentul Consiliului nr. 574/72/CEE - se fixeaza modalitatile de aplicare  a Regulamentului nr. 1408/71/CEE.

16.Regulamentul Consiliului nr. 312/76/CEE - modifica dispozitiile referitoare la dreptul sindicatelor lucratorilor ce figureaza in Regulamentul nr.1612/68/CEE.

17.Regulamentul Consiliului nr. 2434/92/CEE - modifica a doua parte a Regulamentului1612/68/CEE.

III.ACTE NORMATIVE INTERNE

1. Legea nr. 53/2003- Codul muncii, Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72din 5 februarie 2003 cu modificarile ulterioare;

2. Legea nr. 202/ 2002 privind egalitatea de sanse si tratament intre femei si barbati, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 14 februarie 2005;

3. Legea nr. 309/2004 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiul Economic European, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 593 din 1 august 2004;

4. Legea nr.54/2003 a sindicatelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 73 din 5 februarie;

5. Legea nr. 203/2003 privind permisele de munca, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 544 din 17 iulie 2004, modificata prin legea nr. 18/2005 si O.U.G. nr. 130/2005;

6. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Patea I, nr. 103 din 6 februarie 2002;

7. Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002;

8. Legea nr. 356/2001 a patronatelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001;

9. Legea 19/2000 privind sistemul de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 4 ianuarie 2000, modificata ulterior;

10. Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 364 din 4 august 2000, modificata si completata O.G. nr. 43/2002 si legea nr.592/2002;

11. Legea nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140, din 10 octombrie;

12. Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 22 martie, 2004, modificata ulterior;

13. Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului didactic, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, modificata ulterior;

14. Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Patea I, nr. 184 din 19 mai 1998, modificata ulterior;

15. Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Patea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992;