Eminescu este un poet selinar, atmosfera de dragoste si mister este sugerat de prezenta luni.
Poezia poate fii inpartita in 3 parti. In primele 6 versuri, care constitue partea intai si pe care am putea sa o numim asteptarea, poetul isi asteapta iubita intr-un decor de basm, intr-o barca pe lac, inconjurat de codrul protector.
Pe lacul albastru plutesc nuferi galbeni iar apa tresare in cercuri albe la trecerea barcii in care poetul asculta si asteapta cu emotie sosirea iubitei.
Aceasta parte este realizata cu ajutorul epitetelor cromatice: "nuferi galbeni ", "lac albastru ", "cercuri albe ", inversiunea: "lacul codrilor albastru precum si a verbelor la indicativ prezent.
In partea a doua a poeziei care cuprinde, ultimele doua versuri din strofa a doua si stofele trei si patru, avem de-a face cu visul de iubire al poetului.
El isi imagineaza sosirea iubitei care va aparea dintre trestri si ii va cadea la piept. Inpreuna se vor plimba cu "luntre mica " pe apele lacurilor lasanduse in voia naturii. Vor admira luna, semn ca momentul ales pentru intalnire este seara, trestiile vor fosni iar apa cu undele ei va suna.
Pronumele personal Ea scris cu caracter diferit de result poeziei reprezinta o lume a dorintei pentru poet. Asociat cu mediul vegetal "trestii " si un meteorit "sa-mi cada ", pentru poet iubita primeste statul de astru sau floare.
Observam in aceasta parte ca misloace de realizare artistica: epitete si caracter generalizator: "luntrea mica ", "lin fosneasca ", "sa cada lin ", epitetul antepus "blandei lune ", personificari: "glas de ape ", "nuferi galbeni il incarca ", "vantun trestii lin fosneasca precum si metafora: "tresarind in cercuri albe ".
Verbele sunt folosite la modul conjunctiv prezent care ne sugereaza o actiune viitoare, posibila.
