Garabet Ibraileanu s-a nascut la 23 mai 1871,la Tirgu-Frumos.Tatal,de origine armean,se numea Teodor; mama,Maria,era fiica lui Andronic si Vartenia Marcovici din Roman.
La 1872 parintii,impreuna cu copilul,se muta la Roman,in casa Varteniei Marcovici.
Peste patru ani Teodor Ibraileanu,in asociatie,arendeaza mosia de la Poiana lui Iurascu,din apropierea Romanului,unde se muta,la putina vreme,toata familia. "Aici la Poiana lui Iurascu,va scrie peste ani G.Ibraileanu,am cunoscut natura. "La 17 septembrie,Maria Ibraileanu moare,dupa ce dadu nastere unei fetite,Maria.
In 1877 tatal lui Garabet se recasatoreste,dupa cum ii caracterizeaza Ibraileanu,in Amintiri, "din combinatii gospodaresti ".
In septembrie 1878 el pleaca la scoala din Bacau,dar e mutat curand la Roman,deoarece tatal isi gasise o slujba de administrator la o mosie din apropierea orasului.Copilul se imbolnaveste si este retras de la scoala.
1879-1883 este perioada,cind G.Ibraileanu studiaza la scoala primara din Roman.Pina in 1887, urmeaza cursurile
gimnaziului Roman-Voda,luind,din clasa a II-a,premiul intii in fiecare an.
La inceput de an scolar din 1887,se inscrie in clasa a V-a a lceului "Codreanu "din Birlad.
Pe 21 septembrie acelas an moare Teodor Ibraileanu.
Peste un an, Ibraileanu,impreuna cu alti colegi,printre care si Ionescu Raicu-Simion,infiinteaza societatea literara "Orientul ".
In iunie 1889 "Orientul " se destrama prin plecarea din Birlad a elevilor ce terminasera liceul.
La 1 iulie,impreuna cu Panait Musoiu si Eugen Vaian,scoate revista "Scoala Noua ",care apare pina in iunie 1890.Secretar de redactie,Ibraileanu semneaza la inceput cu initiala;din numarul 3 - cu pseudonimul Cezar Vraja.
In iunie 1890 G.Ibraileanu termina liceul;in toamna isi ia examenul de bacalaureat la Universitatea din Iasi.Se inscrie la Facultatea de litere si filosofie a Universitatii din Iasi;in anul intai frecventeaza toate facultatile,negasindu-si locul.
G.Ibraileanu da examene la Scoala Normala Superioara(1891).O parte din obiecte erau predate tot de profesorii facultatii.Atras de febra publicistica si de ideile socialiste,G.Ibraileanu lasa studiile superioare pe un plan secund,examenele trecindu-si-le cu intirziere.Din 1890 colabora la saptaminalul bucurestean "Munca ";in 1892 il intilnim la "Adevarul si Critica sociala ";in 1893 si 1894,la "Evenimentul literar "(nr.1 apare la 20 decembrie 1893;din iulie 1894,redactia se muta la Bucuresti;de la nr.45, 24 octombrie 1894,se contopeste cu "Lumea noua "),din octombrie 1894 pina in februarie 1895 colaboreaza la "Lumea noua ".
In iunie 1894 termina Scoala Normala Superioara.
In aprilie 1895 sustine examenul si obtine licenta in stiintele istorico-filosofice.Cunoaste pe Elena Carp (nascuta la 25 mai 1873),viitoarea sa sotie.
In 1896 traduce pentru Editura Semitca Bel-Ami de Guy de Maupassant:semneaza Cezar Vraja.Numit suplinitor la Gimnaziul de baieti din Bacau la 1 septembrie nu s-a prezentat la post.Ramine in Iasi unde da lectii particulare,lucreaza,sub conducerea lui A.Philippide,la Dictionarul Academiei,si isi petrece timpul liber in preajma Elenei.
In aprilie 1899 se prezinta la postul de la Bacau.
Este numit profesor la Liceul Internat (septembrie 1900).
In 1901 colaboreaza la "Noua Revista Romana "a lui C.Radulescu-Motru.La 5 iulie se casatoreste cu Elena Carp.Suplineste un an,incepind cu 1septembrie,catedra de Filosofie de la Liceul National(fost Academia Mihaileana).
Intre lunile ianuarie si aprilie1902 isi sustine examenul de capacitate pentru a deveni profesor titular.Se naste Maria,unicul lor copil.La 1 septembrie este numit profesor provizoriu de limba romana si la Liceul Militar din Iasi.
In martie,aprilie si mai 1904,face,cu Elena,o calatorie in strainatate:Austria,Germania,Italia,Elvetia.
La 1905 colaboreaza in numerele 1-3 ale revistei "Curentul nou ",scoasa de H.Sanielevici.
In martie 1906 apare la Iasi "Viata romaneasca ",directori C.Stere si Paul Bujor,secretar de redactie G.Ibraileanu.Pana la 1 iulie 1908,redactia revistei a fost in casa lui Ibraileanu;dupa mutarea redactiei cenaclul literar continua in acelasi loc.
La 18 decembrie 1907,Ministerul ii acorda titlul de profesor definitiv.
Este numit profesor suplinitor la catedra de Istoria literaturii romane moderne a Facultatii de litere din Iasi(1 septembrie 1908).
In 1909 apare volumul Scriitori si curente;in perioada februarie-martie se interneaza la sanatoriul Sfinta Elisabeta din Bucuresti.
La 1911 redacteaza o detailata biografie ce va apare postum sub titlul Amintiri din copilarie si adolescenta.la 5 noiembrie este desarcinat de minister de postul de suplinitor,in locul lui fiind numit Eugen Lovinescu,doctor in litere la Paris si docent universitar.In decembrie G.Ibraileanu se inscrie la doctorat.
In 1912 publica teza doctorat:Opera literara a lui Vlahuta,in urma careia primeste titlul de doctor.In iunie Consiliul facultatii propune numirea lui Ibraileanu ca profesor la aceeasi catedra;ministerul accepta;de acum inainte,viata lui Ibraileanu se va imparti intre revista si Universitate.
August 1916 - isi inceteaza aparitia "Viata romaneasca ".
Intre aprilie si septembrie 1918 G.Ibraileanu scoate cotidianul "Momentul ".
Mai apoi in octombrie Academia Romana ii respinge candidatura.
Din februarie pina in decembrie 1919 apare revista saptaminala "Insemnari literare ".
Tine,la indemnul dr.Fr.Rainer,un "curs popular " despre literatura romana la Institutul Anatomic din Iasi.
Martie 1920 - reapare "Viata romaneasca ".
Scoate volumul Note si impresii.
In 1921 apar volumele:Dupa razboi,Scriitori romani si straini.
1924 - 1925 redacteaza Adela intr-o prima versiune,pe care o citeste sotiei si prietenilor.
In 1927 lucreaza la o editie a poeziilor lui Eminescu ce va fi editata in 1930 de "Cultura Nationala ".
In acelas an apar volumele:Studii literare si Privind viata.Tot din 1930,redactia "Vietii romanesti "se muta la Bucuresti,editata fiind de "Adevarul ".
In ianuarie 1933 se retrage de laconducerea revistei care va reveni lui M.Ralea,directorul partii literare si artistice.In mai,apare romanul Adela.In iunie i se confera premiul national de proza.
La 1934 bola se agraveaza;in aprilie suporta la Bucuresti o intrventie chirurgicala;spre toamna este internat la sanatoriul "Casa Diaconeselor " din Bucuresti.
In noaptea de 10 spre 11 martie 1936,Ibraileanu a parasit lumea celor vii,la 12 martie corpul profesorului a fost incinerat si un sfert de ora i s-au cantat andantele si Simfonia pastorala a lui Beethoven.
G.Ibraileanu n-a scris decat putina critica propriu-zisa si aceea despre autorii preferati.Stilul ei vorbit,repezit,o face neatractiva.Impresia prima e a unei oarecare vulgaritati in expresie,a lipsei de finete. Si,dimpotriva, finetea e calitatea dominanta a criticului.
Cartea de literatura avea in ochii lui Ibraileanu existenta unei fiinte vii,fata de care ai sentimentele pe care le ai fata de o fiinta vie.Amintirile din lectura ii erau tot asa de puternice ca si amintirile din viata.
Spiritul critic in cultura romaneasca este o carte scrisa cu verva sclipitoare,cu argumente nesofisticate,intr-un adevarat spirit poporanist,cuprinzind intiia reabilitate de rasunet adusa literaturii de la 1848.Ea repara nedreptatea care se facuse acestei literaturi,dispretul interesat cu care o acoperise juninismul.
Referitor la opera comica a lui Ion Luca Caragiale,G.Ibraileanu spunea:
"Marele creator de oameni Caragiale n-a creat in Machi si Popesti individualitati,pentru ca,dupa el,n-au individualitate nici in viata reala.Formele noi i-au redus la unitate,i-au facut la fel de ridicoli.Comicul fiecaruia e comicul intregii categorii.Unul sufera de "sitoatia " tarii, altul sufera de "lacuna " din codul penal - aceasta e singura deosebire.
Marele creator Caragiale a reusit sa faca acest tour de force de creatie, se poate zice negativa;sa nu dea nimic individual acestor tipuri, ci numai petecea categoriei lor. "
Tot de la Ibraileanu aflam ca Octavian Goga s-a facut cunoscut in 1906 printr-un volum de Poezii, in care aducea o lume noua, un sentiment nou si o forma noua. Dupa Alecsandri,care cantase pe taranul pitoresc si patriarhal cand nu cantase pe taranul-decor sau chiar taranul-bibelou,veni Cosbuc care canta viata idilica, idealizata a unei taranimi fericitte,iar dupa Cosbuc veni Goga,care introduse in poezia noastra pe taranul oprimat, asa cum se incercase altadata sa ni-l zugraveasca, in treacat si fara succes, Cezar Boliac,sau, in timpurile mai noua, cu un succes discutabil, N.Beldiceanu.
