Epitetele acopera o gama variata de insusiri si se clasifica astfel:
Ornant sau general (in acceptia lui T. Vianu, este cel care "apartine clasei intregi: genului si speciei din care face parte"): "Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara" (M. Eminescu);
Individual ( care exprima o insusire specifica unui anumit obiect, sau care este legata de o anumita imprejurare): "Frumos (epitet ornant) odor e Fulga! Si nalta-i e faptura!" (V. Alecsandri) - epitet individual;
Cromatic (propriu-zis si prin sugerare): "Mii de fluturi mici albastri (epitet propriu-zis) . " (M. Eminescu); "Curg in rauri sclipitoare" (M. Eminescu) - epitet prin sugerare;
Personificator: "Ele [izvoarele] trec cu harnici unde si suspina-n flori molatic" (M. Eminescu);
Comparativ: "El are glas puternic in gura rumioara
Si mers cu leganare (ca o leganare) de gingasa fecioara" (V. Alecsandri);
Metaforic "Si parul sau de aur in creturi lungi se lasa
Ca pe strujanul verde un caier de matase" ( V. Alecsandri);
Hiperbolic "Si zalele-i zuruie crunte,
Gigantica poarta o cupola pe frunte . " (G. Cosbuc);
Aliterativ: "Intr-o salbatica splendoare" (G. Cosbuc);
Onomatopeic: "Ecou-i raspunde cu vocea-i vuinda.
