Epopeea lui ghilgames

EPOPEEA LUI GHILGAMES

Epopeea lui Ghilgames este o scriere epica in Mesopotamia antica, cea mai veche
scriere literara a umanitatii care dateaza din mileniul al III-lea. Epopea a fost scrisa pe
doisprezece table, initial avand 3600 de versuri, dar nu s-a decat jumatate. Ghilgames a
fost un personaj real, care a trait in cetatea Urukului, iar opera infatiseaza multe aspecte
ale vietii din epoca in care a trait acesta.

Ghilgames, suveranul din Uruk, este un erou, inalt, puternic, curajos si de o frumusete tulburatoare. Este fiul yeitei ninsun, preoteasa a zeului Samas si al unui spiridus de unde reyulta ca are o origine superioara, chiar divina. Supusii sai se plang zeitei Istar ca ii sileste la munci istovitoare si ca sa-l domoleasca, zeita trimite pe pamant pe Enkidu, erou 'puternic ca un leu si ager ca un vultur'.

In cele din urma, Enkidu ajunge la Uruk si este hotarat sa lupte cu Ghilgames,
insa acesta il invinge si cei doi devin cei mai buni prieteni. Ghilgames este obsedat de
obtinerea nemuririi prin glorie si il convinge pe Enkidu sa savarseasca o fapta vitejeasca.
Impreuna merg sa lupte impotriva lui Humbaba, intorcandu-se incarcati de glorie. Dupa
aceasta victorie, zeita Istar se indragosteste de preafrumosul Ghilgames si ii propune sa
fie sotul ei, dar eroul refuza deoarece nu vrea sa aiba soarta nenorocita a celorlalti fosti
amanti ai zeitei, si o insulta. Istar trimite taurul ceresc sa-l omoare pe Ghilgames, dar
Enkidu ucide taurul si arunca bucati din el in capul zeitei. Aceasta se razbuna si ii trimite
lui Enkidu o boala incurabila, care in 12 zile il doboara. Ghilgames vede cum prietenul
lui se stinge incet si realizeaza cu adevarat insusirea oamenilor de a muri. Plange si fuge
in pustiu, dar sub durerea pierderii lui Enkidu se ascunde groaza de a muri. Ghilgames
mediteaza asupra misterului mortii. Oare nu exista nici un mijloc de a scapa de moarte?
Un singur om a reusit aceasta, Ut-Napishtim, stramosul sau; si fara sa mai stea pe
ganduri, Ghilgames porneste intr-o calatorie plina de peripetii de-a lungul lumii, pentru a-
l gasi. Subiectul epopeei se dezvolta dupa moartea lui Enkidu, cand incepe drumul
initiatic a lui Ghilgames.

In drumul spre Uta-Napistin ajunge la muntele Masu pe care trebuie sa-l
traverseze printr-un tunel. Intrarea in tunel este protejata de niste personaje adjuvante,
creaturi numite Oamenii Scorpii. Un om normal ar muri la vederea lor, dar Ghilgames,
datorita originii sale divine reuseste sa se apropie de ei. Ii sunt adresate trei intrebari
esentiale menite sa-l ajute sa constientizeze scopul, punctul initial si de a-l face sa se
cunoasca. Ghilgames este lasat sa treaca prin poarta in tunel. Dupa ce strabate
doisprezece leghe, iese din tunel in Gradina Zeilor, in care vegetatia este alcatuita din
minerale si anume cornalina de culoare rosie si lapislazuri e culoare albastra, semn al
divinitatii.

Continandu-si drumul ajunge la malul marii, la hangita Siduri, care, desi se sperie
cand il zareste, dupa ce afla cine este, incearca sa-l faca sa renunte la aspiratia lui de a
dobandi nemurirea. Neputandu-l convinge il ajuta si-l trimite la corabierul lui Uta-
Napistim. Desi Ghilgames, intr-un act de furie distruge fapturile de piatra care ar trebui
sa-i protejeze impotriva apelor mortii, urmeaza sfatul corabierului si construieste 120 de
prajini cu ajutorul carora ajunge cu bine la Uta-Napistim.

Ajuns la Uta-Napistim, acesta ii povesteste cum a ajuns el si sotia lui nemuritor,

astfel dezvaluindu-i o cale prin care poate dobindi nemurirea, si anume prin supunere si credinta. Ghilgames nu intelge sfatul si atunci Uta-Napistin incearca pe alta cale sa-l
initieze si il supune la o proba de rezistenta spirituala, sa nu doarma timp de sase zile si
sapte nopti. Ghilgames adoarme si astfel nu poate primi nemurirea, dar sotiei lui Uta-
Napistim i se face mila de el si-l roaga pe sotul ei sa-i acorde secretul nemuririi.
Ghilgames afla de o anumita planta pe care numai zeii o pot culege si pe care trebuie sa o
manance. Procura planta, dar nu o mananca pe loc si ii este furata de un sarpe. Ghilgames
nu mai are nicio speranta sa obtina nemurirea si se intorce in Uruk resemnat.

Ghilgames reuseste sa i-a legatura cu Enkidu si il roaga sa-i povesteasca cum este

in Infern, dar imaginea descrisa este dezolanta.

Initierea lui Ghilgames este una esuata, deoarece nu isi poate depasi conditia
umana si din aceasta cauza nu obtine viata vesnica. Ghilgames este un exemplu bun
pentru a ilustra tragedia umana, incercarea sortita esecului de a dobandi viata vesnica.
Ghilgames este doua treimi de origine divina, dar este o treime de origine umana si acea
treime il impiedica sa atinga nemurirea.

De-a lungul epopeii apar mai multe arhetipuri umane. Ninsun, care are rol de a
da sfaturi si de a interpreta visuri este Spiritus, maestrul spiritual ; Humbaba este Umbra ;
Enkidu este Animus ; Ghilgames cel de la inceputul epopeii, regele tiran este Persona. Si
hangita Siduri si Uta-Napistim pot fi considerati reflectii ale Spiritusului.

Apar multe simboluri pe drumul initiatic a lui Ghilgames. Simbolismul paznicilor,
Oamenii Scorpii, tine de initiere care poate fi interpretat ca o trecere dincolo de poarta.
Oamenii Scorpii reprezinta o lume pecetluita. Poarta este simbolul de trecere dintre doua
lumi, dintre cunoscut si necunoscut, dintre lumina si intuneric. Tunelul este o cale de
comunicare dintr-o zona de lumina in alta, cale de trecere care se regaseste in toate
ritualurile de initiere. Este simbolul angoasei, a fricii in fata greutatilor. De asemenea este
simbolul trecerii intunecate spre alta viata. Gradina Zeilor este simbolul Paradisului.astfel
Ghilgames, prin strabaterea tunelului a facut un drum invers, regressus ad uterum,
intoarcerea in starea initiala, in Paradis.

Ghilgames este primul erou din literatura universala si se confrunta cu o dilema,
cu o incercare despre care vor aparea multe alte scrieri de-a lungul timpului. frica de
moarte este un nejustificata, dar totusi impartasita de toti oamenii care spera sa ajunga la
viata vesnica desi stiu ca acest lucru ste imposibil. « Epopeea lui Ghilgames » a devenit o
sursa de inspirasie pentru viitorii scriitori si va ramane o opera importanta in literatura
universala.