CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL GELU RUSCANU DIN DRAMA DE IDEI
JOCUL IELELOR Camil
Petrescu ( drama
interbelica)
Gelu Ruscanu este personajul principal al dramei de idei Jocul ielelor ( 1918) de Camil Petrescu, fiind realizat prin modalitatile de caracterizare specifice
personajului dramatic.Se stie ca drama reprezinta o specie a
genului dramatic, avand un continut grav si un conflict puternic, in
desfasurarea caruia se
contureaza personalitatea complexa a protagonistului. Prezent in
toate momentele subiectului,
directorul gazetei Dreptatea
sociala,Gelu Ruscanu, este portretizat in mod direct , de catre tovarasii sai, sau de
catre autor, in didascalii, dar si indirect,
prin ceea ce spune si face, cat si prin tehnica moderna a oglinzilor
paralele, sau a relativizarii perspectivelor. Reprezentand
tipul intelectualului, aici in ipostaza
de jurnalist, cu o viziune
superioara asupra actului de justitie
sociala, eroul acestei drame de idei traieste un conflict interior puternic, fiind
caracterizat mai ales prin descrierea psihologica decat prin fapte.
Actiunea dramelor moderne este redusa, iar confruntarile se petrec in planul subiectivitatii.
Drama de constiinta a personajului provine din
conflictul existent intre conceptia sa despre dreptate (
Utopia) si ordinea sociala contrarie ( Realia). Colegul sau de
redactie, Penciulescu, defineste natura etica si filozofica a
conflictului interior, sub forma unei meditatii, avand totodata rolul
unei caracterizari directe :
« Cine a vazut ideile devine
neom,ce vrei ?A mai fost un grec, unul Platon,
care pretindea ca a vazut ideile pure . » Actiunea dramei are loc in redactia
ziarului condus de Gelu Ruscanu, in perioada anterioara izbucnirii primei conflagratii mondiale. Subiectul
dramei prezinta campania de presa dusa de acesta impotriva
ministrului de justitie, Serban Saru-Sinesti, caruia ii
cere sa demisioneze , amenintandu-l cu publicarea
documentului incriminatoriu : este vorba despre scrisoarea de dragoste
primita de la Maria Sinesti ( sotia ministrului) , in care
aceasta dezvaluie faptul ca ministrul era, in realitate, asasinul
batranei Manitti, careia i-a luat banii. Spirit lucid, nonconformist
si revoltat, directorul publicatiei este hotarat sa
dezvaluie aceasta nedreptate, in ciuda presiunilor care se fac asupra
lui. Avand rolul unei caracterizari indirecte, toate aceste evenimente
completeaza portretul moral al unui ziarist, bun profesionist, curajos,
consecvent cu sine si cu ceilalti. Aceste trasaturi sunt
evidentiate si prin atitudinea ferma, inflexibila
, atunci cand i se cere sa renunte la intentia, sa de
catre matusa Irena, de catre Maria,fostea iubita,
si mai ales de ministrul Sinesti. Dezamagirile tanarului jurnalist
dezvaluie alte dimensiuni ale personalitatii sale : orgoliul,vulnerabilitatea, sensibilitatea. El concepe iubirea la
modul absolut, insa va fi dezamagit. « O iubire care nu este eterna nu este nimic ». A doua deceptie echivaleaza cu distrugerea suportului
moral pe care il reprezenta memoria tatalui sau, despre care
afla acum adevarul (juca la carti, delapidase o suma, iubea o femeie
vulgara, se sinucisese).Din acest moment,destinul
fiului se va identifica cu cel al tatalui, optand pentru un sfarsit
tragic,prin siucid,negasind o alta solutie pentru dilema sa
etica. Potretul personajului este completat si prin caractrerizarea
directa a unui alt coleg, Praida, care spune : « Era prea inteligent ca
sa accepte lumea asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea
ce voia el ». Prin Gelu Ruscanu autorul impune un nou tip de personaj in dramaturgia
romana : intelectualul profund, cu vocatia reflectiei
filozofice,remarcabil prin verticalitatea morala,
interesat in acelasi timp de realitatea socio-politica a lumii in
care traieste. Portretul fizic este conturat in mod direct in didascalii, inca de la intrarea in scena : « Gelu e un barbat ca de 27-28 de
ani,de o frumusete mai curand feminina, cu
un soi de melancolie in privire, chiar cand face acte de energie ». Detaliile
vestimentare sugereaza distinctie, bun gust,discretie
si rafinament : « Destul
de elegant imbracat, desi fara preocupari anume ».Utilizata
in caracterizarea indirecta, tehnica reflectarii multiple (
pluriperspectivismul) subliniaza modurile diferite in care eroul este
perceput de celelalte personaje ale dramei. Pentru prietenii sai Praida
si Penciulescu acesta este omul
care vede idei, pentru Maria Sinesti, Gelu Ruscanu este tipul omului superior , inteligent, admirabil, demn de a fi iubit :
« . intre inima ta si inima mea simt mereu , mereu, lama rece a mintii
tale ». Pentru ministrul impostor, tanarul director al ziarului
cu titlu sugestiv, Dreptatea sociala,este un idealist insetat de absolut, care confunda
iluziile ( fumurile dumitale) cu
realitatea, cele doua personaje masculine fiind prezentate intr-o
relatie antinomica.
Autocaracterizarea evidentiaza sinceritatea,
autenticitatea si dorinta de a
se confesa a eroului: « Am
putut gresi,dar masca nu am purtat
niciodata », cat si capacitatea de a se exprima aforistic,
semn al celor care cred in principii : «
Cata luciditate, atata existenta si deci atata
drama. » In opinia mea,
Gelu Rusacnu reprezinta un model pentru presa romaneasca
actuala, avand in vedere dorinta lui de a face cunoscut adevarul,
dar consider gestul sau final
si fatal o falsa solutie, o autocondamnare.
