QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.

AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate romana

Accentul - limba araba





ACCENTUL - LIMBA ARABA

Accentul consta in scoaterea in evidenta a unei silabe a cuvantului, fie prin marirea inaltimii muzicale (numarul vibratiilor pe secunda), fie prin marirea intensitatii debitului (pronuntarea mai intensa a silabei respective), fie prin marirea atat a inaltimii muzicale cat si a intensitatii debitului. In primul caz este vorba de accentul muzical sau tonic, iar in al doilea caz este vorba de accentul de intensitate sau dinamic. Cele doua caracteristici nu se exclud, ci coexista, tipul de accent fiind determinat de caracteristica predominanta.

Gramaticii arabi din perioada clasica au ignorat cu totul aceasta trasatura. Este foarte interesant de remarcat ca in toata bogata terminologie gramaticala nu a existat un termen pentru desemnarea accentului. In perioada moderna s-a uzat de cuvantul  nabra[1] pentru denumirea accentului.

Se pare ca datorita succesiunii determinate de silabe lungi si silabe scurte accentul a fost ignorat si in prozodie. Trebuie remarcat, insa, efortul poetilor de a face sa coincida accentul prozodic cu accentul tonic.

Accentul nu poate fi invocat decat cu mare prudenta pentru explicarea faptelor de morfologie, intrucat, fiind un accent tonic, el nu pare sa fi jucat rol fonologic in limba clasica. Prezenta lui pare a interesa doar in cazul sufixelor de feminin a’u (’alif mamdūda) si –a (’alif maqūra). In primul caz silaba care contine vocala a (lung) este accentuata, iar in al doilea caz ea este neaccentuata: a-ra-’u „desert” in opozitie cu áb-la „gravida”. Dar chiar si in aceasta situatie accentul pare a avea un rol secundar, intrucat cele doua sufixe sunt suficiente pentru a diferentia cuvintele.

1. Pentru araba clasica natura si locul accentului sunt apreciate ca incerte. Cat priveste limba literara moderna, locul accentului ar fi determinat de tipul si de cantitatea silabelor cuvantului.

a) In cuvintele care contin silabe lungi, el este plasat pe prima silaba lunga, deschisa sau inchisa, de la sfarsitul cuvantului, cu conditia ca aceasta sa nu fie chiar ultima silaba a cuvantului.

b) In cuvintele care nu contin silabe lungi accentul cade pe prima silaba a cuvantului, (fara a tine seama de articol, de particulele monosilabice prefixate si de pronumele personale sufixate).

Exemple:

·       accentul cade pe prima silaba lunga (inchisa) de la sfarsitul cuvantului:

اِسْتَخْرَجَ                    is-táh-ra-ğa                „el a extras”

أَعْلَنَ                        ’á‘-la-na                     “el a declarat”

يُدَرِّسُ             yu-dár-ri-su                “el preda (lectii)”

الْمُدَرِّسُ           al-mu-dár-ri-su          “profesorul”

حَوْلَ                        áw-la                        “in jurul”

·       accentul cade pe prima silaba lunga (deschisa) de la sfarsitul cuvantului:

يَسْتَقِيلُونَ          yas-ta-qī--na           „ei demisioneaza”

مُهاجِرُونَ                   mu-ha-ği-rū-na         „imigranti”

إِعْلامٌ                        ’i‘-la-m(un)                „informare”

ضَرُوراتٌ                  a-rū-ra-t(un)           „necesitati”

تارِيخٌ             ta--h(un)                 „istorie”

وَسائِلُ             wa-sa-’i-lu                  „mijloace”

·       accentul cade pe prima silaba, intrucat cuvantul nu contine nici o silaba lunga:

جَمَعَ                  ğá-ma-‘a                     „el a adunat”

الْيَمَنُ                  al-yá-ma-nu               „Yemenul”

الدُّوَلُ                 ad-dú-wa-lu                „statele”

اللُّغةُ                  al-lú-ġa-tu                  „limba”

Intr-un cuvant alcatuit din doua silabe, accentul cade pe prima: قاضٍ qa-*n „cadiu”; قالَ  qa-la „el a spus”; فَمٌ  fá-mun „gura”; أَخٌ á-hun „frate”; كَما ká-ma „dupa cum”; دَوْرٌ  dáw-run „rol”; سَيْرٌ  sáy-run „mers”.

Daca ultima silaba este lunga, accentul nu cade pe ea, ci pe silaba lunga care o precede, spre inceputul cuvantului: اِسْتَطاعُوا is-ta-`a-‘ū „ei au putut”; اِسْتَفْهَمُوا  is-táf-ha-mū „ ei  au intrebat”. Uneori, insa, daca are rol fonologic, ultima silaba lunga poate sa fie accentuata: dualul ﺎﻌَﻤَﺟ ğa-ma-‘a „ ei doi au adunat”, imperativul masculin plural ﺍﻮُﻠﻭُﻗ qū- „spuneti!”. De asemenea, accentul cade pe ultima silaba a cuvantului, daca aceasta este o silaba lunga inchisa de o consoana care pierde vocala la pauza: كِتابٌ ki-ta-bun „carte” devine la pauza ki-tab;  سؤالٌ su-’a-lun „intrebare” devine la pauza su-al; سَلامٌ sa-la-mun „pace” devine la pauza sa-lam. Cu alte cuvinte, locul accentului nu se schimba, ci modificarea structurii silabice il plaseaza in pozitie finala: يَسْتَقِيلُ  yas-ta--lu „el demisioneaza” devine la pauza yas-ta-qīl;   مَسْؤُؤلٌ mas-’ū-lun „responsabil” devine la pauza mas-’ūl.

            Sufixul dualului apare in general accentuat:   الْبَلَدانِ al-ba-la-da-ni „cele doua tari”,    َبيْنَ الْبَلَبَيْنِ  báy-nal-ba-la-dáy-ni „intre cele doua tari”.

            In aspectul oral al limbii, in constructii de anexiune in care apare ca prim termen un plural regulat sau un dual si ca al doilea termen un nume care incepe cu o hamzat al-wal, doar accentul, care are o valoare clar fonologica, diferentiaza astfel de forme de cele de singular, ex.:

·   ﺔﻤﻭﻜﺣﻟﺍﻝﺜﻣﻣ mu-mát-ti-lul-u--ma-ti „reprezentantul guvernului” in opozitie cu ﺔﻤﻭﻜﺣﻟﺍ ﺍﻭﻠﺜﻣﻣ mu-mat-tí-lúl-u--ma-ti „reprezentantii guvernului”;

·   ﺔﻤﻭﻜﺣﻟﺍﻞﺜﻣﻣﻠ li-mu-mát-ti-lìl-u--mà-ti „al reprezentantului guvernului” in opozitie cu ﺔﻤﻭﻜﺣﻟﺍ ﻲﻟﺜﻣﻣﻠ li-mu-mat-tí-līl-u--ma-ti „ai reprezentantilor guvernului”;

·   ﺔﻤﻭﻜﺣﻟﺍ ﻝﺜﻣﻣ  mu-mát-ti-lal-u--ma-ti „pe reprezentantul guvernului” in opozitie cu     

ﺔﻤﻭﻜﺣﻟﺍ ﻼﺜﻣﻣ  mu-mat-ti-lal-u--ma-ti „ cei doi reprezentanti ai guvernului”.

            O particula monosilabica plasata la inceputul cuvantului nu modifica locul accentului:   فَجَمَعَ fa-ğá-ma-‘a „si a adunat”, وَشَهِدَتْ wa-šá-hi-dat „si ea a fost martora”, بِصَدَدِ bi-á-da-di „in legatura cu”, وَالْعِلاقاتُ wa-l-‘i-la-qa-tu „si relatiile”.

            2. Adaugarea articolului si a pronumelor afixe atrage uneori mutarea locului accentului intr-un cuvant. In cazul unui cuvant compus dintr-o silaba lunga si doua silabe scurte, de exemplu, la adaugarea pronumelui afix –hu, accentul se muta de pe silaba lunga (a treia de la sfarsitul cuvantului) pe silaba scurta penultima, ex.: مَكْتَبٌ mák-ta-bun „birou” >            mák-tá-bu-hu „biroul sau”. Pe silaba lunga ramane un accent secundar. La intalnirea unui verb cu un nume articulat, ca urmare a modificarii structurii silabice, accentul isi schimba, de asemenea, locul: أَخْبَرَتْ ’áh-ba-rat, urmat de un cuvant articulat, isi modifica accentul : ’àh-bá-ra-tì -ú-u-fu ﻒﺣﺻﻟﺍ ﺕﺮﺑﺧﺃ „ziarele au anuntat”.

3. Tanwīn-ul este intotdeauna aton: ki-ta-ba-tun ğa-mī-la “o carte frumoasa”, fī mus-táq-ba-lin qa--bin “intr-un viitor apropiat”.

            Cu exceptia situatiilor in care se insista asupra lor din motive de expresivitate, particulele monosilabice sunt, de asemenea atone: أ ذهب؟ ’a dá-ha-ba „oare a plecat?”; فَذَهَبَ؟ ∕ وَ  wa/fa dá-ha-ba „si a plecat”;  ليكتب li-yák-tub  „sa scrie!”; بوسعه bi wús-‘i-hi „in posibilitatea sa”; قد أعلن  qad-’á‘-la-na „el a anuntat”; في المنطقة  fil-min-a-qa-ti „in regiune” etc.

          In combinatie cu particulele ’a-, bi-, ka-, la-, wa-, fa- cuvintele monosilabice isi pastreaza accentul: ألا ’a-la „oare nu?”,   بما bi-ma „cu ce?”,بها  bi-ha „cu ea”,   كذا ka-da „asa”,   لمن li-mán „pentru cine?”,   لناla-na „pentru noi”, ولم  wa-lám „si nu”,  وقل wa-qúl „si spune!” etc. Face exceptie de la aceasta regula interogativul cu a scurt ma „ce?”: بم  bī-ma „cu ce?”, لم lī-ma „de ce?”, in opozitie cu   بما bi-ma „cu ce?”, لما  li-ma „de ce?”.

Participiul activ feminin de la forma primitiva si numele cu aceasta paradigma (fa-‘í-la-tun) are accentuata in general silaba care contine vocala i (scurt): طالبة a-lí-ba-tun „studenta”, الطالبة a-a-lí-ba-tu „studenta”, la pauza طالبة a-lí-ba; جامعة  ğa-mí-‘a-tun „universitate”,  الحادثة al-a-dí-ta-tu „incidentul”;  قادرة qa-d-ra-tun „capabila”.

          4. In conjugarea verbului, locul accentului se stabileste astfel:

a)               La forma primitiva:

-        La aspectul indeplinit:

- fie pe prima silaba deschisa: جمع ğá-ma-‘a  a se aduna”;كشفت k š-_a-fat „ea a descoperit ∕dezvaluit”; نشرت nú-ši-rat „au fost publicate”.

- fie pe a doua silaba inchisa:  جمعتم ğa-má‘-tum.

-    La aspectul neindeplinit pe prefix: أجمع ’áğ-ma-‘u, يجمع  yáğ-ma-‘u  etc.

Fac exceptie persoanele la care apare o silaba lunga ca penultima silaba a cuvantului, aceasta aparand accentuata: كتبتنّ ka-tab-tún-na „voi ati scris”, يكتبون  yak-tu--na „ei scriu” etc.

b)               La urmatoarele forme derivate tema contine o silaba lunga (deschisa ori inchisa) care fixeaza accentul atat la indeplinit cat si la neindeplinit, ca si la participiile activ si pasiv:

II              درّس “a preda lectii” dár-ra-sa;  yu-dár-ri-su; mu-dár-ri-sun; mu-dár-ra-sun;

III             راسل  „a coresponda (cu cn.)” ra-sa-la; yu-ra-si-lu; mu-ra-si-lun; mu-ra-sa-lun;

V              تكلّم „a vorbi” ta-kál-la-ma; ya-ta-kál-la-mu; mu-ta-kál-li-mun; mu-ta-kál-la-mun;

VI             تنازل „a ceda, a face concesii” ta-na-za-la; ya-ta-na-za-lu; mu-ta-na-zi-lun; mu-ta-na-za-lun;

          IX             اِحمرّ „a se inrosi” i1-már-ra; ya1-már-ru; mu1-már-run;

X              اِستسلم „a se preda, a capitula” is-tás-la-ma; yas-tás-li-mu; mus-tás-li-mun

 c) La forma IV hamza stabila creeaza o silaba lunga inchisa care poarta accentul:             أسلم „a adopta islamul”’ás-la-ma. Neindeplinitul si participiile pastreaza accentuata tot prima silaba: yús-li-mu,     mús-li-mun, mús-la-mun.

d) In cazul formelor VII si VIII, proteza initiala este un simplu atac vocalic si accentul cade pe silaba a doua:

VII     -        اِنقلب „a se rasturna” in-qá-la-ba; yan-qá-li-bu; mun-qá-li-bun; mun- qá-la-bun;

VIII          اِجتمع „a se intruni∕intalni” iğ-tá-ma-‘a; yağ-tá-mi-‘u;muğ-tá-mi-‘un; muğ-tá-ma-‘un;

5. In afara de accentul principal, se poate observa in cuvintele mai lungi un accent secundar. Intr-un cuvant exista un singur accent principal si unul sau mai multe accente secundare. Accentul secundar cade numai pe silabe lungi, de obicei pe ultima silaba lunga si pe silaba lunga anterioara cea mai apropiata de silaba cu accentuatul principal: ﺔﻴﺣﺭﺴﻣ (mas-ra-ī-ya-tùn) „piesa de teatru”, ﻦﺎﻋﻭﺟ (ğàw-‘a-nu) „infometat”; اِجتماعات iğ-ti-ma-a-tùn „reuniuni”; متعدّدة mu-ta-‘d-dì-da-tùn „numeroasa”; اِقتصادِيّ iq-ti-a-dī-yun „economic” etc.



[1] Nabra inseamna „scoatere in evidenta; accentuare, subliniere; ton, intonatie”


Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat