Uitarea

UITAREA

Curba lui Ebbinghaus → s-a dovedit a fi falsa. Este adevarata numai pentru cuvintele fara sens.

Aspecte:

Interferenta

Explicarea uitarii

Mecanismele de aparare din psihanaliza.

Argumente pro si contra uitarii:

●Cei care spun ca uitam: → uitam si gata.

●Cei care spun ca nu uitam: → de foarte multe ori ne aducem aminte lucruri pe care spunem ca le-am uitat - situatii cand ne reamintim:

cand se recreeaza contextul anterior

in transa hipnotica

in cazul stimularii corticale (Experimentul lui Panfield (neurochirurg) legat de veridicitatea amintirilor; experimentul era prin atingerea lobului parietal, prin stimulare cu curent electric).

Cauze pentru uitare:

I Esecul reactualizarii.

Probleme - similaritatea contextului -tipuri de experimente:

1. contextului fizic

2. contextului neuropsihic

3.contextului afectiv/emotional

1.Similaritatea contextului fizic:

Reactualizarea se produce cel mai bine cand persoana este pusa sa-si reaminteasca informatiile in aceleasi conditii ca cele din memorare. - Iti aduci aminte tot in acelasi loc in care ai invatat. In alt context se mai pierd informatii - nu toate informatiile sunt asociate cu contextul; unele sunt altele nu.

2. Similaritatea contextului neuropsihic:

Experimentele lui ENDERSON (1975-1985) in 1970 - dupa injectarea cu LSD (LSD era un drog legal atunci) li se dadea subiectilor un material sa-l memoreze cand erau in stare halucinogena si sa-l reactualizeze in aceleasi conditii.=>Informatia se reactualizeaza.

3. Similaritatea contextului afectiv/emotional:

BOWER. Vizeaza in special depresia. Oamenii isi aduc mai bine aminte lucrurile triste cand sunt in situatii similare, depresive.

Esecul reactualizarii: Cu cat similaritatea intre cele 2 contexte (contextul memorarii si contextul reactualizarii) este mai mica, cu atat sunt mai scazute performantele mnezice.

II. Alte cauze pentru uitare:

4. Subactivarea informatiilor - forme:

1. Interferenta:

proactiva, cea prin care o iformatie mai recenta impiedica reactualizarea unei informatii mai vechi;

retroactiva, prin care o informatie mai veche si mai bine fixata impiedica nu atat fixarea, cat reactualizarea unei informatii mai noi.

2. Efectul FAN (evantai) ("facts" = fapte, "addit"= adaugare, "to notes"= la note)

ENDERSON (1973 - 1976) - a efectuat 2 studii.

Efectul FAN = incetinirea ritmului reactualizarii pe masura ce creste ritmul de informatii in legatura cu un anumit obiect.

Retea propozitionala ("Propositon Network")

Informatiile sunt legate intre ele in mintea noastra printr-o retea logica, in mintea noastra; incetinirea ritmului reactualizarii pe masura ce creste numarul de informatii in legatura cu unanimitatea obiectului.

Efectul FAN - retelele sunt din ce in ce mai ramificate. Cu cat o retea este mai ramificata (cu cat stim mai multe despre un anumit subiect), cu atat timpul necesar pentru a reactualiza informatiile este mai lung (imi trebuie mai mult s-o caut).

Fiecarui nod informational ii este alocata o anumita incarcatura energetica. Cu cat nodul respectiv face parte/este punct initial al unei retele mai ample, cu atat energia sa trebuie distribuita intre mai multe noduri. Atunci nodurile respective vor fi din ce in ce mai slab activate.

Acest mecanism de subactivare se realizeaza subconstient si tine sau este evident in cazul reactualizarii in limita de timp. → Daca trebuie sa ne aducem aminte repede ceva, in conditiile de subactivare este mai greu.

Alte mecanisme luate in calcul pentru uitare:

1. Mecanismele de aparare ale eu-lui.
2. Amnezia infantila.
3. Represia.

Memoria explicita - memoria implicita

Pana acum itemii folositi pentru cercetare erau exclusiv de natura verbala sau imagistica si utilizam recunoasterea si reproducerea ca forme exclusive de reamintire a informatiei.

Astazi se considera ca aceasta abordare tine de studierea memoriei explicite. In clinica (psihologia clinica) a aparut un alt gen de memorie, cumva opus memoriei explicite, numit memorie implicita, care continea toate cunostintele non-declarative ale subiectului, adica: deprinderi, reflexe motorii, reflexe conditionate etc. Acest tip de memorie a aparut in studiile asupra persoanelor cu dismnezii (probleme de memorie) sau amnezii (pierderea completa a memoriei). Forme de amnezii: anterograda, retrograda, din sindromul Korsakow (= dementa alcoolica).

Spre deosebire de memoria explicita, in cazul memoriei implicite se folosesc probe combinate:

sarcinile de reactualizare clasice (recunoastere, reproducere), la care se adauga

sarcinile de completare a cuvintelor lacunare.

Cele 2 se administreaza exact in ordinea in care sunt.

Memoria implicita este foarte rezistenta la factorii perturbatori; de obicei nu se pierde; este ultima care se pierde; este cea care stocheaza vocabularul si gramatica limbii native.

Fenomenul Priming sau de amorsaj

Reprezinta facilitarea detectiei unui stimul perceptiv pe baza experientei noastre anterioare.

Expunerea recenta la un stimul in maniera repetata face sa creasca puterea de asociere a acestuia cu alti stimuli, atat la subiectii normali, cat si la cei cu amnezie anterograda.

Exemplu: Sa presupunem ca ii dam subiectului un text. La 10 minute ii dam o lista de cuvinte de memorat si dupa 10 minute cerem reactualizarea => se produce mai usor reactualizarea pentru ca se creeaza o punte de legatura intre cele doua situatii.

Cel mai recent mod de studiere a memoriei este sub forma de sistem mnezic.

Au existat cateva tentative de abordare a memoriei ca fiind formata din mai multe tipuri de memorie distincte inca din Antichitate.

TULVIND SI SCHACHTEL, in 1994, au propus o IMPARTIRE A MEMORIEI IN SISTEME MNEZICE:

1. Sistemul procedural:

se mai numeste: non-declarativ;

contine subsisteme: deprinderi motorii, deprinderi cognitive, conditionare simpla.

reactualizare: implicita.

2. PRS (sistemul perceptual-reprezentativ):

se mai numeste: sistem non-declarativ.

Contine subsisteme: forme vizuale si auditive ale cuvintelor, descrieri structurale (ex.: intonatie, structura melodica, elementele constante).

Reactualizare: implicita.

3. Sistemul semantic:

se mai numeste: memorie generala, memoria faptelor si a cunostintelor.

Are subsistemele: memoria spatiala, memoria relationala.

Reactualizare: implicita???

4. Sistemul primar:

contine subsistemele: vizual si auditiv.

Reactualizare: explicita → este memoria constiintei noastre legata de momentul prezent.

5. Sistemul episodic:

se mai numeste: memoria evenimentelor personale de viata, memoria autobiografica.

Are subsistemele: -

Reactualizarea: explicita.

a. Sistemul procedural:

Exista o categorie mare insuficient explorata. Contine probabil foarte multe subsisteme care numai unele sunt identificate.

Serveste la invatarea de deprinderi si algoritmi.

Productiile nu au valoare de adevar (nu sunt nici bune, nici proaste ci doar sunt).

Nu proceseaza date despre lumea externa.

Se presupune ca opereaza la nivelul inconstientului si poate opera independent de alte date/structuri de memorie.

b. PRS (sistemul perceptual-reprezentativ):

Joaca un rol important in identificarea de imagini si cuvinte.

Opereaza la nivel presemantic (inainte de a se analiza intelesul cuvintelor sau sunetelor).

Este implicat in producerea amorsajului.

A fost studiata clinic.

3. Sistemul semantic:

Face posibila achizitia si retentia informatiilor factuale despre lume.

Contine toate informatiile, cunostintele, opiniile persoanei.

Este probabil localizata in regiunile medial-temporale (in mijlocul lobului temporal).

4. Sistemul primar /ML:

Retine informatiile pe perioade scurte de timp.

Are relatii complexe cu celelalte sisteme (pentru ca este un fel de sistem de legatura).

Este implicat in desfasurarea a numeroase sarcini cognitive.

1.Bucla fonologica: Cele mai multe lucruri se stiu despre Bucla fonologica care se refera la prelucrarea stimulilor auditivi.

2.Blocul vizuo-spatial: - pentru informatii vizuale.

3.Executivul central: aici se aduna informatiile si se imbina (ca sa intelegem; se formeaza perceptia); se stiu cele mai putine lucruri.

5. Sistemul memoriei episodice / sistemul evenimentelor si faptelor din istoria personala de viata a individului:

Reactualizarea este constienta.

Este cel mai recent sistem de memorie aparut ca apendice al memoriei semantice prin intermediul ML.

Reprezentarile episodice (amintirile) sunt foarte complexe pentru ca includ elementele vizuale, temporale, spatiale, contextuale, toate intr-o combinatie unica.

Se presupune ca localizarea ei ar fi in regiunile corticale prefrontale.

Uneori se sprijina pe memoria semantica insa reciproca nu este valabila.

Dovezile pentru existenta ei: persoanele cu dementa/pacientii cu leziuni corticale.

●Din Mircea Miclea: pg. 233-235.

DICTIONAR:

Amnezie anterograda: incapacitatea de a invata noi cunostinte declarative dupa o trauma.

Cunostintele procedurale (motorii) nu par a fi afectate de amnezia

anterograda.

Amnezie retrograda: pierderea memoriei despre evenimentele pe care le-ai trait anterior

unei traume.

Amorsaj: efectul cunostintelor anterioare asupra recunoasterii sau reamintirii itemilor test.

Intensificarea raspunsului la un stimul prin administrarea prealabila a unui

stimul din aceeasi categorie (engl.: priming; fr.: amorsage).

Concept: proiectie mentala a unei categorii care specifica toate categoriile esentiale,

necesare si suficiente pentru ca un obiect sa poata apartine categoriei respective.

Efectul FAN: o explicatie a interferentei (J. R. Anderson); cu cat sunt mai multe

cunostinte alocate unui nod dintr-o retea semantica, cu atat mai dificila este

activarea lor.

Habituarea: reducerea intensitatii raspunsului la o stimulare repetata, care nu prezice

impactul unor noi stimulari.

Interferenta proactiva: deteriorarea reamintirii cunostintelor recent invatate datorita

influentei cunostintelor anterioare.

Interferenta retroactiva: deteriorarea reamintirii cunostintelor anterior invatate datorita

memorarii de noi cunostinte.

ML (MSD): partea activa a MLD implicata in rezolvarea de probleme. Termen similar cu

MSD.

MLD: cunostintele de care dispune sistemul cognitiv pe o durata mai lunga de timp, cu o

capacitate practic nelimitata.

Memorie ecoica: memorie senzoriala pentru stimuli auditivi, cu durata de pana la 1,5-2

secunde.

Memorie episodica: memoria evenimentelor autobiografice, incluzand contextul (timpul,

locul) in care au avut loc (engl.: episodic memory).

Memorie iconica: memorie senzoriala pentru stimuli vizuali cu o durata de apoximativ

200 milisecunde.

Memorie senzoriala: tip de memorie specifica fiecarei modalitati senzoriale, cu o durata

de pana a 1,5-2 secunde si capacitate nelimitata. Functia ei probabila

este de a retine prezenta stimulului in sistemul cognitiv pana la

initierea unor procesari mai complexe.

Memorie semantica: memorie pentru cunostintele generale, factuale. Tip de cunostinte

prezentat in dictionare si enciclopedii. Nu cuprinde informatiile

despre obiecte particulare (engl.: semantic memory).

Memorie explicita (declarativa): totalitatea cunostintelor despre ce sunt anumite lucruri.

Este usor de verbalizat, testabila prin probe de

recunoastere si reproducere (engl.: explicitie/declarative

memory

Memorie implicita (nondeclarativa): totalitatea cunostintelor care influenteaza

comportamentul, nonverbalizabile sau greu

testabile, testabile prin teste implicite. Cuprinde

cunostintele procedurale, amorsajul si

conditionarea clasica (engl.: implicit /

non-declarative memory

Prototip: exemplar tipic al unei categorii. Poate avea referent real, fiind unul din

elementele categoriei sau poate fi o constructie compozita, un "portret robot" al

"elementului" unei categorii.

Reprezentare: proiectia interna, intr-un sistem cognitiv, a mediului sau extern.

Reprezentarile pot fi simbolice (=semantic trasmparente) sau subsimbolice

(semantic opace).

Retea propozitionala: modalitate de organizare a conostintelor in memorie si formalism

de reprezentare a acestei organizari. Unitatile de baza ale retelei

sunt propozitiile sau asertiunile simple. Ele sunt interconectate prin

intermediul termenilor lor intre care se stabilesc relatii functionale

("obiect", "subiect", "relatie") sau relatii de tipul "este un (o)"

(engl.: propositional network).

Retea semantica: modalitate de organizare a cunostintelor in memorie (si formalism de

reprezentare a acestei organizari), formata din noduri si arce. Nodurile

reprezinta concepte, iar arcele - relatii semantice dintre concepte sau

dintre acestea si proprietatile lor (engl.: semantic network).

SOAR: model al arhitecturii cognitive propus de A. Newell. Se considera ca exista un

singur bloc mnezic, organizat in sisteme de producere. Activarea cunostintelor se

face in paralel, iar selectia este realizata pe baza structurii de scopuri sau preferinte

din memoria de lucru.

Validitate ecologica: calitate a unui model sau construct teoretic de a prezice

comportamentele subiectului in lumea reala, naturala, din afara

laboratorului (engl.: ecological validity).