QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Structura sociala








STRUCTURA SOCIALA

1.     Conceptul de structura sociala

Termenul de structura provine de la verbul „struer = a construi”. In stiinta, conceptul de structura desemneaza partile componente ale unui obiect, fiinta, conceptie, doctrina etc.

Structura sociala se refera la modul de alcatuire al realitatii sociale, la modul in care elementele sistemului social se ordoneaza si se ierarhizeaza, la relatiile necesare, esentiale ce se stabilesc intre aceste elemente. Teoriile despre stratificare sunt destinate in special analizei ierarhiilor sociale ale indivizilor si grupurilor. Ele incearca sa explice nivelurile existente in diferite comunitati sociale si relatiile acestora cu stabilitatea sau schimbarea sociala. Aproape toate pornesc de la premisa ca toate societatile cunosc sisteme variate de stratificare sociala ( nu exista societati fara ierarhii sociale).




Structura sociala reprezinta un ansamblu de interactiuni umane si sociale integrate intr-un sistem, caruia ii confera omogenitate si continuitate si-i determina identitatea si stabilitatea.

Prin lucrarile unor sociologi precum: Auguste Comte, Karl Marx, Emile Durkheim, Claude Levi-Strauss, Talcott Parsons, Jean Piaget, Anthony Giddens, s-a constituit un curent de investigare a realitatii sociale din perspectiva structurala denumit structuralismul sociologic.

Talcott Parsons, fondatorul acestui curent, a sustinut ca sistemul social se distinge prin organizarea structurala si functionala, structura fiind calea de investigare a modului de functionare a societatii. Claude Levi-Strauss a conceput structura ca un model de fapte reale, care se accepta sau se exclud in interiorul unor unitati sociale, care alcatuiesc laolalta un sistem de relatii numit civilizatie sau cultura. Anthony Giddens a analizat structurile sociale in relatie cu actiunea sociala. In conceptia sa, cunoasterea societatii se poate face prin structurile sale asa cum se contureaza acestea in actiunile actorilor sociali.

Structura sociala ca sistem include pe axa orizontala forme precum familia, satul, orasul, natiunea, iar pe verticala – gruparile clasice, de stratificare, ocupationale, generatii, sexe, varste, nivel de instruire scolara etc. Structura sociala cuprinde relatii sociale repetate si stabile intre componentii unui sistem social. Datorita existentei structurilor sociale, viata umana si sociala capata caracterul de regularitate si organizare. Orice societate nu poate fiinta decat daca dispune de structuri, adica de elemente de durabilitate, in temeiul carora sa se desfasoare viata sociala. Insusi convietuirea oamenilor intr-un  anumit spatiu si intr-o anumita epoca este determinata de structuri sociale. Asadar, structurile sociale sunt colective de indivizi care actioneaza in anumite moduri percepute ca o convietuire. In raport de relatiile de convietuire, oamenii se grupeaza pe diferite niveluri ale societatii, rezultand stratificarile de diferite tipuri.

Studiul structurilor sociale asigura descoperirea elementelor esentiale pentru evaluarea oamenilor, a modului lor de viata, a pozitiei in ansamblu social a diferitelor colectivitati umane, a coeziunii interne a unui sistem.  

2.     Status social

Prin socializare, individul invata sa exercite anumite actiuni sociale, sa interactioneze cu altii si ajunge sa ocupe anumite pozitii in cadrul societatii. Astfel spus, in cadrul structurii sociale, indivizii detin anumite statusuri si joaca anumite roluri.

Statusul social reprezinta pozitia ocupata de o persoana in societate. In mod obisnuit, statusul este definit drept pozitia sau rangul unui individ in cadrul grupului sau ale unui grup in raport cu alte grupuri.

In literatura de specialitate se intalnesc diverse definiti date conceptului de status social. Astfel Septimiu Chelcea considera ca statusul social exprima drepturile si obligatiile unei persoane, puterea de care dispune. Max Webber aprecia ca statusul social este echivalent cu prestigiul social. Robert Linton a definit statusul social ca fiind o colectie de drepturi si datorii determinate de locul ocupat de individ in societate.

Statusul social este, asadar, treapta pe care se afla un individ intr-o structura sociala si reflecta tipul de apreciere asupra lui data de catre ceilalti membri din structura. Fiecare om este evaluat in functie de pozitia ocupata in cadrul structurii din care face parte. Recunoasterea status-ului depinde atat de personalitatea individului, cat si de normele si valorile specifice structurii sociale din care face parte. (ex. medic/dar si membru al celei mai inalte asociatii stiintifice din lumea medicala).

            Fiecare individ detine o multitudine de statusuri si trece mereu de la un status la altul. Talcott Parsons a evidentiat doua tipuri de statusuri sociale: status atribuit sau prescris, care reprezinta pozitia, treapta, recunoasterea data de societate, ca urmare a unor dimensiuni psihosociale (varsta, religie, sex, rasa, mediu familial etc.) si status dobandit, care  este  pozitia castigata de o persoana prin invatare, prin efort.

Atribuirea statusurilor se face in raport cu sexul, varsta, nationalitatea, rasa, religia sau clasa sociala. Socializarea statusurilor prescrise incepe foarte timpuriu. Inca de la nastere, in majoritatea societatilor, copiii sunt socializati diferentiat in raport cu sexul. Prima diferentiere simbolica apare in culoarea cu care sunt imbracati baietii si fetele. Ulterior jocurile pe care le practica fetele, jucariile pe care la folosesc sunt diferite de cele ale baietilor. In mod traditional fetele sunt socializate pentru a detine statusuri de mame, sotii, gospodine, in timp ce baietii sunt socializati in raport cu alte asteptari sociale; ei trebuie sa dea dovada de forta, curaj si fermitate.

Atribuirea statusurilor in functie de sex se face pe baza unor modele culturale, in temeiul normelor sociale dominante. Spre exemplu in unele societati, pregatirea hranei este o activitate exclusiv feminina, in altele predominant masculina; in unele societati activitatea agricola este exercitata predominant de catre barbati, in altele, de catre femei; in unele societati din Asia de Sud-Est si din Orientul Apropiat, munca de secretariat este facuta de catre barbati, pentru ca se apreciaza ca femeile nu pot tine un secret si nu pot lucra in acelasi loc cu barbatii. Realizarea statusurilor specifice de sex este supravegheata de catre societate prin diverse mijloace. Un individ care nu-si indeplineste atributiile statusului sau risca sa fie penalizat social si marginalizat. In general, societatile (mai ales cele moderne, industrializate) au devenit mai tolerante in raport cu prescrierea statusurilor de sex.



Atribuirea statusurilor in functie de varsta se face in societate in raport cu categoriile de varsta (copii, adolescenti, adulti si batrani). Societatea atribuie fiecarui individ un anumit status in functie de varsta pe care o are. Importanta statusurilor de varsta s-a achimbat pe masura modernizarii societatilor. Societatile moderne sunt mult mai putin riguroase,  comparativ cu cele traditionale, in prestabilirea statusurilor in functie de varsta. In societatile traditionale exista o puternica diviziune comunitara a statusurilor  in functie de varsta. Trecerea de la o varsta la alta era pregatita si marcata prin ceremonii si ritualuri. In societatile traditionale, batranii aveau un status cu prestigiu social ridicat. Ei erau stapanii averii, principalii decidenti si judecatori. In societatile moderne, trecerea de la varsta de adolescent la cea de adult este mai putin marcata si nu mai constituie obiectul unui control comunitar. In prezent, batranii sunt marginalizati social in majoritatea societatilor. Dupa iesirea la pensie ei isi reduc brusc importanta statusului social. Societatile moderne au dezvoltat o forma de cvasiatribuire de status: meritocratia - un sistem social in care statusul este prescris in raport cu meritul, care este masurat prin performante educationale si profesionale.

Statusul dobandit se contureaza si se obtine de catre individ in cadrul competitiei cu ceilalti membri ai societatii care aspira la el (exemplu de statusuri dobandite: student, director, actor economist etc.).

Toate societatile distribuie un numar limitat de status-uri dobandite. Spre deosebire de statusurile atribuite care sunt caracteristice pentru intreaga populatie dintr-o comunitate (ex. barbati, femei, copii, tineri, adulti, batrani etc.), statusurile dobandite fiinteaza intr-un numar stabilit de societate, in raport cu oportunitatile sale. Dobandirea unui status este rezultatul unei alegeri individuale si al unei competitii. Statusul de barbat este ptrescris/atribuit, cel de sot este dobandit. Nu toti barbatii ajung soti. Casatoria este rezultatul unei alegeri individuale. In societatile traditionale, majoritatea statusurilor erau prescrise in raport cu conditiile sociale ale familiei din care se nastea copilul. Societatile industriale au redus sfera statusurilor prescrise si ofera posibilitati mari de mobilitate a statusului descendentilor fata de cel al parintilor si de dobandire de statusuri noi prin preformante. Dobandirea unui status se face prin eforturi personale si este insotit de anumite costuri personale, intrucat obliga individul la alegeri multiple: cariera scolara, ocupationala, relatii cu prietenii, loc de rezidenta etc. Dobandirea unui nou status este asociata cu schimbari in raport cu locuinta, grupul de prieteni, relatiile sociale, raporturile cu rudele, inclusiv cu distantarea fata de parinti.

Un tip special de status este status-ul fundamental. Varsta, sexul si, in anumite conditii - ocupatia, sunt status-uri fundamentale. In virtutea acestui status, societatea, membrii acesteia, asteapta de la noi un anumit comportament. Intr-un fel se manifesta cerintele legate de actiunile si abilitatile unui copil (conformarea la regulile sociale, inocenta, puritate) si in cu totul alt mod este perceput adultul, judecat, in principiu, prin asumarea responsabilitatilor sociale, competenta profesionala si sociala.

Fiecare individ detine o multitudine de statusuri care se asociaza intre ele si formeaza un ansamblu denumit status global. Statusul global poate fi unitar, coerent, daca statusurile care il compun sunt congruente intre ele. Tendinta generala a oricarui individ este de a asocia statusurile pe care le detine, de a evita orice conflict intre ele, de ale face congruente. Conflictele sau incongruenta de status se manifesta intre componentele profesionale, familiale, economice, politice, sociale etc. ale statusului global. Absenta congruentei intre diferitele statusuri provoaca la nivelul individului un anumit sentiment de insecuritate sau de culpabilitate, care se poate compensa fie printr-un conformism accentuat, fie prin revolta. Inconsistenta statusurilor pot crea confuzie. Sotul si sotia au, de regula, varste apropiate. Statusul de sot batran si de  proaspat tata sunt considerate statusuri incongruente.

3.     Rolul social

Rolul social exprima totalitatea asteptarilor care definesc comportamentul oamenilor exprimate in drepturi si responsabilitati ca fiind proprii sau improprii pentru ocuparea unui status. Statusul este o pozitie ocupata de individ in societate iar rolul social reprezinta comportamentul asteptat de societate de la cel care ocupa acel status.

Rolurile sociale sunt expresia comportamentului social directionate pentru indeplinirea unui scop bine definit. Rolurile pun in evidenta toate sarcinile ce-i revin sau pe care si le asuma un individ din pozitia sociala ocupata. Rolul este comportamentul real al unei persoane care detine un status. Rolul indeplinit de fiecare este unic, el nu poate fi reprodus sau recreat de altcineva. In schimb societatea dispune de un sistem de norme si de mijloace ce obliga pe membrii sai sa-si adapteze comportamentul la rolurile derivate din status-ul dobandit sau atribuit. Rolurile sunt primele legaturi intre structurile institutionale si experientele personale ale membrilor unei societati. Rolurile sociale por fi dobandite sau pot fi atribuite. Fiecare rol are, in societate sau in grup, semnificatia sa. Invatarea rolului implica doua aspecte: dobandirea capacitatii de a exercita indatoririle si de a pretinde privilegiile rolului si dobandirea atitudinilor, sentimentelor asteptarilor pretinse de rol. Primul aspect se realizeaza mai usor, al doilea presupune reorientari mentale si atitudinale necesare pentru exercitarea eficienta a rolului. Personalitatea influenteaza alegerea rolurilor, modul de exercitare al acestora. In acelasi timp, dobandirea unui rol produce modificari ale eului, ale personalitatii. O fata isi schimba personalitatea dupa casatorie, iar o sotie dupa ce naste. Fata de fiecare rol exista asteptari din partea celorlalti. Se deosebesc trei tipuri de asteptari: necesare, obligatorii si facultative. Asteptarile necesare se impun cu forta maxima, iar detinatorul unui rol nu se poate sustrage lor. Daca individul nu satisface aceste asteptari, el este sanctionat in mod sever. Un politist care fura este sanctionat mai sever decat alte persoane care fura. In mod asemanator sunt sanctionati: un judecator care ia mita, un preot imoral, un contabil care fraudeaza etc. Asteptarile obligatorii se manifesta la nivelul grupurilor sociale, care impun anumite reguli de conduita, iar gradul de conformare la ele este variabil. Asteptarile facultative exprima libertatea individului de a le respecta mai mult sau mai putin.




Un rol nu fiinteaza autonom. Fiecare persoana indeplineste mai multe roluri. Fiecare status este determinat de mai multe roluri. Totalitatea rolurilor asociate unui status formeaza un set de roluri.  Statusul unui individ este determinat de contextul social si de numarul de roluri jucate. De exemplu statusului de student ii revin mai multe roluri: rolul de membru al comunitatii universitare; rol de invatare si pregatire; rolul de coleg; rolul de membru al familiei; rolul de prieten; rolul de cititor al bibliotecii universitare; rolul de membru al societatilor stiintifice; rolul de membru al consiliului facultatii etc. Rolurile jucate de o persoana se pot combina intr-un ansamblu omogen, persoanele exercitand fara dificultati intregul set de roluri. Persoanele care realizeaza aceste performante sunt putine. In foarte multe cazuri stresurile de rol care desemneaza dificultatile pe care le au oamenii in exercitarea cerintelor de rol. Stresul de rol se datoreaza pregatiri inadecvate pentru rol, dificultatilor in tranzitiile de rol, conflictelor de rol si esecurilor de rol.

4.     Relatii sociale

Fiinta umana intra in relatie cu ceilalti membri ai  societatii din nevoia intrinseca de celalalt. Oamenii intra in contact unii cu altii dintr-o necesitate. Orice societate sau grup social nu este o simpla suma de indivizi, ci consta intr-o retea de legaturi intre acestia, in mijloacele materiale si simbolice pe care ei le folosesc in interactiunile si activitatea lor, precum si in rezultatele sau produsele materiale si spirituale ale activitatii lor sociale. Relatiile interindividuale pot fi intamplatoare, efemere sau spontane, avand in aceasta situatie, din punctul de vedere al vietii sociale un rol derivat, secundar. In toate colectivitatile, grupurile si unitatile sociale exista insa relatii fundamentale, ce se caracterizeaza prin durata si stabilitate, se desfasoara dupa norme si reguli stabilite, sunt consfintite in legi, coduri, reguli, obiceiuri sau traditii. Nu toate relatiile dintre indivizi sunt relatii sociale. Relatiile interumane prezinta mai multe forme: contactul spatial, contactul psihic, contactul social, interactiunile sociale Contactul spatial are in vedere diversele imprejurari in care indivizii intra in contact (locul de munca, locul de studiu, locuinte, adunari publice etc.). Contactul psihic este o forma de relatie de lunga durata  in care indivizii isi observa reciproc caracteristicile, aspectul, trasaturile de caracter, pregatirea intelectuala, preocuparile etc. Contactele sociale se nasc prin intermediul relatiilor dintre cel putin doi oameni care manifesta un interes comun pentru un obiect si actioneaza impreuna.

Contractele sociale pot fi: trecatoare si durabile; particulare si publice; directe si            indirecte; personale si impersonale; materiale si personale. Indiferent de natura lor, contractele sociale stau la baza relatiilor sociale. Absenta acestor contacte poate duce la marginalizare, insingurare, la consecinte negative asupra echilibrului psihic al indivizilor.

In situatia in care contactele sociale sunt durabile, intre indivizi apare un fenomen nou, ei cauta sa se influenteze reciproc. In acest mod se naste interactiunea sociala. Ea genereaza procesele de adaptare, de acceptare, de socializare, de cooperare, de opozitie, de conflict etc. Interactiunile sociale se realizeaza dupa anumite modele statornicite in practica vietii sociale. Intrand intr-un grup, individul trebuie sa se conformeze modelelor de interactiune existente in grupul respectiv. Interactiunile pot fi directe sau indirecte. Interactiunile sociale sunt mai durabile decat contactele sociale. Pe baza lor apar relatiile sociale.

Relatiile sociale – reprezinta un sistem de legaturi ce cuprinde minimum doi parteneri (indivizi sau grupuri), un contact, atitudini, interese si situatii, un sistem de drepturi si obligatii pe care partenerii trebuie sa le realizeze. Relatiile sociale reprezinta elementul durabil al legaturilor sociale care unesc oamenii in grupuri. Fara relatii sociale si interactiuni interioare un grup nu poate exista un  anumit timp, in mod organizat si coeziv. Relatiile sociale sunt raporturi intre unitatile sociale (grupuri, institutii, colectivitati). Relatiile sociale prezinta o mare diversitate, fapt care face ca sa existe mai multe criterii de clasificare.

Dupa natura lor relatiile sociale sunt: economice, politice, educationale, juridice etc.

Dupa tipul partenerilor relatiile sociale sunt:



·       relatii interindividuale - reprezinta relatiile stabilite intre doi indivizi. In acest caz relatiile pot fi: de prietenie, de colaborare, de dusmanie, de conflict, de intrajutorare, de indiferenta; 

·       relatii intre individ si grup - in acest tip de relatii individul reprezinta o entitate si grupul cealalta entitate in care sunt incluse valorile, interesele si normele grupului; de regula in cadrul grupurilor mici relatiile sociale sunt relatii de cunoastere, afective, de comunicare, de mobilitate; o alta clasificare a relatiilor sociale la nivelul grupului mic este data de Jean Piaget, conform caruia relatiilor sociale se impart in relatii intelectuale, afective si morale;

·       relatii intergrupale sunt acele relatii care au ca parteneri grupurile luate ca totalitati.

Un alt criteriu de clasificarea a relatiilor sociale il constituie influenta exercitata de acestea asupra coeziunii sociale. Conform acestui criteriu deosebim:

Ø     relatia de cooperare, care poate fi personala sau impersonala, deliberata sau simbolica. In grupurile mici cooperarea este directa si personala. In grupurile mari ea este impersonala si simbolica;

Ø     relatii de subordonare si supraordonare; un grup sau un individ este dominat de un grup sau individ sau domina, prin diferite mijloace un alt grup sau individ;

Ø     relatii de compromis si toleranta; presupun existenta a doi indivizi sau grupuri cu interese si scopuri diferite, pe care nu si le pot impune si se accepta reciproc;

Ø     relatia de marginalitate apare cand indivizii participa la grupuri cu modele valorice diferite fara a se identifica in totalitate cu nici unul dintre ele;

Ø     relatii de competitie; ele apar cand resursele de putere, prestigiu, produse, afectiune, statusuri etc. sunt limitate, percepute ca atare; aspectul competitiv reiese din obtinerea unui rezultat pe seama celorlalti participanti in relatie;

Ø     relatii conflictuale; apar cand deosebirea de interese nu admite compromisul.

Natura activitatii reprezinta un alt criteriu de clasificare a relatiilor sociale. Se deosebesc din perspectiva acestui criteriu relatii de munca, relatii familiale, relatii de vecinatate, relatii de petrecere a timpului liber. Investigarea acestor relatii este obiectul de studiu al unor ramuri ale sociologiei: sociologia muncii, sociologia familiei etc.


loading...




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:





loading...



Cauta referat