Dimensiuni existentiale ale bolii psihice

Dimensiuni existentiale ale bolii psihice

Capacitatea subiectului de a se autoadministra rational, diminua si perturba libertatea lui interioara. Comunicarea interpersonala, intersubiectivitatea, capacitatea de integrare a persoanei in plan socio-cultural sunt de asemenea grav afectate, iar in formele severe ale bolii psihice individul apare ca o fiinta "alienata", instrainata de viata comunitara socio-spirituala, desprinsa de insasi existenta umana. Boala psihica anuleaza capacitatea de autodepasire si de creatie a subiectului si poate conduce la diverse forme si intensitati de defect psihic (Lazarescu M, 1995).

Boala se refera, in genere, la o stare anormala cu o cauzalitate determinata, cu un debut precizabil (apare la un moment dat mai mult sau mai putin favorabil aparitiei sale), are un anumit tablou clinic, un anumit substrat, o anumita tendinta evolutiva si un raspuns terapeutic specific. Un om devine bolnav psihic din momentul in care nu-si mai este suficient siesi facand eforturi pentru a se accepta ori neacceptandu-se, neacceptandu-i nici pe altii, acordand o atentie si o preocupare crescuta pentru propriul corp, propria persoana, interogand fara a-si gasi raspunsul si linistea in propriile valori, ori lipsindu-se de valori (Cornutiu G, 1998).

Boala psihica este si va ramane o dimensiune (poate cea mai tragica) a fiintei umane si prin aceasta ea va cuprinde intotdeauna tot ceea ce alcatuieste umanul din noi. Dar ea va fi si absenta libertatii interioare a subiectului, incapacitatea de a se adapta armonios in mijlocul colectivitatii si imposibilitatea de a crea pentru semeni, prin si cu ei. In acest sens, boala va dezorganiza esenta umana in tot ce are ea definitoriu.