QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Dificultati si erori posibile in cercetarea psihologica





DIFICULTATI SI ERORI POSIBILE IN CERCETAREA PSIHOLOGICA


Skinner considera ca cercetarea stiintifica este ghidata de o serie de principii, de un set de atitudini ale cercetatorului. Pornindu-se de la aceasta remarca, au fost stabilite sase seturi de atitudini care ar urma sa guverneze cercetarea psihologica : precizia, obiectivitatea, empirismul, determinismul, economicitatea, indoiala. Pentru a le realiza, psihologul cercetator apeleaza la o multitudine de mijloace (definitii operationale, selectia subiectilor, stabilirea reprezentativitatii esantionului etc.). Cu toate acestea, nu este exclus ca la inceputul, in cursul sau la sfarsitul cercetarii sa apara o serie de "pericole' sau "capcane', menite a bruia cercetarea, a-i pune sub semnul intrebarii validitatea interna sau externa. Autorii care se refera la astfel de "pericole' si "capcane' ale cercetarii (Wortman, Loftus, Vlasceanu, Robert, Harvey, MacDonald, Haslam, McGarty ) nu se multumesc cu descrierea si caracterizarea lor, ci schiteaza sau propun remedii pentru evitarea si eliminarea lor.



O analiza detaliata a "pericolelor' si "capcanelor' cercetarii psihologice arata ca ele pot interveni in oricare dintre etapele ciclului investigativ. Cele mai multe dintre ele se concentreaza in etapa a sasea (alegerea subiectilor investigati), in cea de sasaptea (aplicarea metodelor in vederea recoltarii dalelor) si in etapele a noua si a zecea (formularea concluziilor si validarea lor). De asemenea, se rernarca gravitarea lor in jurul comportamentului cercetatorului sau al comportamentului subiectilor.


Alegerea (selectia) subiectilor

Cand cercetatorul isi alege subiectii se constata ca, deliberat sau nu, demersurile lui nu sunt intotdeauna uniforme sau standardizate. De ce ? In primul rand, pentru ca el nu aplica riguros aceeasi lista de criterii la fiecare subiect in parte. De exemplu, daca teoretic este necesar sa selectioneze numai "anxiosi', el nu se asigura ca fiecare subiect manifesta realmente aceasta particularitate. In al doilea rand, pentru ca el nu aplica riguros aceeasi regula in constituirea grupurilor de subiecti, asa incat grupurile constituite nu sunt nici echivalente, nici comparabile. Cand subiectii nu sunt alesi la intamplare, orice schimbare in variabilele dependente s-ar putea datora mai degraba unor elemente asociate variabilei independente decat variabilei independente in sine. O problema si mai delicata apare atunci cand variabila independenta este manipulata in interiorul grupului de subiecti selectati datorita specificului pe care il manifesta la ei variabila de interes. Astfel, este posibil ca o ameliorare sa apara indiferent daca a avut loc sau nu interventia experimentala. Drept remediu se propun: mentinerea factorilor controlati; randomizarea; ortogonalizarea (combinarea adecvata a factorilor experimentali).


Aplicarea metodelor

Deoarece fiecare metoda in parte da posibilitatea recoltarii anumitor rezultate, se ridica problema daca aceste rezultate dispun de grade de comparabilitate si validitate si daca ele sunt complementare sau concurente. Interpretarile ulterioare bazate pe aplicarea unei singure metode nu sunt neaparat adevarate sau false, realiste sau non-realiste, ci incomplete, deoarece se situeaza si se finalizeaza intr-un singur nivel analitic. Este suficient sa se aplice o alta metoda pentru ca intreaga constructie teoretica sa se clatine. Solutia este utilizarea combinata a metodelor pentru a se crea posibilitatea complementaritatii si compensarii lor. Aceasta combinare a metodelor poate fi realizata la doua niveluri : combinatii de gradul I (in cadrul aceleiasi metode) si combinatii de gradul II (intre diferite metode).

Primul tip de combinatii vizeaza controlul nivelului de fidelitate a unui procedeu de investigatie, ca si confirmarea validitatii rezultatelor obtinute in investigatiile precedente prin verificarea stabilitatii datelor. Doua posibilitati combinatorice sunt posibile : combinatia intre concepte, indicatori si scale de masurare in cadrul aceluiasi instrument de masurare; aplicarea repetata a aceluiasi instrument de cercetare cu scopul de a verifica gradul de stabilitate in producerea datelor si nivelul de consistenta a datelor empirice culese in stadii diferite.

Al doilea tip de combinatii se realizeaza pentru a elimina efectele induse de particularitatile fiecarei metode in parte.


Asteptarile cercetatorului sau "autoprofetia care se indeplineste'

Cercetatorul se asteapta ca ipoteza formulata   sa fie confirmata, deci ca subiectii sa manifeste acele comportamente care sunt anticipate prin ipoteza. Aceste "asteptari' il fac sa se comporte diferit. De exemplu, un psiholog care se asteapta sa obtina rezultate pozitive prin aplicarea unui test se va comporta altfel decat un altul care se asteapta sa obtina rezultate negative. Aceasta inseamna ca alegerea testului, administrarea si evaluarea lui se vor face diferit. Asadar, involuntar prin privire, mimica, gestica, cuvinte etc cercetatorul isi exteriorizeaza propriile asteptari, care exercita o presiune implicita asupra subiectului, fapt care face ca "profetiile' lui sa se implineasca. Pentru evitarea acestei "capcane' se recomanda folosirea tehnicii dublu-orb, cand nici experimentatorul, nici subiectii nu stiu cine a fost repartizat in grupul experimental si cine in grupul de control. Aceasta strategie difera de tehnica simplu-orb, cand experimentatorul stie care sunt subiectii din fiecare grup, in schimb subiectii nu cunosc acest lucru.




Asteptarile subiectilor sau "caracteristicile cerute'

Subiectul care participa la o cercetare isi elaboreaza propriile lui asteptari. In consecinta, va afisa comportamentul care crede el ca este asteptat de cercetator si nu pe cel pe care il manifesta in mod curent. Cei mai multi subiecti care se angajeaza intr-un experiment isi indeplinesc cat mai bine sarcina, se comporta ca "subiecti buni', astfel incat sa descopere la experimentator anumite "indicii' referitoare la ce anume se refera experimentul, implicit, la ce anume se asteapta de la ei. Aceste "indicii' au fost numite "caracteristicile cerute', deoarece subiectii "simt' ca "indiciile' respective cer anumite raspunsuri de la ei. Numai ca o asemenea idee preconceputa falsifica raspunsurile furnizate. Subiectul doreste sa lase o impresie buna despre sine, de aceea el se va forta sa produca raspunsurile judecate ca "fiind bune', dar care, de fapt, nu-l caracterizeaza. Aceasta "capcana' poate fi eliminata prin utilizarea mai multor mijloace: prin ascunderea adevaratelor scopuri ale cercetarii, prin folosirea unor mijloace tehnice moderne (casetofoane, videocamere etc.), prin recurgerea la tehnica raspunsurilor anonime, toate acestea scazand simpatia sau antipatia (ostilitatea) fata de cercetator.


Administrarea repetata a unui instrument de cercetare

Apare in cercetarile care presupun faze de pretestare si posttestare a subiectilor, deci la inceputul si la sfarsitul unui program de interventie (psihoterapeutica, psihoeducationala etc.). Astfel, nu este exclus ca un raspuns dat intr-o situatie sa modifice raspunsul dintr-o alta situatie. Efectul rezidual asociat unei situatii anterioare impiedica evaluarea cu exactitate a efectului propriu noilor situatii.

Tipuri de transformari (distorsiuni) posibile : sensibilizarea (cresterea gradului de receptivitate fata de continutul noilor situatii, acestea fiind deja cunoscute din situatiile anterioare); inocularea (efect invers precedentului: parcurgerea situatiei anterioare il va face pe subiect refractar sau mai putin vulnerabil fata de noile situatii; regresia statistica (restrangerea sau migrarea performantelor subiectului spre performanta medie a esantionului din care face parte si chiar din populatia din care esantionul a fost extras; fenomenul se produce la toti subiectii, dar cu precadere la cei care la inceput s-au amplasat la extreme; antrenamentul (daca subiectii se prezinta mai promitator la a doua testare, evolutia lor se poate datora efortului mai mare depus, dar si faptului ca au stiut dinainte continutul testului); plictiseala si oboseala (poate contribui la scaderea randamentului dorit) ; efecte de testare (performantele crescute din perioada posttest se pot datora faptului ca subiectii dispun deja de experienta de a fi observati sau de a reactiona intr-un fel sau altul, experienta castigata in etapa pretestarii).


Modificarea subiectilor in timp

Se datoreaza fie maturizarii biologice, psihologice si psihosociale a subiectilor, fie interventiei unor factori istorici. Modificarile bio-psiho-sociale se traduc in largirea repertoriului psihocomportamental sau in restrangerea lui. Efectele maturizarii calitative bio-psiho-sociale a subiectilor pot fi observate cel mai bine in cursul cercetarilor longitudinale. Asemenea efecte sunt independente de continutul cercetarii, dar afecteaza in grade diferite rezultatele ei. Efectele maturizarii bio-psiho-sociale nu trebuie confundate cu efectele unor modificari tranzitorii. Daca primele sunt profunde si antreneaza mecanisme biologice, psihice si psihosociale de mare complexitate, celelalte sunt obisnuite, curente. Fluctuatiile comportamentale produse de ele se datoreaza fluctuatiilor lunare sau circadiene. Timpul, scurgerea lui, exercita efecte directe asupra subiectilor, dar si efecte indirecte, deoarece este asociat cu modificari survenite in mediul ambiant, chiar in contextul socio-istoric si socio-cultural in care este amplasat subiectul. Modificarile climei, cele economice, politice, culturale etc. produc modificari in structura psihocomportamentala a subiectilor. Exemplu: cercetatorii efectueaza experimente asupra anxietatii unor subiecti. Probabilitatea izbucnirii unui razboi nuclear se poate diminua, prin semnarea unui tratat de pace international, fapt care va duce la scaderea gradului de anxietate a participantilor si nicidecum datorita interventiilor de ordin terapeutic. Toate aceste date sugereaza ca subiectii supusi investigatiei nu sunt aceiasi de-a lungul desfasurarii cercetarii, fapt care ar putea compromite evident abilitatea cercetatorului de a interpreta corect rezultatele unui experiment. Ca remediu, este necesar un control riguros al variabilelor experimentale, prin neutralizarea efectelor maturizarii si ale interventiei factorilor socio-istorici.




Pierderea subiectilor

Daca investigatiile sunt de lunga durata, pe masura trecerii timpului, unii subiecti ar putea sa renunte la cercetare. Conform unei cerinte a codului deontologic, ei nu pot fi impiedicati de a proceda astfel. Uneori initiativa parasirii cercetarii apartine subiectului, de aceea cercetatorul nu poate prezice dinainte care subiecti se vor retrage si care nu; de asemenea, el nu poate anticipa situatia retragerii. Alteori insa, retragerea subiectilor poate fi ocazionata chiar de catre cercetator. Acest fapt are loc atunci cand cercetatorul constata ca de la unii subiecti nu obtine informatiile care ii sunt necesare (de exemplu, cercetatorul isi propune sa studieze reactiile unui nou-nascut la prezentarea unor stimuli, insa nou-nascutul doarme tot timpul). Se renunta si la subiectii care nu sunt capabili sa inteleaga instructajul verbal, chiar si atunci cand acesta este prezentat de cateva ori. Subiectii recalcitranti, necooperanti sunt si ei eliminati. Ca urmare a pierderii subiectilor, cercetatorul se afla intr-o situatie inedita: in locul unui esantion raspunzand cerintelor de echilibru si de reprezentativitate, el are un esantion dezechilibrat, nereprezentativ, cu o compozitie relativa.

Solutionare: Unii subiecti care au parasit cercetarea pot fi inlocuili cu altii asemanatori sau mai putin recalcitranti si necooperanti. Daca in unele cazuri substitutia subiectilor este mai usoara, in altele ea este de-a dreptul imposibila, deoarece orice nou subiect introdus intr-un esantion si mai ales intr-un grup experimental dispune de o configuratie foarte specifica de trasaturi.


Comunicarea rezultatelor obtinute

Rezultatele obtinute de un subiect intr-o cercetare, performantele acestuia trebuie sau nu comunicate subiectului ? Nu cumva comunicarea acestor rezultate ar putea modifica atitudinile si comportamentele, implicit performantele subiectului? Intr-un experiment de invatare a unor cunostinte, cunoasterea de catre subiect a performantelor obtinute, a erorilor savarsite, dupa fiecare incercare este un factor stimulator, un factor de progres in invatare, asa incat a nu comunica subiectului rezultatele obtinute ar fi o mare greseala. In alte conditii insa, comunicarea rezultatelor sau a scorurilor cercetarii ar putea bloca, inhiba subiectul. In astfel de cazuri, recurgerea la procedeul raportului fals, care consta in comunicarea altor rezultate sau scoruri decat cele reale, este bine venita. De exemplu, in timpul aplicarii testelor proiective, in loc de a-i spune subiectului ca se intentioneaza cunoasterea personalitatii lui, a tendintelor lui profunde, ascunse, nerecunoscute si nemarturisite nici siesi, este mai bine sa i se spuna ca i se sondeaza imaginatia, capacitatea de a forma si elabora asociatii, povestiri cat mai diverse pornind de la imaginile-tinta. Optim este si procedeul complicelui, care consta in introducerea printre subiecti a anumitor persoane special angajate de experimentator pentru a declansa anumite conduite la subiectii investigati.


Efectul de contaminare

Consta in influentarea unei variabile prin efectele ascunse ale altei variabile. Este vorba despre interferenta variabilelor sau despre infiltrarea unora in altele. Problema investigata este aceea de a afla daca impresia subiectiva de oboseala este influentata de consumarea unei cantitati de cofeina. Se cere unor subiecti sa bea regulat doua cesti de cafea, iar altora doua cesti de cafea decofeinizata. Primii au acces la zahar si lapte dupa dorinta, iar ceilalti nu. In acest caz nu se poate determina cu rigoare daca impresia subiectiva de oboseala este sau nu influentata de consumul de cafea, deoarece rezultatul reflecta simultan diferenta relativ la consumul de cofeina si diferenta (dintre cele doua grupuri) relativ la consumul de zahar si lapte.


Formularea prematura a concluziilor

Este vorba despre generalizarea nepermisa a unor concluzii. Contracararea acestei "capcane' se poate obtine prin: refacerea (repetarea) cercetarilor; efectuarea unor investigatii suplimentare menite a confirma sau infirma rezultatele initiale.




}); Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:




Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }