Deficientele fizice (motorii)

DEFICIENTELE FIZICE (MOTORII)

1. Se au in vedere atat deficientele motorii cat si deficientele respiratorii sau alte afectiuni somatice care pot afecta capacitatea fizica.
2. Clasificarile internationale au in vedere afectiunile care influenteaza motricitatea. Motricitate = miscarea capului cu intreg corpul sau a partilor acestuia.

De ficientele pot avea trei cauze:

I.     Cauze osteo-articulare (malformatii congenitale):

Deformari osoase aparute in perioada cresterii (rahitism, cifoze, scolioze);

Sechele dupa accidente.

II.       Cauze de origine neuro-motorie

III.     Boli cronice:

artritele.

3. Nu exista o corelatie intre deficienta motorie si nivelul de inteligenta.

ETIOLOGIE SI EVALUARE

Cauze ale deficientelor somatice pot sa fie si diverse conditii socio-culturale, precum si boli contactate in copilarie cum sumt:

meningita,

hepatita cronica,

rubeola,

lovituri la cap.

Deseori la mamele adolescente si la copiii care traiesc in saracie apare asa-numita "paralizie cerebrala" - parti din creier sunt afectate astfel incat copilul nu poate misca mainile, nu poate merge, nu poate vorbi.

EVALUAREA DIZABILITATII MOTORII:

Metodele sunt mult mai analitice si au in vedere mai ales forta si amplitudinea miscarii;

Se utilizeaza scara de locomotie care utilizeaza notele de la 0 la 6 unde: 0 = spasticitate extrem de puternica; 6 = o miscare normala.

METODELE KINETO-TERAPEUTICE:

Kinetoterapeutul: este profesionistul care recomanda si realizeaza exercitii adecvate pentru a mentine supletea membrelor copilului. Tot el recomanda dispozitivele speciale cu ajutorul carora cel cu probleme sa se mentina in diverse pozitii sau sa se deplaseze.

Gimnastica medicala: este de origine suedeza si are la baza urmatoarele principii:

Obtinerea unei adaptari maxime la o schema data;

Preponderenta miscarilor active pe care s-o faca el;

Gradarea tratamentului, a interventiei;

Evitarea oboselii.

Alte metode adjuvante:

- Tratamentul de postura,

- Impachetarile,

- Masajul,

- Gimnastica segmentara,

- Kinetobalneoterapia (miscari in apa).

PRINCIPII GENERALE DE EDUCATIE

Indepartarea elementelor care pot distrage atentia;

Progresul gradual si ajustarea vitezei si ritmului predare-invatare;

Necesitatea ca elevul sa experimenteze succesul; intarirea aspectelor de miscare mai slab dezvoltate;

Mentinerea unei mai bune comunicari cu cel in cauza;

Folosirea aparatelor speciale.

ELEVII CU TULBURARI DE COMPORTAMENT

(TULBURARI SOCIO-AFECTIVE)

Definitie:

Tulburarile de comportament la copii reprezinta o categorie heterogena de raspunsuri comportamentale, de conduite inadecvate varstei, grupului de apartenenta etc., conduite care influenteaza negativ relatiile si climatul din clasa, conduite care genereaza conflicte sociale, esec scolar, social si nefericire personala.

Aceste comportamente sunt persistente si serioase, produc ingrijorari si preocupari majore personalului didactic, colegilor si parintilor.

Cauze:

interne,

externe,

mixte.

Prevalenta:

Estimarile asupra numarului de copii cu tulburari socio-afective variaza intre 0,5 - 15 % din populatia scolara. Cei mai multi experti apreciaza un procent de 2% din totalul copiilor de scoala.

Tipuri de dezordini:

A. Excesul de conduita externa si agresivitate: hiperactivitate, necooperare, sfidare, ostilitate, cruzime, minciuna, furt, delincventa.

- raportul dintre baieti si fete este de 3 la 1;

- frecventa mai mare in mediile socio-economice cu statut scazut;

- multe se invata.

B. Retragerea si anxietatea la copil:

- timiditate excesiva,

- izolare si teama,

- lipsa de incredere in sine,

- depresii frecvente,

- sunt mai greu de observat pentru ca parintii sunt mai multumiti ("copilul este foarte cuminte"),

- acesti copii au o mare tendinta la suicid.

Caracteristici asociate dezordinilor:

Stima de sine scazuta;

Tulburari de somn;

Labilitate afectiva;

Toleranta scazuta la frustrare;

Accese de furie;

Tendinte la toxicomanie;

Au tulburari de invatare si rezultate slabe la invatatura;

Cadrele didactice deseori ii ignora si au o atitudine negativa fata de ei.

Recomandari generale pentru diminuarea tulburarilor de conduita:

Regulile scolii trebuiesc exprimate clar si respectate;

Lipsa de la ore si vagabondajul trebuiesc reduse prin orice mijloace;

Implicarea familiei in orice problema serioasa de conduita;

Sanctiunile trebuie sa fie adecvate si scurte;

Interventiile psihopedagogice - psiholog, consilier scolar, psihopedagog.