Clasificare si etiologie - deficienta mintala

1.Criterii de clasificare a deficientelor mintale

Pentru a clasifica deficientele mintale, trebuie sa tinem cont de urmatoarele criterii:

• criteriul lingvistic- reprezinta capacitatea de achizitie si de utilizare corecta a limbajului verbal;
• criteriul educabilitatii- se refera la masura in care subiectul se achita de sarcinile scolare accesibile copiilor avand aceeasi varsta ( cronologica);
• criteriul psihometric- gradul de performanta in conditiile testarii psihologice, evaluat prin raportarea scorului brut la un etalon reprezentativ pentru populatia din care face parte subiectul;
• criteriul autonomiei personale si sociale- masura in care subiectul isi insuseste o serie de deprinderi indispensabile adaptarii( de autoservire, de pastrare a igienei personale, de orientare spatio-temporala, de utilizare a mijloacelor de transport in coumun, de folosire a banilor, de initiere si mentinere a relatiilor interpersonale, de prestare a unei ocupatii salarizate etc.);
• criteriul semiologic- in functie de natura factorilor raspunzatori de geneza deficientelor mintale, de caracterul innascut sau dobandit al retardului, de formele clinice de manifestare, de traseul evolutiv ulterior.

Evident, enumerarea de mai sus nu epuizeaza toate reperele utile in incadrarea taxonomica exacta a deficientelor mintale. Fiecare din aceste criterii s-a dovedit important intr-o anumita perioada istorica, reflectand dezvoltarea corespunzatoare a conceptiilor si instrumentelor psihologice. Totusi, unul singur, cel psihometric, se detaseaza ca detinand locul central in majoritatea clasificarilor.

In ceea ce priveste gradele deficientei mintale, adoptarea criteriului psihometric pare solutia cea mai potrivita, desi valorile de reper ale coeficientilor de inteligenta inca variaza de la test la test sau de la autor la autor.Conform sursei celei mai autorizate( standardul DSM, 1987, 1994), deficientele mintale prezinta urmatoarele grade:

liminar: 70-80 ( intelect de limita);

usor: 50-69 ( debilitate mintala usoara);

mediu: 35-49 ( debilitate mintala moderata);

sever: 20-34 ( imbecilitate);

profund: < 20 ( idiotie).

2. Etiologia deficientelor mintale

Incercand o prezentare cat mai concisa a cauzelor deficientelor mintale se observa o insuficienta a datelor privitoare la etiologie, aproape jumatate dintre cazuri fiind idiopatice.

Cele mai importante cauze sunt cele genetice, deficienta mintala constituind doar o parte a tabloului simptomatologic rezultat.In cele mai multe cazuri, tulburarile vietii psihice acompaniaza diverse alte afectiuni somatice sau metabolice, in cadrul starii de polihandicap.Variatiile deficitului intelectual sunt impresionante, de la valori liminare pana la indecelabil.Spre deosebire de formele endogene, cele exogene au, in genere, un trend developmental accentuat dizarmonic, iar valorile coeficientilor de inteligenta fluctueaza in intervalul mijlociu-inferior al scalei de referinta.Mai mult decat atat,prezenta deficientelor asociate deterioreaza mult capacitatile psihice restante, conducand la un profil psihologic mozaicat, putin remaniat de atenuarile vicariante specifice fenomenului compensarii.Debilitatea mintala endogena ramane inca o enigma sub aspectul etiologiei, fiind foarte probabil rezultatul unei constelatii poligenice defavorabile.

Factorii care contribuie la aparitia deficientei mintale sunt:

factorii endogeni in aceasta categorie pot fi incluse trei grupe majore:

anomalii cromozomiale -autosomiale: Sindrom - Down( trisomia 21) Strigat de pisica( trisomia 5)  

- aberatii gonosomiale- Sindrom Bachs si Boala Nieman-Pick

factori metabolici- toate anomaliile aparute in metabolismul unor substante( metabolismul :acizilor grasi, lipidelor, glucidelor-galactosemia congenitala-lapte de soia, mineralelor-hipercalcemia idiopatica)

Pentru bolile respective putem preveni aparitia deficientei mintale printr-o dieta corespunzatoare.

tulburarile degenerative( neurofibromatoza, scleroza tuberoasa)

factorii exogeni se refera la aparitia deficientei mintale datorata actiunii mediului

In functie de perioada de actiune acestia se impart in :

1. factori prenatali:

- boli infectiose( rubeola, rujeola, gripa);

- taxoplasmoza( determina hidrocefalia);

- hepatita virala

-TBC,consum excesiv de calciu care determina osificare prematura avand ca rezultat aparitia microcefaliei

- tulburari endocrine ale mamei( diabet, tulburari tiroidiene)

- incompatibilitate Rh intre mama si fat

factori perinatali intervin in timpul nasterii

- asfixia, traumatismele, expulzie prelungita, travaliu prelungit

factori postnatali

- prematuritatea nou-nascutului( greutatea egala sau mai mica de 2 500 g.)

- carente alimentare severe

- factori socio-afectivi ( abandon, lipsa de afectiune, mediu ostil)

- carentele educationale

Raportul ereditate-mediu in aparitia deficientei mintale

Pe baza cercetarilor psihologice realizate pe esantioane de gemeni mono si bizigoti crescuti impreuna sau in conditii de mediu diferite, precumsi a unui esantion format din parinti si copii naturali si adoptivi s-a incercat sa se puna in evidenta influenta ereditatii sau a mediului asupra dezvoltarii. S-au obtinut corelatii semnificative in sprijinul ereditatii, in ceea ce priveste tipul de activitate nervoasa cerebrala, adica gradul de inhibitie sau excitatie nervoasa, in cazul temperamentului sau in cazul dominantei intrinseci sau extrinseci a comportamentului.

Un alt factor ereditar este inteligenta.S-au obtinut corelatii semnificative, dar in anumite limite.

Deficienta mintala de limita s-a observat ca este determinata in primul rand de absenta unui mediu favorizant de carente afective stimulative precoce, de institutionalizare, de neglijarea si privatiunea timpurie a copilului.Se acumuleaza ramaneri in urma, decalaje foarte mari care cu greu pot fi recuperate la nivelul achizitiilor( mers, vorbit, etc.)

Ereditatea este predominanta in cazul deficientelor mintale determinate de anumite sindroame, boli, anomalii genetice.Se considera ca ereditatea este cauza aparitiei deficientei mintale in 70%-80% din cazuri.