QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Asocierea si Sortarea





Asocierea si Sortarea


Partea de asociere din cadrul Programului de Asociere si Sortare subliniaza pasii necesari pentru invatarea elevului sa asocieze obiecte, culori, forme si comportamente (actiuni) in tridimensionalitate (ex: obiect 3-D) si bidimensionalitate (ex: figura 2-D), combinatii (ex: 3-D la 3-D, 2-D la 2-D, 3-D la 2-D si 2-D la 3-D). Partea de sortare a acestui program il invata pe elev ca unele obiecte formeaza un grup pentru ca au proprietati comune (ex: culoare si marime) sau au aceeasi functie (ex: uneltele si vehiculele). Sortarea poate fi considerata un pas preliminar in stabilirea conceptelor abstracte. Programul de Asociere si Sortare implica prezentarea unuia sau mai multori itemi asezati pe masa. Acesti itemi sunt considerati mostre. Elevului i se da un item, numit pereche, care este identic sau similar unui alt item de pe masa. Apoi, se da comanda verbala 'Potriveste' si este invatat sa plaseze perechea pe sau langa (ex: in fata ) mostra. Ar fi de ajutor sa retinem anumite avantaje sigure ale programului, inainte sa prezentam in detaliu pasii de invatare a potrivirii obiectului la mostra (retineti faptul ca in literatura de specialitate, termenul de potrivire la care ne referim aici, este adesea intalnit ca stimul-mostra, iar mostra este intalnita ca stimul de comparatie).



In capitolul anterior am retinut ca unul din avantajele implicarii elevilor in asocierea de stimuli este acela ca asocierea reprezinta adesea o intarire pentru elev (asocierea ajuta la constituirea unei intariri). Un alt avantaj major al asocierii este acela ca ajuta elevul sa se concentreze (sa diferentieze) o paleta larga de stimuli din mediul sau. Indivizii cu intarziere in dezvoltare, in mod particular aceia diagnosticati cu autism, sunt cunoscuti ca avand probleme de concentrare, comportandu-se de cele mai multe ori ca si cum nu ar putea vedea sau auzi. In mod evident, acesti indivizi invata sa se concentreze la unii stimuli, cum ar fi mancarea, piesele de puzzle, obiectele care se rotesc, bucati de panza care plutesc. Totusi, majoritatea stimulilor par sa treaca pe langa ei, asa cum se intampla in cazul bebelusilor normali sau a persoanelor foarte tinere. Filozoful William James a sugerat ca lumea vizuala a bebelusului este o 'confuzie deranjanta'. In mod similar, multi specialisti considera ca, la nastere, copii normali nu isi recunosc parintii si nici nu 'vad' obiectele din mediul inconjurator. Asa cum se sugereaza mai sus, probabil ca toti indivizii trebuie sa se concentreze asupra mediului lor.

Sarcina de a construi si directiona atentia este una din cele mai dificile probleme cu care se confrunta adultii in invatarea elevilor cu intarzieri in dezvoltare. Chiar daca elevul s-ar putea uita direct catre obiectul la care doriti sa raspunda, nu exista nici o garantie ca elevul il vede intr-adevar. Pentru un elev ce sufera de autism, e posibil sa priveasca direct o persoana fara ca in realitate sa vada acea persoana, ci mai degraba fixandu-se pe o anumita trasatura a fetei, cum este clipitul. Asa cum s-a mentionat in Capitolul 9, orientarea vizuala nu inseamna 'a vedea'. Invatarea unui elev sa realizeze contactul vizual cu profesorul nu implica faptul ca elevul invata sa il vada pe profesor. A invata un elev sa vada (sau sa auda, de exemplu) este un proces foarte lent. Asa cum intelegem noi problema, 'a vedea' si 'a auzi' sunt deprinse prin invatarea selectiva. Pentru o descriere detaliata a invatarii selective, vezi Capitolul 16. Modul in care invatarea selectiva se leaga de prezentul program este descris mai pe larg in subcapitolele ce urmeaza. Prin Programul de Deprindere a Asocierii si Sortarii si a invatarii selective, puteti face un pas important spre invatarea elevului sa se concentreze asupra stimulilor vizuali. Elevul va invata sa identifice si sa defineasca o parte importanta din acesti stimuli in programele urmatoare.

Dupa deprinderea asocierii si sortarii, elevul va inregistra rezultate importante. Unul din aceste rezultate este abilitatea de a observa asemanarile intre evenimentele prezente si cele viitoare astfel incat cunostiintele vor putea fi transferate (generalizate) de la o situatie la alta; observarea asemanarilor intre diferite situatii ajuta la instalarea regularitatii in comportamentul individului. Acest rezultat este important avand in vedere ca elevii cu autism si alte intarzieri in dezvoltare intampina dificultati in transferul cunostiintelor de la un set de stimuli sau mediu de invatare la un altul. Deprinderea Programului de Asociere si Sortare ar trebui sa reduca aceste dificultati.

Asocierea si Sortarea stimulilor nu este numai foarte utila ci este si foarte usor de invatat. Mai mult decat atat, elevilor le place programul si fac progrese rapide poate si pentru ca stimulii sunt vizuali sau pentru ca perceperea asemanarilor intre obiecte sau evenimente este intaritoare (stimulatoare) pentru acestia. Asa cum este de asteptat, un individ ar putea totusi sa se confrunte cu diferentele individuale in activitatea de invatare a elevilor sa deprinda sortarea, operatie ce se bazeaza pe proprietati abstracte cum ar fi hainele, mobila, alimentele sau animalele. Aceste diferente presupun o flexibilitate mare a profesorului in activitatea sa de predare.

Anumite abilitati esentiale ar trebui asimilate inaintea inceperii Programului de Deprindere a Asocierii si Sortarii. De exemplu, elevul ar trebui sa poata sta pe scaun la masa cateva minute fara intrerupere si fara prea multe discontinuitati in comportament. Daca asocierea este intaritoare pentru elev, el va sta pe scaun pentru o perioada mai lunga de timp. De asemenea, posibilitatea de a se orienta vizual catre profesor si de a urma instructiunile invatate in primele ore ale tratamentului (vezi Capitolul 9) este in avantajul elevului. In plus, profesorul trebuie sa cunoasca bine Capitolul 16 si sa faca referiri la acesta atunci cand si daca elevul intampina dificultati.

Programul de Deprindere a Asocierii si Sortarii poate fi predat in acelasi timp cu pregrame ca Imitatia Nonverbala (Capitolul 13), Primele Abilitati de a se Juca (Capitolul 19), si Citirea si Scrierea (Capitolul 29). In programul de fata, componentele operatiei de asociere ar trebui predate elevului inainte de componenetele operatiei de sortare. In cazul in care sortarea obiectelor pe baza unor proprietati comune este dificila pentru elev in primele stadii ale tratamentului, amanati predarea acestor componente si reintroduceti-o dupa cateva saptamani sau luni. Invatarea ad interim despre obiecte ar putea usura asimilarea operatiei de sortare.


Potrivirea obiectelor 3-D identice


Incepeti Programul de Deprindere a Asocierii si Sortarii cu invatarea elevului sa potriveasca stimuli 3-D identici. Cand selectati materiale pentru acest program, alegeti obiecte comune din casa. Va sugeram sa folositi itemi cu care elevul intra mai des in contact, facand astfel ca abilitatile deprinse sa aiba o importanta mai mare. De exemplu, farfurii, tacamuri si articole mici de imbracamine cum ar fi manusile, sunt itemi ideali de folosit in primele sarcini ale operatiei de asociere. Obiecte care presupun perechi, cum ar fi pantofii si sosetele, sunt de asemenea de ajutor in primele programe de deprindere a asocierii. In plus, folosirea initiala a obiectelor care se potrivesc unul cu celalalt (ex: ceasca, farfurie, lingurita) joaca un rol foarte important. Folosirea acestor obiecte va inlatura incertitudinea in ceea ce priveste plasarea lor. Aveti in vedere faptul ca anumiti itemi intaritori familiari si naturali (ex: jucaria preferata) sunt adesea dificil de folosit deoarece elevul si-ar putea dori sa nu ii mai dea drumul din brate in loc sa o asocieze cu obiectul corespondent de pe masa. Daca acest lucru nu apare, folositi astfel de jucarii.

Pasii de urmat in predarea operatiei de asociere sunt in conformitate cu cei mentionati in capitolul despre Invatarea Selectiva ( Capitolul 16). Ar fi de dorit ca dumneavoastra sa va familiarizati cu procedeele invatarii selective deoarece o buna intelegere a acestora va facilita predarea abilitatilor prezentate in acest program si in oricare alt program din acest manual. Acest capitol descrie cum sa aplicati procedeele de invatare selectiva numai in cazul asocierii si sortarii.

Asa cum am detaliat mai sus, elevul este invatat SD1-R1 (ex: asocierea unei cani la o alta cana) la Pasul 1 (vezi capitolul 10 - despre stimulul diferentiator [SD] si raspuns [R]). La Pasul 2, elevul este invatat SD2-R2 (ex: asocierea unei sosete la cealalta soseta). Dupa deprinderea SD1-R1 si SD2-R2, se poate trece la pasul 3 unde SD1 si SD2 fac obiectul intaririi diferentiate si a amestecului itemilor pentru a ne asigura ca elevul se concentreaza asupra obiectelor care ii sunt prezentate si nu altora. Apoi se va preda SD3-R3 (ex: asocierea unei lingurite la o alta lingurita). In final, elevul este invatat sa diferentieze SD3 de SD1 si de SD2. Asigurati-va ca SD1 este diferit de SD2 si ca SD3 este foarte diferit de SD1 si SD2. La pasii urmatori, elevul trebuie sa stea pe scaun cu fata la masa, iar dumneavostra trebuie sa va asezati langa elev. Faptul ca dumneavoastra stati langa elev va va ajuta in sugestionarea manuala a elevului. Treptat, pe masura ce elevul necesita asistare si sugestionare mai reduse, va puteti muta cu scaunul vis-à-vis de elev.

Pentru usurarea descrierii pasilor de predare ce urmeaza, literele A, B si C reprezinta mostrele (itemii asezati pe masa), iar A', B' si C' reprezinta perechea (ex: itemii corespondenti pe care ii inmanati elevului pentru ca el sa faca asocierea). Instructajul verbal al dumneavoastra pentru acest program este 'Potriveste'. Este de preferat sa nu includeti in instructaj numele obiectului ce urmeaza a fi asociat (ex:'Potriveste cana'). Utilizarea etichetei obiectului nu este relevanta in stadiile incipiente si ar putea chiar sa deruteze elevul de la a intelege ce raspuns se asteapta de la el. La inceput, asigurati-va ca sedinta va fi scurta; in stadiile incipiente ale programului elevul nu trebuie sa stea pe scaun la masa mai mult de 1 pana la 3 minute odata.

Pasul 1

Asezati o cana (Obiectul A) pe masa in fata elevului. Dati-i elevului in mana o cana identica (Obiectul A') si rostiti cu clar cu voce tare 'Potriveste'.

Asocierea si Sortarea 77

Dupa ce SD a fost dat elevului sugerati-i manual raspunsul corect, plasand cana in cea de pe masa. Intariti raspunsul corect.

Intre probe (ex. dupa intarirea unei incercari si inaintea celei de-a doua), luati stimulul de pe masa. In acest caz, luati ambele cani dupa ce s-a realizat intarirea. O astfel de procedura va permite sa prezentati stimulii din nou la inceputul urmatoarei incercari, maximizand, astfel, diferentierea prezentarii stimulilor. Este probabil ca aceasta diferentiere sa mareasca concentrarea elevului fata de stimuli si astfel sa faciliteze invatarea. Retineti ca pastrarea stimulilor pe masa grabeste invatarea pentru unii elevi deoarece reduce intervalul de timp intre incercari.

Repetati proba si diminuati sugestia pentru incercarile ce urmeaza prin reducerea asistentei manuale realizata in sprijinul elevului. De exemplu, orientati delicat mana in care se afla obiectul A' in directia obiectului A de pe masa, apoi aratati-i locul unde doriti sa plaseze obiectul (ex. in cana de pe masa). Diminuati treptat orice sugestie si maximizati intarirea pentru incercarile care nu au fost sugerate. Stabiliti (fixati) asimilarea raspunsurilor corecte nesugerate la 5 din 5 sau 9 din 10.

Asa cum am precizat si in introducerea acestui manual, stabilirea asimilarii variaza de la un program la altul. In general, o diferentiere usoara poate fi considerta asimilata la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nesugerate, asa cum am aratat si mai sus. Totusi luand in considerare diferentele individuale in asimilarea cunostintelor, unii elevi ar putea avea dificultati mai mari decat altii si astfel stabilirea asimilarii ar trebui facuta de la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate. Ca o regula generala, prima diferentiere (ex. diferentierea intre SD1 si SD2) din orice program este mai dificil de asimilat decat urmatoarele. Astfel, cand treceti la urmatoarele diferentieri, puteti folosi un criteriu mai putin exigent (ex. 3 raspunsuri nesugerate corecte la rand). Daca se avanseaza prea lent in predare, elevul se poate plictisi, poate deveni nelinistit sau se autostimuleaza. In plus, prezentarea aceluiasi SD de mai multe ori intr-o serie, conduce la invatarea  elevului sa persevereze prin faptul ca ii intarim repetarea aceluiasi raspuns. Pe de alta parte prin rapiditatea procesului de predare, primii pasi nu vor fi bine asimilati si astfel mai tarziu elevul va intampina probleme in a asimila urmatorii pasi. Criteriul de stabilire a asimilarii perzentat in acest manual este orientativ; pe masura ce veti capata experienta in invatarea elevului, aceste informatii orientative pot fi modificate astfel incat sa corespunda nevoilor personale ale elevului.

Pasul 2

Alegeti un al doilea obiect (B) care sa fie foarte diferit din punct de vedere al culorii si formei de primul. De exemplu, daca primul obiect a fost o cana rosie al doilea obiect sa nu fie tot cilindric (asemanator cu cana) sau o masina de jucarie rosie. In schimb, o soseta alba ar fi o alegere buna. Luati primul obiect (ex. cana) de pe masa. Plasati o soseta (Obiectul B) pe masa in fata elevului si cealalta soseta (Obiectul B') i-o dati acestuia in mana in timp ce spuneti clar cu voce tare 'Potriveste'. Odata ce SD2 este dat, asistati fizic elevul pentru da R2 (ex. plasarea obiectului B' in B). Intariti raspunsul corect si apoi indepartati obiectul din fata elevului. Repetati prezentarea lui SD2 si incepeti diminuarea sugestiei. Amintiti-va intotdeauna sa prezentati SD (obiectul si instructajul 'Potriveste') in acelasi timp cu sugestia. Atunci cand elevul raspunde corect la 5 din 5 sau 9 din 10 incercari nesugestionate se considera raspuns asimilat. Dupa ce acest criteriu a fost indeplinit mutati Obiectul B intr-o alta pozitie pe masa asa cum s-a procedat si cu Obiectul A.



Pasul 3

Dupa ce SD1-R1 si SD2-R2 sunt asimilate separat, SD1 si SD2 trebuie amestecate intre ele pentru a-l ajuta pe elev sa distinga intre ele. Incepeti prin a plasa cana si soseta pe masa, ambele obiecte la distanta egala de linia mediana a privirii elevului pentru a nu aparea sugestia pozitiei. Elevul trebuie sa vada clar obiectele. Spatiul intre cele doua obiecte trebuie sa fie intre 8-10 inci. Daca elevul intampina dificultati se poate folosi sugestia de pozitie in sensul ca obiectul tinta poate fi asezat mai aproape de acesta. Sugestia de pozitie va fi diminuata treptat pana cand elevul va putea face diferenta intre obiectele asezate la aceeasi distanta.

Recomandam inceperea programului de deprindere a diferentierii intre stimuli cu SD1 si sugerarea raspunsului (manual, prin pozitie sau ambele) pentru a evita o incercare neintarita si o probabila stare de nervozitate. O alternativa ar fi prezentarea mai intai a SD2 pentru ca aceasta asociere este ultima intarita; totusi din punct de vedere tehnic prezentarea la inceput a SD2 nu presupune o diferentiere, ci mai degraba o simpla adaugare la precedentul raspuns si de aceea are o valoare didactica mica.

Amestecarea SD1 si SD2 conform procedeelor de invatare a diferentierii.

Deoarece SD2 este cel mai recent asimilat este probabil ca elevul sa aseze cana pe soseta, atunci cand este prezentat SD1 (cana). Pentru evitarea unei incercari neintarite atunci cand prezentati SD1 (cana), sugestionati fizic si intariti elevul pentru R1 (locul unde se afla cana). In plus, pentru a evita ca elevul sa nu invete gresit locul unde sa plaseze obiectul pe masa, schimbati la intamplare pozitiile de stanga- dreapta ale canii si sosetei. Daca se foloseste sugestia de pozitie, schimbati pozitia stanga - dreapta a obiectului tinta si in acelasi timp pastrati-l mai aproape de elev. Diminuati sugestia de pozitie de-a lungul probelor prin apropierea treptata a obiectelor unul de celalalt la fiecare incercare succesiva, dupa diminuarea sugestiei fizice prin asistarea manuala din ce in ce mai redusa de-a lungul probelor. Daca elevul face vreo gresala in oricare dintre incercari, nu intariti raspunsul, ci mai degraba incheiati proba cu un sugestiv 'Nu'. Apoi repetati prezentarea obiectului, sugerati raspunsul corect si apoi intariti. In timpul procesului de diminuare a sugestiei, incercati probe nesugerate care sa conduca la reducerea dependentei de sugestie, ceea ce este cel mai probabil sa apara cand intarirea este aplicata pentru incercarile sugerate. Continuarea intaririi incercarilor sugerate va reduce sansele elevului de a asimila asocierea dintre SD si raspunsul (R) corect. Stabiliti momentul asimilarii la 3-4 raspunsuri corecte nesugerate intr-o serie cu Obiectul A (cana) si B (soseta) schimbate intre ele si plasate la aceeasi distanta de elev. In cele doua secunde ale asimilarii SD1-R1, prezentati SD2 (soseta) si in acelasi timp sugerati elevului raspunsul corect. Stabiliti asimilarea la 3-4 raspunsuri corecte nesugestionate intr-o serie. De-a lungul urmatoarelor cateva probe, alternati inapoi si inainte intre SD1 si SD2. Cu o crestere a alternarilor intre SD1 si SD2, ar trebui sa solicitati din ce in ce mai putine raspunsuri corecte succesive inainte de alternarea SD (ex. alternati dupa 4 raspunsuri corecte nesugerate intr-o serie, apoi 3, apoi 2, apoi 1). Odata ce elevul este capabil sa dea raspunsul corect la SD-urile prezentate pe rand (ex. nu in grupuri de probe), rotati la intamplare ordinea prezentarii obiectelor (ex. SD1, SD2, SD2, SD1, SD2, SD1, SD1) pentru a inlatura posibilitatea ca elevul sa foloseasca un pattern de raspuns (vezi Capitolul 16). De asemenea schimbati la intamplare pozitia obiectelor pe masa pentru a evita ca elevul sa raspunda la o anumita pozitie a acestora mai degraba decat la obiect in sine.

Dupa incercari intarite succesiv, diferentiate si alternate, elevul ar trebui sa faca din ce in ce mai putine greseli deoarece asociatiile dintre SD1-R1 si SD2-R2 sunt intarite, iar greseli cum ar fi SD1-R2 sau SD2 -R1 sunt slabite in lipsa intaririi. Odata invatate diferentele intre SD1 si SD2, va recomandam ca aceste SD-uri sa fie exersate de catre toti membrii grupului. In plus, generalizati deprinderile in mediul inconjurator prin extinderea sedintelor in alte camere ale casei. Cand sunt implicate astfel de procedee, sugestii accidentale ale profesorului sau provenite din mediu este putin probabil sa influenteze elevul in procesul de invatare a diferentierii corecte.

Pasul 4

A treia incercare, obiectul C si C' trebuie sa fie total diferit de primele doua obiecte. De exemplu ati folosit o cana rosie, obiectul A, respectiv o soseta alba, obiectul B, obiectul C ar putea fi o ligurita de argint.

Pastrati asezarea initiala, dumneavoastra si elevul stand unul langa altul cu fata la masa. Plasati pe masa in fata elevului o lingurita (Obiectul C). Apoi ii dati elevului o lingurita identica in mana spunand clar si cu voce tare 'Potriveste'. Dupa ce SD-ul a fost dat sugerati-i fizic sa aseze lingurita pe masa, pe sau langa cealalta lingurita. Intariti raspunsul corect apoi luati obiectele din fata elevului. Repetati prezentarea SD3 si diminuati sugestia de-a lungul urmatoarelor incercari, amintindu-va sa aplicati sugestia odata cu SD. Folositi in vederea asimilarii aceleasi criterii ca si in cazul SD1-R1 si SD2-R2. Oata ce obiectivul a fost indeplinit, mutati obiectul C in diferite pozitii asa cum s-a procedat si cu obiectele A si B.

Pasul 5

Dupa ce SD3-R3 este asimilat cand este prezentat singur si schimbat, intariti-l diferentiat, mai intai cu SD2-R2 (stabiliti asimilarea la 5 din 5 sau 9 din10, raspunsuri corecte nesugerate) si apoi cu SD1-R1. Odata ce asimilarea s-a produs schimbati cele 3 asocieri intre ele si intariti-le diferentiat (SD1-R1, SD2-R2, SD3-R3) intr-un format unitar asa cum s-a procedat inainte (ex. rotiti dupa 4 raspunsuri corecte nesugerate, apoi dupa 3, dupa 2 si in final dupa 1). Rotati la intamplare prezentarea SD (atunci cand elevul poate raspunde singur corect la o prezentare singulara). In plus, rotati la intamplare pozitia dreapta-stanga a stimulilor pe masa pentru a evita o influenta externa.

Ar fi de preferat ca la inceput sa existe pe masa numai doua mostre (una dintre ele fiind asocierea corecta). Pe masura ce elevul asimileaza, mariti gradul de dificultate al exercitiului prin adaugarea treptata a altor mostre pe masa. Invatati elevul sa asocieze alte obiecte 3-D urmand aceleasi procedee folosite pentru primele trei. In final ati putea ajunge sa plasati pe masa pana la douasprezece obiecte (ex: ceasca, soseta, lingura, masinuta de jucarie, mar de plastic, farfurioara, pahare, stilou, jucarie, papusa, cheie, floare de plastic). Dati elevului un singur obiect odata pentru a face asocierea. Veti putea obeserva cum elevul urmareste activ obiectele de pe masa pentru a identifica asocierea corecta si poate, cu o miscare rapida si sigura, va indeplini sarcina.

Odata ce elevul invata sa asocieze cele douasprezece obiecte, partea dificila a programului a fost depasita si veti avea satisfactia, atat dumneavoastra cat si elevul, de a progresa catre alte astfel de sarcini. Pe masura ce elevul progreseaza trecand prin etape variate ale asocierii, veti descoperi ca elevul are nevoie din ce in ce mai putin de alimente sau de alti intaritori extrinseci pentru a ramane implicat in sarcina. Asa cum se intampla deobicei in cazul indivizilor cu dezvoltare normala, un individ trebuie mai intai initiat intr-o anumita sarcina, uneori impotriva propriei vointe. Totusi, dupa ce ia contact cu sarcina, individul ar putea chiar sa o considere recompensatoare. Faptul ca multi indivizi ajung sa iubeasca lucruri cum ar fi muzica, poezia sau sporturile numai dupa ce au intrat in contact cu ele, reprezinta un exemplu elocvent al importantei expunerii initiale la descoperirea activitatilor intaritoare. Daca individul trece de primele sedinte, inseamna ca este pe drumul cel bun. Daca, pentru elevul cu care lucrati, exercitiul de asociere pare a fi un intaritor pozitiv, aveti in vedere folosirea sarcinilor de asociere in formate diferite ca intaritor pentru obtinerea raspunsurilor corecte in cadrul altor programe.


Puncte Critice

Elevul ar pute intampina initial anumite dificultati in asocierea componentelor din cadrul Programului de Deprindere a Asocierii si Sortarii. De exemplu, elevul ar putea sa nu stie unde sa aseze obiectul care i s-a dat. Folosirea obiectelor care se potrivesc unul cu celalalt ajuta la prevenirea acestei probleme. Totusi, aceasta problema poate reaparea daca nu se mai folosesc obiecte din tipul mentionat mai sus. Invatati elevul cum sa aseze corect (ex: in fata sau langa mostra, in cazul obiectelor care nu se potrivesc unul cu celalalt) obiectele fie prin sugerare fie prin definirea spatiului in care ar trebui sa plaseze obiectul. Acest lucru poate fi obtinut prin determinarea acestuia sa aseze obiectele pereche pe farfurii sau coli de hartie, fiecare continand obiectul mostra corect.

O alta problema ar putea fi cauzata de sugerarea raspunsului de catre profesor inainte de reactia elevului. De exemplu, daca profesorul  foloseste in mod preponderent mana stanga pentru a arata ca pozitionarea itemului este in stanga si respectiv mana dreapta pentru a arata ca pozitionarea itemului este in dreapta, elevul ar putea raspunde in functie de mana folosita de profesor si nu in functie de obiectele mostra.

Sugerarea raspunsului de catre profesor inainte de raspunsul elevului ar putea aparea si in cazul in care profesorul priveste obiectul mostra de pe masa in timp ce ii da elevului obiectul corespondent sau atunci cand profesorul adopta o anumita expresie (zambeste sau isi misca capul) sugerand raspunsul corect sau incorect inainte ca elevul sa raspunda. Inainte de a intari raspunsul, profesorul trebuie sa astepte pana cand elevul raspunde singur (ex: elevul aseaza obiectul). Daca elevul nu este sigur de raspuns este foarte probabil ca acesta sa incerce mai degraba sa surprinda sugestiile profesorului care sa-l ajute sa dea raspunsul corect decat sa se concentreze asupra obiectelor tinta. Membrii echipei de tratament ar trebui sa se observe reciproc pentru a evita producerea acestor tipuri de sugestii nepotrivite. Elevul nu va deprinde abilitatea respectiva daca sunt implicate astfel de sugestii.


Asocierea obiectelor 2-D identice


Aceasta sectiune descrie pasii ce trebuie urmati pentru a invata elevul sa asocieze stimuli 2-D identici. Pentru unii profesori este mai usor sa invete elevul sa asocieze reprezentarile 2-D ale obiectelor 3-D, pe care elevul a invatat sa le asocieze in prima etapa a programului.De exemplu, daca elevul a fost invatat sa asocieze cescute identice, invatati-l sa asocieze poze sau desene ale acelorasi cescute. Alti stimuli 2-D pot fi obtinuti prin ilustrarea unor cartonase reprezentand obiecte, comportamente, numere sau litere. Ulterior pot fi folosite si cartonase cu cuvinte.In cazul in care acesti stimuli 2-D sunt luati din reviste atunci cumparati doua reviste identice, decupati si fixati cele doua fotografii identice pe un panou. Cand folositi fotografiile, aveti in vedere si anumiti stimuli externi. De exemplu, elevul ar putea folosi marginea ce delimiteaza unele fotografii ca indici pentru asociere in loc sa se concentreze asupra obiectelor din fotografii. De aceea, indepartati orice margine din fotografie. Taiati fotografiile cat mai uniform posibil deoarece elevul ar putea sa asocieze forma sau marimea fotografiei decat fotografiile in sine. Pentru multi elevi culoarea este cel mai puternic atribut al obiectului care conduce la asociere. De exemplu, in asocierea unor fotografii identice cu caini, elevul ar putea sa realizeze asocierea mai curand pe baza petei de culoare de pe caine (asociind culoarea la culoare)  decat in fuctie de trasaturile caracteristice ale cainelui.



Desi este aproape imposibil sa eliminam toti stimulii irelevanti, puteti lucra in prezenta lor urmand procedeele detaliate pentru introducerea asocierii non-identice prezentata ulterior in acest capitol. Prin aceste procedee este posibil ca stimulii irelevanti sa devina potentiale elemnte de intarire. Astfel, atentia la acesti stimuli este slabita pe masura ce trasaturile esentiale sunt accentuate deoarece acestea sunt asociate in mod constant cu intarirea. Totusi, este important sa retinem ca indicii pe care doriti sa-i foloseasca elevul in rezolvarea problemelor nu sunt neaparat aceia la care va apela elevul.

Invatarea elevului sa asocieze stimulii 2-D se desfasoara in acelasi fel ca si in cazul asocierii obiectelor 3-D. Atunci cand asociaza stimuli 2-D, puneti elevul sa plaseze fotografia care urmeaza a fi asociata de-asupra fotografiei corespondente de pe masa. Unii elevi acorda multa atentie in asezarea fotografiei cat mai exact posibil, asezand marginile colturile acesteia in modul cel mai exact cu putinta. O asemenea atentie asupra detaliului este un semn bun. Este de asemenea dovada proprietatilor de intarire pe care le are asocierea.


Asocierea culorilor si formelor


Procedeele de invatare a culorilor si formelor sunt identice cu cele prezentate pentru invatarea asocierii 3-D si 2-D. Stimulii pentru invatarea asocierii culorii ar trebui sa fie cartonase de culori diferite. Taiati cartonasele stimuli la dimensiuni de 5x5 inc (1 inc = 2,4 cm). Intrucat elevul cunoaste deja cum sa asocieze obiectele si fotografiile, asocierea culorilor se poate invata relativ repede.

Odata ce elevul invata sa asocieze cartonasele colorate, poate fi introdusa asocierea obiectelor 3-D dupa culoare. Aceste obiecte ar trebui sa fie identice in toate aspectele cu exceptia culorii (ex: bile mari de plastic sau creioane nou-noute), pentru a evita confuziile legate de dimensiune prin care obiectele urmeaza a fi asociate. Daca elevul are dificultati considerabile in a invata sa asocieze culorile si dupa cateva zile nu inregistreaza nici un progres, acesta ar putea fi daltonist. Totusi, inainte de a trage o astfel de concluzie, asigurati-va ca alti factori cum ar fi stimulii folositi, tehnicile de predare, intarirea si sugestionarea sunt optimi. Acest lucru se leaga de o precizare anterioara legata de evaluarea metodelor de predare inainte de a atribui esecul elevului.

Pentru a-l invata pe elev sa asocieze forme, decupati din carton diferite forme similare. Este important ca toate formele sa aiba aceeasi culoare pentru a evita influenta indicilor legati de aceasta. Cand incepeti sa-l invatati formele, alegeti initial doua forme diferite (ex. un cerc si un patrat). Odata ce patratele sunt diferentiate de cercuri, acestea ar putea fi diferentiate de triunghiuri, triunghiurile de romburi, cercurile de formele ovale, si asa mai departe, crescand treptat gradul de dificultate.


Asocierea si Sortarea


Numerele, literele si cuvintele sunt alte exemple de forme care pot fi introduse la acest nivel. Totusi, aveti in vedere faptul ca aceste tipuri de asociere ar trebui introduse sistematic; nu toate cele trei tipuri nu trebuie introduse si date ca sarcina in acelasi timp.


Asocierea obiectelor 3-D cu reprezentari 2-D identice


In aceasta sectiune elevul este invatat sa asocieze obiecte cu fotografiile respectivelor obiecte. Altfel spus, elevul este invatat sa identifice reprezentarile simbolice (fotografiile) cu cele concrete, obiecte din viata de zi cu zi, iar unii considera aceasta abilitate ca fiind un proces cognitiv de nivel inalt. Aceasta parte a programului de deprindere a asocierii prezinta interes din doua motive. In primul rand profesionistii considera ca procesele cognitive de nivel inalt nu pot fi predate pe baza teoriei invatarii (teoria intaririi) promovata in aceasta carte. In al doilea rand, elevii cu autism, cu afectiuni evolutive in dezvoltare si alte intarzieri similare, sunt considerati a avea deficiente in procesele cognitive ce implica operatiile de abstractizare. Mentionam acest lucru aici nu numai pentru ca veti avea satisfactia de a-l observa pe elev invatand aceasta operatie, dar si pentru ca acesta o va face in ciuda parerilor unor profesionisti. (Opozitia scoate la iveala de multe ori ceea ce e mai bun in noi). Pe masura ce avansati in cunoasterea acestui manual veti invata ca procesele cognitive de nivel inalt sunt invatate lent dar sigur.

Desi asocierea obiectelor cu reprezentarile lor simbolice este fundamentala in procesul educational si o etapa important de invatat pentru elev, conexiunea intre itemii 3-D si perechile lor 2-D este dificila pentru unii elevi.Pentru a facilita asimilarea asocierilor dintre 3-D si 2-D, incepeti cu obiecte pe care elevul a invatat sa le asocieze in etapele anterioare. Intrucat etapele de predare din aceasta sectiune sunt identice cu cele prezentate anterior in acest capitol, aici sunt prezentate relativ pe scurt.

Pasul 1

Asezati itemul 2-D (ex: fotografia unei cescute) pe o masa si dati elevului obiectul 3-D corespondent. Spuneti 'Potriveste' in timp ce sugerati asezarea obiectului 3-D deasupra corespondentului sau. Stabiliti sfarsitul procesului de asimilare la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri nesugerate corecte. Indepartati stimulii intre probe.

Pasul 2

Asezati alt item 2-D (ex: fotografia unei sosete) pe masa, apoi dati elevului obiectul 3-D corespondent. Urmati aceleasi procedee descrise la pasul precedent pentru a se asimila si aceasta asociere.

Pasul 3

Combinati si intariti diferentiat stimulii folositi la pasii 1 si 2. Odata asimilate (5 din 5 sau 9 din 10), continuati adaugand noi stimuli asa cum s-a procedat la sectiunea precedenta a acestui program.

Dupa ce elevul invata sa asocieze obiectele 3-D cu corespondentele lor 2-D, invatati-l sa asocieze fotografiile 2-D cu corespondentul lor 3-D folosind aceleasi proceduri tocmai descrise. Pentru acest exercitiu puteti folosi chiar profesorii si mediul inconjurator.


Asocierea obiectelor pe Clase


Asocierea stimulilor non-identici de aceeasi dimensiune.

In aceasta parte a programului, elevul este invatat sa asocieze obiectele cu corespondentele lor non-identice. Altfel spus, elevul este invatat sa identifice clase de obiecte si sa invete ca anumite obiecte au unele proprietati chiar daca ar putea arata altfel (ex: un pantof e un pantof chiar daca este maro, alb, mocasin sau sanda). Din punct de vedere tehnic, elevul este invatat generalizarea stimulului. (ex: a generaliza un raspuns dintr-un anumit exemplu al unui obiect la un obiect care pare similar cu originalul). Pentru aceasta sarcina adunati multiple exemple ale aceluiasi obiect. De exemplu, folositi multe tipuri de cescute (plastic, hartie si ceramica), ciorapi (in culori asortate, marimi si texturi), linguri (metal si plastic), pantofi (mocasini maro, pantofi de tenis albi, sandale negre, pantofi cu arici Velcro, pantofi cu siret) s.a.m.d. Initial este bine sa folositi itemi non-identici care sunt foarte asemanatori (ex: pantofi de tenis albi cu pantofi cu arici Velcro si pantofi de tenis albi cu sireturi) in loc de itemi non-identici care sunt foarte diferiti (ex: un pantof de tenis alb cu un pantof rosu cu toc inalt). Scopul acestui exercitiu este sa diminuati treptat asemanarea fizica intre itemii pe care elevul ii asociaza pana cand acesta poate asocia obiecte foarte diferite apartinand aceleiasi clase. Odata ce elevul invata sa asocieze obiecte 3-D non-identice, invatati-l sa asocieze stimuli 2-D non-identici.

Predarea trebuie sa urmeze acelasi procedeu descris anterior in tehnica 'asociaza cu mostra'.


Asocierea obiectelor 3-D cu reprezentari 2-D non-identice.

In aceasta sectiune elevul este invatat sa asocieze grupuri de obiecte la reprezentarile simbolice non-identice (2-D). Toate obiectele si fotografiile folosite in cele doua sarcini anterioare sunt necesare si in predarea caestei sarcini. Selectati un item dintr-o clasa si un item dintr-o clasa diferita de obiecte 2-D si plasati acesti itemi pe masa (ex: asezati pe masa fotografia unei cescute si fotografia unui pantof de tenis). Dati elevului un obiect 3-D apartinand uneia din aceste clase de obiecte si instruiti-l 'Potriveste' (ex: dati elevului o cana si puneti-l sa asocieze cu fotografia cescutei de pe masa). Rotiti pozitia fotografiilor pe masa astfel incat sa evitati ca elevul sa invete o anumita pozitie pentru asezare (ex: stanga, dreapta, centru) in locul asocierii. Odata ce acest prim pas este asimilat (5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nesugerate) dati elevului un obiect 3-D diferit apartinand clasei reprezentate de celalalt item de pe masa si invatati elevul sa il asocieze cu fotografia adecvata. In practica, procedeul folosit in predare ar putea fi: asezati pe masa, in fata elevului, fotografia unui pantof barbatesc si fotografia unei linguri de metal. In continuare dati elevului un pantof de dama in timp ce spuneti 'Potriveste'. Daca este necesar, sugerati raspunsul corect si intariti elevul. De-a-lungul urmatoarelor probe, diminuati sugestia rotind la intamplare pozitia dreapta - stanga a fotografiilor de pe masa; apoi dati elevului sa aseze pe masa o lingura de plastic, apoi un pantof alb de bebelus, o sanda, o lingurita s.a.m.d., asigurandu-va ca, pentru fiecare obiect folosit, sugestiile sunt diminuate inainte de a introduce un nou obiect. Cand elevul invata sa asocieze 3-D la stimuli 2-D non-identici, invatati-l sa asocieze 2-D la stimuli non-identici 3-D urmand proceduri similare celor tocmai descrise.



De-a-lungul tuturor sarcinilor de asociere, asigurati-va ca stimulii nu devin incerti. De exemplu, daca o cescuta galbena si un pantof maro sunt pe masa, iar elevului ii este data o cescuta maro, acesta ar putea gandi ca i se cere sa asocieze culorile (o caracteristica importanta a stimulului) si de aceea ar putea asocia cescuta maro cu pantoful maro. Acesta ar fi un raspuns incorect daca elevul trebuia sa asocieze obiecte non-identice si totusi ar fi un raspuns corect daca ar fi trebuit sa asocieze culori. De aceea, asigurati-va ca itemii selectati in stadiile incipiente ale invatarii au caracteristicile dupa care urmeza a fi asociate, foarte bine definite.


Asocierea pe Categorii.

O etapa mai avansata a programului de asociere decat asocierea pe baza caracteristicilor identice sau aproape identice, consta in a asocia stimuli in grupuri pe baza unor atribute, altele decat dupa trasaturile identice sau aproape identice. Adica, obiectele pot fi asociate pe baza unor functii comune si abstracte cum ar fi lucrururile pe care le mananci (alimente), itemi cu care te imbraci (haine) sau obiecte care usureaza calatoria (vehicule). Exista un numar foarte mare de astfel de grupuri intrucat grupurile pot fi formate pe baza unuia sau mai multori trasaturi sau atribute comune. Aveti in vedere ca a invata sa asociezi membri in grupuri dupa o functie comuna este dificil si poate cere unele abilitati conceptuale anterioare (limbajul). De aceea, ar fi recomandabil ca urmatoarele doua sectiuni sa fie incepute dupa ce elevul face unele progrese in limbaj.

In aceasta sectiune invatati-i asocierea obiectelor din categoriile comune, cum ar fi alimentele, imbracamintea, vehiculele, oamenii, mobila si animalele. Este recomandat sa incepeti cu membrii din categorii ce difera foarte putin unul de altul. De exemplu, pentru a invata elevul sa asocieze categoria animalelor, incepeti cu caii, vacile si cainii ca fiind opusi puilor de gaina, porcilor si balenelor. Incepeti cu itemi asemanatori extinzand treptat conceptele pe care le predati astfel incat sa includa multi membrii eterogeni care formeaza o categorie. De asemenea, in stadiile incipiente, categoriile contrastante trebuie sa fie foarte diferite una de alta. De exemplu, nu va folositi de asocierea fructelor vs. legume.

Pentru o mai buna intelegere a urmatorilor pasi, categoria animalelor este prima predata iar imbracamintea este cea de-a doua. De-a-lungul fiecarui pas, pozitia stanga-dreapta a stimulului trebuie sa fie schimbata la intamplare pentru a evita indici necorespunzatori de pozitie.

Pasul 1

Asezati o mostra de animal (ex. un cal) pe masa in fata elevului. Prezentati SD1, adica dati elevului un alt item din aceeasi categorie (ex: o vaca) si spuneti clar si cu voce tare 'Potriveste'. Odata ce SD este dat, sugerati elevului sa dea raspunsul corect (asezand vaca langa calul de pe masa). Intariti raspunsul corect. Indepartati stimulii intre probe, repetati probele si diminuati sugestia. Intariti cat mai mult probele nesugerate. Stabiliti sfarsitul procesului de asimilare la 5 din 5 sau la 9 din 10 raspunsuri corecte nesugerate.

Apoi dati elevului o alta mostra din categoria animalelor (ex: o capra). Sugerati elevului sa aseze capra langa cal pe masa si apoi intariti raspunsul corect. Repetati proba diminuand toate sugestiile de-a-lungul urmatoarelor cateva probe. Stabiliti finalizarea procesului de asimilare la 5 din 5 sau la 9 din 10 raspunsuri corecte nesugerate. Continuati sa-l invatati pana la 5 exemple diferite ale aceleiasi categorii urmand procedeele de predare folosite la primele doua exemple.

Pasul 2

Asezati o mostra de imbracaminte (ex. pantalonasi) pe masa in fata elevului. Asezati SD2, dati elevului un alt item de imbracaminte (ex. o camasuta) si spuneti clar si cu voce tare 'Potriveste'. Odata ce SD2 a fost dat, sugestionati fizic elevului sa dea R2 (ex. asezarea camasutei deasupra pantalonasilor, aflati pe masa).Intariti raspunsul corect, indepartand stimulii intre probe. Repetati prezentarea SD2 si incepeti sa diminuati sugestia. Folositi acelasi criteriu de stabilire a finalizarii procesului de asimilare pentru SD2-R2, ca si pentru SD1-R1. Predati cel mult 5 alte exemple din categoria imbracaminte, cate unul, folosind procedeele descrise la pasul anterior.

Pasul 3

Odata ce SD1-R1 si SD2-R2 sunt asimilate separate, trebuie sa ajutati elevul sa diferentieze cele doua seturi de stimuli prin aplicarea procedeelor de invatare selectiva. Asezati calul si pantalonasii pe masa, echidistant fata de campul vizual al elevului, astfel incat sa fie vazute foarte clar. Se recomanda un spatiu intre 8 si 12 inci intre cele doua categorii de obiecte. Combinati SD1 si SD2 mai intai prin prezentarea repetata a SD1 (asocierea itemilor din categoria animale) in timp ce diminuati sugestia. Stabiliti finalizarea procesului de asimilare la 3 pana la 4 raspunsuri corecte nesugerate consecutive. La cateva secunde dupa asimilarea SD1-R1, prezentati SD2 (asociind itemi din categoria imbracaminte) si in acelasi timp sugerati elevului raspunsul corect. Stabiliti finalizarea procesului de asimilare la 3 pana la 4 raspunsuri corecte nesugerate consecutive. Pentru urmatoarele cateva probe, alternati inainte si inapoi intre seturi de SD1 si SD@ in aceeasi maniera, diminuand treptat numarul cerut de raspunsuri corecte consecutive pentru finalizarea procesului de asimilare (ex: trei raspunsuri corecte nesugerate consecutive, apoi doua si apoi unul). Odata ce studentul raspunde corect si singur la fiecare SD atunci cand ii este prezentat in mod direct dupa SD alternativ, rotiti aleatoriu prezentarile acestora.

Dupa ce elevul invata sa diferentieze intre SD1 si SD2 recomandam ca SD-urile sa fie exersate dupa aceleasi criterii de stabilire a finalizarii procesului de asimilare de catre toti membrii echipei. Predati alte categorii folosing acelesi procedee descrise in aceasta sectiune. Ca deobicei, folositi si profesorii si mediul inconjurator.


Sortare


In aceasta sectiune, elevului ii sunt date mai multe obiecte si este invatat sa sorteze aceste obiecte, pe rand, prima oara in grupuri de obiecte identice, apoi in clase ce se bazeaza pe unele atribute comune si in final in categorii. Aceasta componenta a programului este similara cu componentele decrise anterior dar este un pic mai dificil pentru ca elevul se confrunta cu mai multe obiecte odata.

Invatati elevul sa selecteze stimuli (obiecte sau fotografii) dintre itemii care ii sunt prezentati si sa aseze acesti itemi intr-un anumit numar de recipiente (ex: farfurii) care sa corespunda numarului de seturi continute in stimuli. Sortarea initiala se bazeaza pe caracteristici identice. Incepeti prin a gasi mai multe obiecte identice (ex: cateva cuburi albastre identice si cateva sosete albastre identice). Asezati mostra unui obiect intr-un recipient si mostra celuilalt obiect in alt recipient. Recipientele trebuie asezate la o distanta de 8 pana la 12 inci, echidistant fata de campul vizual al elevului. Asezati cuburile si sosetele ramase impreuna intr-o gramada, pe masa. (la inceput, nu mai mult de trei itemi din fiecare) si dati SD-ul ('Sorteaza'). Imediat, sugestionati fizic elevului sa aseze fiecare item in recipientul potrivit. Intariti raspunsul corect, repetati proba si incepeti diminuarea sugestiei. Stabiliti sfarsitul procesului de asimilare la plasarea de doua ori, fara asistenta, a sase itemi in recipientele potrivite. Mariti treptat numarul de obiecte date elevului pana la 10. Daca elevul sorteaza un item intr-un recipient necorespunzator, asigurati-va ca ii veti spune un 'Nu' informational, in momentul in care apare raspunsul, astfel incat elevului sa-i fie clar ca sortarea itemului a fost incorecta. Nu asteptati pana cand elevul sorteaza toti itemii inainte de a-i comunica greseala.

Dupa ce elevul asimileaza sortarea obiectelor 3-D identice, inlocuiti aceste obiecte cu stimuli 2-D identici. Pentru predarea sortarii obiectelor 2-D identice, urmati aceleasi procedee folosite pentru predarea sortarii stimulilor 3-D.

Apoi, dupa ce elevul invata sa sorteze stimuli identici, folositi stimuli din asocierea non-identica a obiectelor si fotografiilor pentru a-l invata pe elev sa sorteze dupa clasa. In final, stimulii folositi pentru asocierea categoriilor trebuie sa fie reintrodusi pentru a-l invata pe elev sa sorteze stimulii dupa categorie.


Concluzii

Asocierea este un instrument educational puternic si practic nu exista un numar finit de tipuri de concepte pe care cineva ar putea sa inceapa sa le predea folosing procedeele de asociere descrise in acest capitol. Programul de asociere si sortare poate fi folosit, de exemplu, pentru a-l invata pe elev sa diferentieze intre emotii si comportamente variate. Astfel elevul poate fi invatat sa asocieze fotografii ce prezinta expresia unor sentimente diferite  (ex: bucuros, trist, suparat) sau activitati (ex: a manca, a dormi, a conduce). De asemenea, elevul poate fi invatat notiunea de numar prin asocierea cartonaselor care reprezinta anumite numere cu cartonase care reprezinta cantitati de puncte echivalente acelor numere. Mai tarziu punctele pot fi inlocuite cu obiecte. Tineti cont de faptul ca anumite sarcini de asociere pot fi foarte subtile, solicitand aptitudini intelectuale considerabile din partea elevului. Astfel, recomandam ca parti din acest program sa fie mentinute si extinse pentru toate programele prezentate in acest manual.




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:




Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }