Cap.I PREZENTAREA ZONELOR ECONOMICE LIBERE (ZEL)
O zona de liber schimb este un ansamblu geografic si economic in care nu exista nici un obstacol al schimburilor de marfuri si servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea unei zone de liber schimb poate sa fie considerata ca un prim pas spre unificarea economica a regiunii respective.
Prin zona economica libera se desemneaza un "port liber", "un depozit liber", "un aeroport liber", aflate pe teritoriul unei tari sau in zona de frontiera a doua sau mai multe state, in care sunt eliminate o serie de taxe si restrictii vamale obisnuite altfel.
Din punct de vedere al macroeconomiei zona libera reprezinta "un port, aeroport sau o parte din teritoriul national in care comertul este liberalizat prin desfiintarea oricaror restrictii cantitative sau taxe vamale".
Din punct de vedere juridic zona de comert liber este o "forma caracteristica de integrare economica ce se concretizeaza in acordul dintre statele membre de a inlatura diversele bariere tarifare si netarifare din calea tuturor sau numai a unora din produsele care fac obiectul schimburilor comerciale reciproce".
Unii specialisti subliniaza ca zona libera este cea mai completa forma a regimurilor vamale suspensive, o enclava a teritoriului unei tari, unde marfurile au acces liber, sunt scutite de taxe de import-export si unde exista o serie de facilitati cum ar fi regimul liberal asupra profitului realizat. Profesorul libanez Emile Saadia considera zona de liber schimb un panaceu economic universal.
In concluzie, putem spune ca zona economica libera (ZEL) este o regiune geografica apartinand uneia sau mai multor tari, in care relatiile economice se dezvolta fara nici un fel de ingradiri din partea statului respectiv. Crearea ZEL este realizata cu scopul de a favoriza dezvoltarea si integrarea economica in zona respectiva. Aceste zone mai sunt denumite si zone de comert liber, de initiativa libera, de prelucrare a produselor de export, zona fara taxe vamale, zona libera industriala etc.
In afara ZEL propriu-zise, a devenit frecventa si crearea unor zone comerciale libere, numite fie "zone economice speciale"(ca in China), "zone libere deschise"(idem), fie "zone economice internationale"(cum ar fi cea propusa de Suedia intre Marea Nordului si Marea Neagra), unele dintre ele intinzandu-se pe regiuni continentale, cum ar fi zonele propuse pentru statele din CSI, statele central-europene, zona panamericana sau asiatica a liberului schimb.
1.1. Scurt istoric al zonelor libere
Inca de demult zonele libere erau cunoscute sub denumirea de porturi libere , dar originea lor nu este bine datata. Primul port liber la Marea Mediterana, Cartagina, este mentionat inca din anul 814 i.e.n. Zone libere comerciale au existat in China, Grecia, Roma Antica, zona Mediteranei, coasta de vest a Africii si a Feniciei.
Aproape 70 orase din nordul Europei, aflate la incrucisarea unor importante drumuri comerciale, se bucurau de statutul de oras liber pentru comertul cu marfuri inca din sec. XIII, toate fiind cuprinse in Liga Hanseatica.
Primele porturi libere italiene au fost Toscana(1547) si Livorno(1696). Sec. XVIII si XIX cunosc o adevarata proliferare de porturi libere: Gibraltar(1704), Civita Vecchia(1732), Bangkok(1782), Singapore(1819), Hong Kong(1842), Macao(1849). In Franta, Marsilia este declarat porto-franco in timpul lui Ludovic al XIV-lea(1669), iar in 1860 este declarata zona libera Haute-Savoie. La sfarsitul sec. XIX Italia declara Genova zona libera, Danemarca - Copenhaga, iar Grecia - Salonicul.
Cele mai multe zone libere au fost realizate in sec. XX, cand sunt incheiate si primele acorduri de comert liber intre state.
Regimul de zona libera in porturile romanesti are o veche traditie . Se atesta in 1834 orasul Galati - port liber, in 1866 orasul Braila - zona libera, iar intre 1870 si 1931 a functionat in regim de zona libera portul Sulina.
Scopul infiintarii zonelor libere era de a favoriza dezvoltarea economiei prin atragerea investitiilor de capital strain si de a dezvolta un sector de productie orientat spre export.
Un regulament de exploatare a zonelor libere este cel pentru zonele italiene Trieste si Genova. Acest regulament face referire la urmatoarele avantaje ale ZEL:
. Reexportarea marfurilor straine fara restrictii vamale;
. Conditionarea marfurilor prin schimbarea ambalajului, formei, calitatii, culorii etc.;
. Scutirea de taxe vamale a produselor fabricate aici din materii prime sau semifabricate aduse din strainatate;
. Depozitarea fara limita de timp a unor marfuri in antrepozitele respective.
1.2. Conceptul de zona libera
Zona libera reprezinta cea mai complexa forma a regimurilor vamale suspensive. Prin lege , se prevede ca intr-o zona libera bine delimitata a teritoriului national sa poata fi introduse marfuri in vederea prelucrarii si comercializarii lor, pe terte piete, fara aplicarea restrictiilor tarifare si netarifare ale regimului vamal in comparatie cu teritoriul national, corespunzator spatiului rezervat zonei vamale libere.
Conceptul de ZEL este un instrument politic util pentru tarile ce intentioneaza sa dezvolte un sector de productie orientat spre export, dar care nu au capacitatea administrativa si tehnica necesara pentru a dezvolta un sistem national care sa permita exportatorilor importul liber de taxe a echipamentelor si materialelor.
In practica internationala, facilitatilor de natura vamala le sunt asociate facilitati de natura fiscala. Accesul liber al marfurilor in zona, coroborat cu regimul mai liberal al impozitelor asupra profitului realizat in zona, reprezinta premise favorabile atragerii de capital strain in zona libera. Acestea sunt conditii necesare stimularii investitiilor straine, nu insa si suficiente. Pentru asigurarea succesului, pe langa facilitatile acordate zonei libere, trebuie sa existe conditii avantajoase combinarii capitalului cu ceilalti factori de productie(forta de munca, materii prime), precum si o infrastructura corespunzatoare.
Experienta zonelor libere la nivel mondial a demonstrat ca un element care franeaza lansarea si ulterior dezvoltarea lor este deplasarea exagerata a profitului lor spre activitatea de depozitare, in defavoarea activitatilor de prelucrare industriala orientate spre export. Prezentarea ZEL ca "depozite glorificate" se dovedeste un deserviciu alaturi de frapanta similitudine a avantajelor comerciale si financiare oferite:
