QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate pedagogie

Metodologia procesului de invatamant








METODOLOGIA PROCESULUI DE INVATAMANT

       Metodologia procesului de invatamant reprezinta “ansamblul de principii normative, reguli si procedee aplicabile diverselor discipline si forme de instruire” (De Landsheere, Viviane, 1992, pag. 120).

       In sens larg, metodologia procesului de invatamant vizeaza astfel problematica didacticii generale, abordabila la nivelul unui “model sistematic de proiectare si evaluare a intregului proces de invatamant”, in termeni de tehnologie a instruirii (vezi Ionescu, Miron; Chis, Vasile, in Ionescu, Miron; Radu, Ion, coordonatori, 1995, pag. 139).




       In sens restrans, metodologia procesului de invatamant vizeaza ansamblul metodelor, procedeelor si mijloacelor aplicabile in activitatea didactica/educativa conform obiectivelor pedagogice specifice si concrete ale acesteia.

       Metodele procesului de invatamant reprezinta actiuni subordonate activitatii didactice/educative care angajeaza anumite cai de invatare eficienta propuse de profesor, valorificate / valorificabile de elev.

       Metodele aplicabile in cadrul procesului de invatamant, numite adesea si metode didactice/de invatamant, reflecta evolutia gandirii pedagogice si modul de aplicare a acesteia la nivel de tehnologie a instruirii – vezi, de exemplu, metoda convorbirii euristice (“maieutica socratica”), metoda naratiunii, metoda prelegerii; metoda observatiei, metoda experimentului; metoda exercitiului, metoda modelarii; metoda problematizarii; metoda lecturii (dirijate, independente), metoda instruirii asistata pe calculator.

       Functiile pedagogice angajate in cadrul actiunii specifice metodelor didactice vizeaza realizarea integrala a obiectivelor proiectate la nivelul procesului de invata-mant:

·       functia normativa – vizeaza dimensiunea axiologica a activitatii didactice/educative;

·       functia cognitiva – vizeaza performantele-competentele, prioritar cognitive, ale activitatii didactice/educative;

·       functia formativa – vizeaza pilonii competentei de invatare: gandirea, inteligenta, creativitatea, motivatia interna / intrinseca, atitudinea caracteriala superioara;

·       functia operationala – vizeaza realizarea obiectivelor concrete ale activitatii didactice/educative, respectiv “obtinerea transformarilor dorite” (vezi Cerghit, Ioan, 1980, 1997).

       Prin realizarea acestor functii, metodele didactice devin elementele cele mai dinamice ale activitatii didactice/educative care permit profesorului adaptari creative multiple – strategice, tactice, operationale – la obiectivele, continutul si evaluarea procesului de invatamant.

       Procedeele didactice reprezinta operatiile subordonate metodelor didactice care ofera solutii operative adecvate cailor de instruire propuse de profesor, adaptate / adaptabile de elev in diferite situatii concrete.

       Intre metodele si procedeele didactice exista o granita flexibila, dependenta de evolutia raporturilor dintre profesor si elev. Astfel o metoda poate deveni procedeu la fel cum un procedeu poate fi convertit in metoda atunci cand desfasurarea activitatii didactice/educative o impune. Asemenea resurse de adaptabilitate la nivel de actiune sau / si de operatie caracterizeaza urmatoarele metode didactice/de invatamant: conversatia, activitatea cu manualul / textul scris, lectura; observarea, demonstratia, descoperirea; exercitiul, lucrarile practice, exercitiul, jocul didactic; problematizarea; instruirea asistata pe calculator…

       Mijloacele didactice/de invatamant reprezinta instrumentele materiale, na-turale, tehnice etc. subordonate metodelor si procedeelor didactice angajate in reali-zarea sarcinilor specifice, proiectate la nivelul activitatii didactice/educative.

       Datorita caracterului lor instrumental, mijloacele didactice sunt definite drept “mijloace auxiliare”. Baza lor de sustinere senzoriala ofera un criteriu de clasificare devenit clasic (vezi (vezi Dottrens, Robert, coord., 1970, pag.65-74): a) mijloace didactice vizuale (imagini, ilustrate, proiectii fixe); b) mijloace didactice sonore (discuri, radio, magnetofon (casetofon); c) mijloace didactice audiovizuale (filme sonore, televiziune – completate in ultimele decenii de tehnicile video si de folosirea computerului in procesul de invatamant – vezi televiziunea prin satelit, CD-ROM-urile, instruirea prin internet etc.).

       Clasificarile propuse de didactica moderna sugereaza mutatiile tehnice inregistrate in acest domeniu dar si raporturile complexe de integrare metodologica existente intre metode-procedee-mijloace (vezi Cerghit, Ioan, in Curs de pedagogie, coordonatori, Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar, 1988, pag.202-209):

c)     Mijloace didactice informativ-demonstrative:



·       instrumente informative naturale: insectar, colectii de plante, metale;

·       instrumente tehnice: obiecte tehnice, instalatii tehnice etc.;

·       instrumente elaborate ca substitute ale realitatii de tip tridimensional (mulaje, machete, corpuri geometrice, modele gen globul terestru etc.), de tip bidimensional (fotografii, planse, filme, diafilme etc.), de tip simbolic (formule, cuvinte, note muzicale etc.).

       b) Mijloace didactice de exersare-formare a deprinderilor:

·       instrumente gen jocuri tehnice;

·       instrumente de: laborator, cabinet, atelier, lot scolar; pentru activitatile de educatie fizica si de educatie estetica etc.

·       Mijloace didactice de rationalizare a timpului didactic:

·       instrumente gen: harta contur, sabloane didactice, stampile didactice, grile didactice;

c)     instrumente gen: tabla electronica, dispozitive automate de instruire etc.

       d) Mijloace didactice de evaluare a rezultatelor:

·       teste docimologice, grile de masurare-apreciere a activitatii;

·       sabloane pentru evaluare, instalatii de evaluare etc.

       Toate aceste instrumente – si altele prezentate la nivelul altor clasificari – beneficiaza de impulsul “mijloacelor ultramoderne”, angajate pedagogic odata cu dezvoltarea tehnicilor speciale de instruire programata, tehnicilor de transmitere si de prelucrare a informatiilor prin sistemul video, tehnicilor de informatizare care asigura realizarea invatarii asistata pe calculator.

       Clasificarea metodelor didactice/de invatamant presupune, pe de o parte, eliminarea unor formule fara relevanta pedagogica si sociala (“metode traditionale-metode moderne”; “metode principale-metode secundare”; “metode generale-metode particulare”; “metode individuale-metode de grup-metode frontale”; metode reduse: la un principiu  / ”metoda intuitiei”, la o alternativa pedagogica / ”metoda Montessori” etc., la un tip de invatare (“metoda invatarii euristice” etc.) – vezi Palmade, Guy, 1975; Mialaret, Gaston, 1981.

       Pe de alta parte, clasificarea metodelor didactice / de invatamant presupune avansarea unui criteriu specific pedagogic care vizeaza “principalul izvor al invatarii”, valorificat / valorificabil in termeni de actiune predominanta (vezi Okon, Vicenty, 1975; Cerghit, Ioan, 1980, 1997; Cristea, Sorin, 1997). Din aceasta perspectiva pot fi evidentiate patru categorii de metode didactice/de invatamant, integrate / integrabile la nivel de sistem:

c)     Metode in care predomina actiunea de comunicare, intr-o forma de organizare orala (expozitiva / naratiunea, explicatia, prelegerea; interogativa / conversatia euristica, dezbaterea, asaltul de idei, problematizarea), scrisa (activitatea cu manualul si alte materiale de invatare, lectura – dirijata, explicativa, independenta etc), interna (reflectia personala, introspectia);




       b) Metode in care predomina actiunea de cercetare a realitatii in mod direct (observatia sistematica si independenta, experimentul, cercetarea documentelor istorice) sau indirect (demonstratia – observationala, experimentala, grafica, documentara, analogica, programata; modelarea);

       c) Metode in care predomina actiunea practica, intr-o forma de organizare reala (exercitiul, algoritmizarea, lucrarile practice, studiul de caz) sau simulata (jocul didactic, dramatizarea);

       d) Metode in care predomina actiunea de programare speciala a instruirii / educatiei (vezi valorificarea principiului: pasilor mici-comportamentului activ-intaririi pozitive sau negative a comportamentului-respectarii ritmului individual de invatare): metoda instruirii programate; metoda instruirii asistata pe calculator (vezi posibilitatea valorificarii tehnicilor specifice acestor metode ca mijloace de invatamant integrate / integrabile pedagogic la nivelul oricarei metode didactice/de invatamant.

       Strategiile didactice/de invatamant angajeaza optimizarea activitatilor de instruire / educatie “prin alegerea metodelor de pe pozitiile principiilor” si ale obiectivelor pedagogice asumate la nivelul unor criterii normative cu valoare de modele de actiune “care sugereaza un traseu general de parcurs” (vezi Babanski, I.K., 1979, pag.73; Potolea, Dan, in Jinga, Ioan; Vlasceanu, Lazar, coordonatori, 1989, pag. 144).

       Strategia didactica reprezinta astfel “o forma specifica si superioara a normativitatii pedagogice” care asigura “reglarea unui intreg proces si nu doar a unei secvente de invatare”. Ea integreaza “un ansamblu de procedee si metode orientate spre pro-ducerea unui sau a mai multor obiective determinate”, realizabile “in anumite conditii de coerenta interna, compatibilitate si complementaritate a efectelor” (Potolea, Dan, op.cit., pag. 143).

       Strategia didactica atrage in jurul unei “metode de baza” – impusa datorita capacitatii sale de activizare maxima a comunicarii, de stimulare maxima a cunoasterii euristice, de angajare maxima a creativitatii pedagogice – si alte metode care amplifica procedura operationala a deciziilor luate in conditii de schimbare continua a raporturilor dintre subiectul (profesor) si obiectul educatiei (elev), la niveluri de organizare frontala, pe grupe si individuala a activitatii de instruire/educatie.

       O posibila taxonomie a strategiilor didactice – care preiau, de regula, numele “metodei de baza” – depaseste perspectiva de analiza propusa la nivelul metodelor, angajand un nou demers ipotetic, “echivalent cu principalele clase de obiective instructiv-educative” (vezi Potolea, Dan, op.cit.)

·       Strategii didactice care au ca obiectiv pedagogic prioritar stapanirea materiei, in termeni de cunostinte si de capacitati: strategia conversatiei euristice; strategia prelegerii problematizate; strategia demonstratiei;strategia cercetarii experimentale; strategia algoritmizarii;

·       Strategii didactice care au ca obiectiv prioritar transferul functional al cunostintelor si capacitatilor dobandite: strategia problematizarii; strategia modelarii;

·       Strategii didactice care au ca obiectiv prioritar exprimarea personalitatii elevului: strategia jocului didactic; strategia lucrarilor practice; strategia asaltului de idei / ”brainstorming”;  strategia dezbaterii problematizate.


loading...




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:





loading...



Cauta referat